duminică, decembrie 26

                     Jurnal de cruce în decembrie

                                        La praznicul Sfântului Mucenic Ştefan

                                         Ref: Şi dacă lacrime vor fi
                                                      şi sânge blând de dăruire
                                               Tu vino sfinte să ne fi
                                                o nouă şansă de iubire

Cântă astăzi cerul, ce frumos se-aude
şi o voce caldă plânge la refren
Este mucenicul ultimei cunune
El Ştefan întâiul iubitor de cer

Nu se mai aude decât împăcare
heruvimi aşează laptele de dor
Tatăl lin rosteşte vorbe de iertare
Fiul le aduce şi mai mult fior

Duhul se preface în lumină lină
şi coboară harnic pe pământ uşor
Căci e sărbătoare albă şi divină
Pomenirea morţii de oftat şi dor

Ca o anamneză sfântul se smereşte
Şi către Treime spune un cuvânt:
Mulţumesc iubire sfântă ce primeşte
şi a mea jertfire ca un crezământ

- Preocupat prea mult cu bucuria celor vii, am uitat prea mult de cei ce nu mai sunt între noi, martirii din 1989. Sfântul Mucenic Ştefan însă, m-a trezit  în această după amiază din reverie şi, de îndată, am început să mă simt parcă stingher, nesimţitor, dator eternităţii şi celor care au făurit istorie.

- Ce slabi suntem noi ca oameni. Ne preocupăm obsedant de mult doar de viciile noastre. De fapt, am înţeles ceva din tot circul pro şi anti-putere politică de la televizor. Nu ne frământă spolierea idealurilor naţionale, ci faptul că unii au îndrăznit să ne ia banii de vicii. Dincolo de sărăcia cruntă şi nedreaptă a pensionarilor şi oamenilor muncii, este de fapt o înverşunare a propriilor noastre patimi care sunt puse şi mai mult în criză, cu cât nu mai sunt bani de băutură, de ţigări, de cafea, de excursii, de mondenităţi păcătoase. Şi acele glasuri se lamentează de fapt cel mai tare. Mă dezgustă imaginea momentană a acestui popor.

- Îi văd pe oameni chiar şi în biserică neliniştiţi, frământaţi de nimicuri, atenţi la amănunte de doi bani, nestăpâniţi la slujbe, gata mai mult de a pleca de la slujbe cât mai repede. Stau perplex şi mă întreb: Da, unde vă tot grăbiţi după nici o oră de liturghie. obosiţi la o predică pe care şi aşa nu o puneţi la inimă dar staţi "smeriţi" ore în şir in faţa diavolului, a telvizorului, a unei sticle de vin sau pe internet... Şi viaţa trece. De fapt pentru ce oare trăim? Pentru ce ne tot agităm atât, oare numai ca să avem o haină mai bună, o masă mai bogată, o maşină mai scumpă. Ce destin de muşuroi! Of, popor român, cât de departe eşti de tine însuţi şi de cei au încercat să facă ceva pentru onoarea ta.

- Plânge cu decembrie. Calendarul în decembrie e roşu. Ce-aţi făcut buni creştini anul acesta pentru eroii din 1989? I-aţi pus pe pomelnic, că la Cimitirul Ghencea e coadă la pomenire... Unde sunt lumânările aprinse în numele lor? V-aţi închinat măcar o dată cu gândul la ei? Îi merităm noi oare?

- Mucenicul Ştefan a fost prima cunună pusă pe Crucea Mântuitorului. O cunună fără spini. De atunci creştinismul înseamnă numai cunună şi jertfă. Tot ce e mai mult este insignifiant şi în eroare. Dacă nu veţi învăţa lecţia sacrificiului, nu veţi intra în împărăţie. Creştinismul nu e nici măcar filantropie, un bănuţ sau un zâmbet de circumstanţă în faţa celui amărât. E totul sau nimic. Asta nu înţelegeţi mulţi,  din cei ce vreţi să limitaţi dăruirea în numele demnităţii voastre. Şi de aceea iubirea voastră e ca jerfa lui Cain, scrupuloasă, mofturoasă şi planificată.

- Când stai în iubire nu te mai întrebi niciodată până unde o poţi împlini, nu îţi mai pui problema dacă merită sau nu sacrificiul tău. Dăruieşti cu ochii închişi, fie ce-o fi. Sunt cei mai minunaţi creştini de pe pământ aceia care zic mereu aceste cuvinte: Fi-e ce-o fi! Sfântul Ştefan a murit spunând acelaşi cuvinte. Şi s-a numit cunună de biruinţă.

- Frumoşi sunt martirii. Albi la faţă şi acoperiţi de sânge. de aceea cerul înseamnă un amestec alb, albastru şi roşu. Sunt culorile iubirii, peste care vine un val de galben aprins, adică strălucirea iubirii treimice.

- Până mâine faceţi o promisiune mică de dăruire. Schimbaţi ceva, un strop din viaţa voastră şi de mâine lăsaţi bucuria să triumfe. Veţi fi liberi. liberi şi frumoşi. Ca şi cei care au strigat în decembrie 1989: Libertate, căci cu noi este Dumnezeu!

                                          Părintele Cătălin

P.S. Ca de obicei am scris o poezie în blogul cu poeme. Vă rog să o citiţi.

sâmbătă, decembrie 25

DOCUMENT DE ALMANAH


  Pe adresa Cenaclului Lumină lină curg în ultimile zile invitaţiile de a fi prezenţi în diferite locaţii cu cântecele noastre. Nu ne entuziasmăm în mod deosebit, pentru că, suntem convinşi că orice emulaţie are istoria sa. Iar o istorie se prescrie în limite cronologice şi existenţiale. Dovadă, că viaţa mi-a rezervat foarte multe aprinderi spirituale, elogii tumultoase şi apoi dureri dezolante. Am fost la rândul meu iubit şi părăsit de cei cărora le-am dat respiraţie spirituală. Dar, a trecut... Din păcate, nu actorii sunt cei care se retrag din scenă, ci spectatorii. Eu însă, vă promit că voi râmâne în serviciul dumneavoastră, aprinzând mereu o lumină lină, dar numai acolo unde inimile au nevoie de ea. Depinde de voi cât vreţi să vegheaţi lângă această lumină...

Acum sunt liniştit şi totuşi fericit
Părintele Cătălin





Constantin Noica şi Adrian Păunescu într-un dialog tulburător...


MOTTO:
"Mi-a plăcut să mă bat pentru oameni, pentru cauze care se uită, imediat ce sunt rezolvate, din păcate..."

Dragii mei
Vă dăruiesc un scurt dialog, dintr-un document tulburător, consemnat de Andrei Păunescu, fiul marelui poet Adrian Păunescu, în ziua de 6 August 1986 La Păltiniş. Să reţinem că ambii oameni de cultură, se aflau în exil, în dizgraţia puterii comuniste, dar acest fapt nu a putut stânjenii originalitatea şi spontaneitatea dialogului.
Mă regăsesc în aceste idei, îmi simt destinul de slujire a publicului creştin, ca fiind pus sub semnul contemporaneităţii, pentru că am constatat că, oricât de mult vrei să aduci bucurie, minune şi mirare, efectul este totuşi limitat. Mergem însă înainte.  Dar, să încercăm să înţelegem şi de ce... Ce fatalitate apasă pe umerii românului, că ne săturăm aşa repede de lucrurile frumoase... Nu ştiu! Haideţi să îi lăsăm pe alţii să răspundă. (Părintele Cătălin)

C. Noica: - Istoria e ceva din care trebuie ieşit. Aşteptăm anul 2000 ca nişte târâtoare, nu ca oamenii care aşteptau anul 1000. Abia în fotografii vezi că eşti bătrân. Nici în oglindă nu vezi... M-am hotărât, la bătrâneţe, să atac doar unde pot să atac. Nu mai joc tenis, deşi regele Gustav al Suediei juca, nu o să mai fac curte la femei, nu o să mă mai las fotografiat.
( Adrian Păunescu îi oferă ultima carte, "Manifest pentru mileniul trei")
Noica o primeşte, cu un zâmbet şi o înclinare din cap. Apoi adaugă:
- Domnule Păunescu, dumneavoastră aţi suferit de nucleită, v-a plăcut să vă bateţi cu sectoristul, dar eu v-aş vedea mai degrabă luptându-vă cu eternitatea.
Ad. Păunescu: - Da, poate că aşa e. Mi-a plăcut să mă bat pentru oameni, pentru cauze care se uită, imediat ce sunt rezolvate, din păcate.
C. Noica. : - Încercaţi să faceţi artă pură. Istoricii noştrii au falsificat trecutul neamului românesc. Au spus că noi am fi stat mereu în calea răutăţilor. Nu-i adevărat. Suntem în unghi mort, suntem singura ţară din Europa care nu a fost bulevard. Noi am fost întotdeauna lăsaţi în pace, nu am fost făcuţi paşalâc. Geograficeşte, nu suntem în calea nimănui. Suntem neinteresanţi. Chiar pentru migratori. Vorba lui Cioran, toate scursurile barbare au rămas în Carpaţi. Economiseceşte, însă, au rămas 1000 de ani. Englezii au avut nevoie de noi şi, când nu i-a mai interesat, ne-au lăsat. Eram a patra ţară exportatoare de petrol. Istoriceşte, noi nu avem istoria Poloniei, nici a Ungariei. N-am reuşit să intrăm în cartea de aur a culturii mondiale. poate doar Brâncuşi, Eliade... trebuie să creem în cultură, de la pielărit la albinărit, de invenţiile ştinţifice la speculă şi speculaţie. Trebuie să facem ceva. Avem alt rost?
Ad. Păunescu: Nu putem face ceva bun, decât cultură de performanţă!
C. Noica: "Daciada" e bună, dar nu poţi invest totul în ea. Lumea aceasta nu-i a mea, cealaltă nici aşa. Că vorba românului, ORICE MIRARE ŢINE DOAR TREI ZILE...

P.S. Ca o concluzie voi scrie pe blogul de poezii un poem...

LA MULŢI ANI!!!

LA MULŢI ANI!!!


ÎN ZI DE CRĂCIUN

CREŞTINILOR MEI PENTRU FRUMOASA COMPORTARE DE ASTĂZI

Sfântă zi de pace, iată ce minune
munţii fac metanii, stelele colind
Şi e multă milă şi e rugăciune
toţi creştini suflet astăzi dăruind

Am simţit misterul naşterii profunde
Şi la noi acasă între heruvimi
Sfântă liturghie unde stă să cânte
coruri de splendoare şi de heruvimi

Ce frumos e astăzi, toţi să fim doar unul
Ca o iesle bună, fără de mirări
Şi iertând ocara, are loc străbunul
duhul bucuriei pe orice cărări

Vă doresc simţire în buchet de milă
să fiţi voi aceiaşi care-aţi fost mereu
Nu mai are viaţa nici un strop de silă
curge doar izvorul plin de Dumnezeu!

vineri, decembrie 24

24-25 Decembrie 2010

HRISTOS SE NAŞTE, MĂRIŢI-L!
HRISTOS DIN CERURI, ÎNTÂMPINAŢI-L!
HRISTOS PE PĂMÂNT, ÎNĂLŢA-ŢI-VĂ!
( SF. GRIGORIE DE NAZIANS)

-MESAJUL DE CRĂCIUN AL PĂRINTELUI CĂTĂLIN-

Să fim mai buni!
Să fim altfel!
Să fim iesle pentru durerile celorlalţi!
Să uităm de durerile noastre!
Să nu mai credem în rănile noastre!
Să dăm o lacrimă pe zi pentru aproapele nostru!
Să sărutăm cu căldură în fiecare noapte obrazul Maicii Domnului!
Să ne aducem aminte că cei din cer se uită mereu la noi!
Să facem din vrăjmaşi o floare de rai!
Să zâmbim în suferinţă!
Să uităm de noi şi de interesele noastre
Să spunem oricui: Iartă-mă! Iartă-mă! Iartă-mă!
Să ne bucurăm cât timp ne mai vedem unii cu alţii!
Să nu pierdem nici o clipă de a ne dărui totul şi oricui!
Să nu spunem niciodată: Ajunge, nu mai pot!
Să cântăm! Să iubim! Să fim noi înşine un cer!

La mulţi ani, fraţii mei!


Epitaf

Aripă de înger, peste prunc se-aşează
oştile iubirii cântă linu-i lin
sunt şi eu acolo cu speranţa trează
Hadeţi, lângă mine, să trăim divin!

Fluier în smerire, focul se aprinde
din hotar de munte către zori de zi
sunt şi eu în iesle, fără de cuvinte
Haideţi, în tăcere, că nu e târziu!

Magii în mirare, drumul mereu darnic
fără de răscruce, doar cu tresăriri
Şi mă simt un clopot care bate harnic
Vezi, cum lăcrimează stele în simţiri

Maica împăcării, îmi arată dorul
şi o rază caldă luminează cer
Pruncul ne zâmbeşte şi ne dă fiorul
Şi cântăm de-a pururi: Doamne, lerui ler!  



Zoriori de pace

Zoriori de ziuă
pace peste lume
noaptea mea de suflet
noaptea mea de cer
Viflaemul plânge
şi o biată cruce
îşi aşteaptă pruncul
Leru-i Domne, ler


Unde e răspunsul
vieţii de iubire
alba dăruire
fă-te iar mister
Viflaemul cere
blânda ta smerire
îngerii frământă
Lerui Doamne, ler

24 Decembrie ora 23.10

Ştiri:
 Cenaclul Lumină Lină!

- Astăzi am avut două recitaluri la Căminul de Pensionari de pe Strada Dealului şi la Biserica Sfântul Ioan Iacob Românul-

ora 12:
Sala de Mese a Căminului,
atmosferă entuziastă,
cântece, poezie, folk. colinde
aplauze, bucurie şi pace sufletească
150 de persoane

ora19:
Biserica Str. Dealului
frumos, căldură sufletească, emoţie şi bucurie
multă linişte, cântece la unison, suflete blânde şi luminoase
o seară de neuitat
60 de credincioşi

miercuri, decembrie 22


ULTIMĂ ORĂ!!!


Plec după Moş Crăciun...

-Vă dau o veste. La noapte plec după Moş Crăciun. Vine cineva cum mine. Dacă nu, oricum plec singur. Credeţi sau nu credeţi, eu tot îl voi aduce la voi pe Moş Crăciun. Noapte bună...pentru voi, drum bun...pentru mine... Doamne ajută!-


La noapte trebuie să plec
Ca să-l găsesc pe Moş Crăciun
şi să salvez de la înec
Laponia celor străbuni

Mi-a spus nepotul ca un flux
că nu există Moş Crăciun
Şi i-am răspuns ca un reflux
că el trăieşte şi e bun

Cică, la şcoală i s-a spus
la ora de religii, sec
ca Moşul este veşnic dus
şi s-a sfârşit într-un înec

Ca-n Atlantida de iubiri
un val de ape a venit
ca să sucombe în delir
Şi mitul vechi să ia sfârşit

Of profesoară, fără gând
frustrată parcă de simţiri
cum poţi lovi pe cei de rând
orotdoxindu-te-n trăiri

Teologie de doi bani
întunecată în asfalt
mai bine taci trei mii de ani
decât să dai acest asalt

Mirabil, mi-a venit să strig
la cei ce fac din vise clei
şi nu ajunge că e frig
mai vrem jertfire şi de miei

Nici lacrimi parcă nu mai am
Nici argumente nu adun
Căci Moşul e ucis pe ram
În bradul simplu de Crăciun

Şi iată ce destin ciudat
ce nici ateii nu l-au vrut
Că Moş Crăciun să fie dat
afară, ca un împrumut

E fatalmente un abuz
că vin mogulii din regii
dogmatici, intonând refuz
şi judecăţi mânăstirii

Şi uite-aşa e tot mai greu
să regăsim ce e uşor
Adică, chiar pe Dumnezeu
în Moşul tainic cu fior

probabil, că suntem nebuni
că altă vorbă nu găsesc
copii să îi vrem mai buni
fără firescul omenesc

şi noi le luăm ce-aveau mai lin
legenda blândă de mister
în care se simţea divin
şi atingându-se de cer

Şi totuşi, am un dor smerit
şi orice-ar fi cu drag vă spun
deşi nu sunt desăvârşit
Eu tot mai cred în Moş Crăciun!

La noapte plec şi voi veni
Cu Moş Crăciunul din poveşti
şi an de an vom reveni
să fim lumină la fereşti...






duminică, decembrie 19

                      Dor din Sălaj

( pe ai mei creştini îi alint şi îi port în cuvântul meu de pace. Vă scriu chiar din Catedrala din Zalău, din timpul concertului Cenaclului Lumină Lină. Vă dedic şi vouă o pezie ca să ştiţi că nu vă uit. Dacă ciţiţi şi alţi prieteni ai mei, desigur că vă este adresată şi dumneavoastră această lumină lină.)


Of ce dor din Sălaş după cerul suprem
mă trudesc amintiri din am ea pătimire
şi de-aici din concert de lumini vă îndemn
spuneţi, faceţi ceva să fim numai iubire

Of ce jale de rai, tânguind mă cuprinde
iar colindul îmi pare o curată simţire
Li chiar dacă aveţi doar păreri suferinde
spuneţi, faceţi ceva să fim iarăşi iubire

Of, ce leac am acum, mă simt milă şi pace
Vă doresc sărăbători de curaj şi trăire
Nu uitaţi, ce vă spun dorul nostru nu zace
Şi e cer şi pământ şi o mare iubire 
Sălaş în Sălaj

Capăt de turneu început de speranţă...

       Cenaclul Lumină Lină vă transmite de la Zalău gânduri bune şi speranţe alese.
Suntem în direct cu voi, chiar din Zalău, la ora la care Cenaclul şi Oastea Domnului şi-au dat mâna într-un minunat concert. Sunt peste 700 de oameni, biserica este imensă, pictată superb şi având ca promotor pe Părintele Ghiurcu Ioan. Gazda noastră bună şi minunată, fratele Duca, ne-a adus în posibilitatea de a vesti cu entuziasm localnicilor minunea naşterii Domnului.

   La ora 15.00 Părintele Marian Mărcuş a deschis concertul cu colindul generic: Astăzi vin să-mi plec genunchii. A urmat Părintele Cătălin Dumitrean cu Raza cerului senin. Părintele Gheorghe Bumb din Baia Mare, revenit în cenaclu, a intonat minunat: Când fost-a mic copil Iisus, refren preluat cu emoţie de întreaga asistenţă. Apoi alte şi alte colinde. Să-l remarcăm pe fratele Ovidiu Conţiş, sălăjan, cu care am mai concertat acum un an de zile la Cluj-Napoca. o voce blândă şi caldă. 
Părintele Cătălin a ridicat biserica în picioare şi din sute de piepturi s-a cântat: Deschide uşa creştine.
      Ca o surpriză, din nou părintele a compus ad-hoc nişte versuri dedicate sălăjenilor , pe care le-am notat telegrafic direct în acastă pagină de blog. Vi le dăruim:  


Iesle la Zalău
Dumnezeu a şoptit un colind de iubire
Şi un înger cu dor l-a dus pe pământ
La Zalău unde astăzi am ajuns cu dorire
De a face cu fraţii încă un legământ

N-am venit cu-ntrebări, ci având mărturie
Din Scriptură şi cer, că vom fi umiliţi
Deci dorim ca din nou darul nostru să fie
Un potir plin de lacrimi care curg din căinţi

Şi deşi este greu, drumul plin de oprelişti
Ca şi viaţa de fapt, cât o iarnă cu ger,
Noi avem lângă ochi doar sfinţite remedii
Bucurii, amintiri şi un veşnic mister.

La Zalău e Hristos, într-o iesle de pace
lângă stăm şi noi cu speranţe de rai
Şi cântăm şi vedem cum lumină se face
Dacă tu, frate drag,tot din inimă dai


   La această oră, se desfăşoară o piesă de teatru creştin, susţinută de un grup de tineri aduşi de Părintele Claudiu la acest eveniment. Este o noutate pentru concertele noastre, dar cum sub stindardul Cenaclului Lumină Lină şi oastei Domnului tot ce-i frumos este posibil, iată că asistăm la un încântător moment artistic şi de creaţie creştină. Concertul va ţine până la ora 19 şi oamenii continuă să sosească. Este un capăt de turneu, totul se petrece la un nivel deosebit de puternic, lumina lină e din nou aprinsă şi arde în sute de piepturi. Aprindeţi şi dumneavoastră, oriunde sunteţi o lumină de iubire, în semn de solidaritate cu misiunea noastră!
Lumina rămâne în speranţă
Scăldată de ultimul brio
Şi ca să fim siguri vă spune
Şi La revedere şi Adio!

a consemnat Ştefan Ion

Ştiri Cenaclu:

- La anul concertele noastre se vor relua începând cu 10 Ianuarie.
- A apărut şi filmul documentar Cenaclul Lumină Lină în turneu. Îl găsiţi mâine la Biserica de pe Strada Dealului Sibiu.


     Comunicat:  La final de turneu

Cu deosebit respect mulţumim sincer truditorilor de anul acesta al Cenaclului Lumină Lină. Prin osteneala lor lor Hristos a fost milostiv atâtor mii de oameni. Îi notăm pe cei din nucleul de bază care au trudit efectiv la naşterea şi continuitatea sa:
Eugen Boţan
Leonard Strugar
Ştefan Ion
Le sărut mâna ca unor preoţi şi îi rog să fie la fel de dăruiţi în orice vor face de acum înainte în viaţa lor de creştini şi români.
Sărbători fericite alături de cei dragi!

vineri, decembrie 17


La Alma Vii în ospitalitatea BUCURiei!

   Ultima prezenţă misionară a Cenaclului Lumină Lină a fost în Alma Vii Mediaş, la invitaţia minunatului preot Bucur Ioan, gazdă de mare sensibilitate, împreună cu doamna preoteasă Dorina şi cu toţi cei dragi din comunitatea Almei. Am parcurs din nou un drum înzăpezit, greu, dar entuziasmul nostru a plăcut cerului, astfel că Maica Domnului ne-a ocrotit, ca să trecem peste orice obstacole şi să ducem colindul nostru şi în această comunitate ortodoxă.

Concluzii:

1. Atmosferă caldă, plăcută, plină de pace sufletească.
2. A nins mirific la Alma, astfel că am simţit ceva deosebit colindând în Căminul din sat.
3. Au prezentat un program de colinde,poezie şi dansuri, copiii de la şcoală şi de la grădiniţă. Felicitări doameni învăţătoare şi doamnei educatoare Dorina.
4. A cântat deosebit de frumos, colindul Din an în an, Părintele Traian din Nemşa, preot însufleţit de o mare vrednicie misionară, un adevărat prieten al cenaclului nostru.
5. Au interpretat colinde tradiţionale şi maicile de la Pelişor.
6. Părintele Ioan Bucur a intonat un minunat cântec liturgic închinat Sfântului Nicolae.
7. Părintele Petru a fost pe post de Moş Crăciun, jucându-şi perfect rolul, aducându-le copiilor daruri, dar mai ales sfaturi pline de bunătate şi spontaneitate.
8. Părintele Cătălin a scris pe loc o poezie dedicată localităţii Alma Vii şi familiei Părintelui Ioan.
9. A fost o stare de comuniune aleasă şi o bucurie creştinească pe care o vom ţine multă vreme minte.

A fost Alma Vii! Cenaclul merege mai departe...


miercuri, decembrie 15

        La Viscri în lumea purităţii!



   Nu ne aşteptam ca tocmai la Viscri, într-un sat simplu şi modest la prima vedere, să fim întâmpinaţi de atâţia copii minunaţi, zeci şi zeci, cu vârste fragede şi sentimente depline. Concertul nostru a fost realmente unul atipic. De la bun început, i-am simţit pe toţi cei prezenţi, dornici de o seară minunată şi de un program pe măsură, iar când am cântat colinda de început, Deschide uşa creştine, sala a luat foc realmente. Din toate piepturile se cânta cu frenezie şi fior duhovnicesc. Apoi, ca într-o revărsare de candoare, au urmat alte câtece şi colinde calde, însoţite de aplauze entuziaste.
   Părintele Petru a avut o iniţiativă excelentă şi a chemat copiii la baza scenei ca să le povestească prin vorbe calde cum s-a născut Iisus în iesle. A fost un moment inspirt, o pagină misionară de mare tandreţe, unică şi plină de bucurie. Inspirat de pronie, Părintele Cătălin a cerut copiilor să aibă curaj şi să vină şi ei pe scenă, pentru a rosti poezii despre Naşterea Domnului. Ca la un semnal mulţi copii au răspuns prezent şi s-a creat astfel o serbare spontană şi incredibilă. Părintele Gheorghiţă, gazda noastră minunată, era în culmea fericirii, parcă nevenindu-i să creadă că acest sat mic, are copii atât de extraordinari.
La Viscri am fost în lumea purităţii. Am plecat plini de energie, de parcă noi înşişi n-am mai putea îmbătrâni niciodată. Afară ne aştepta un decor hibernal mirific. Tot satul părea un pastel de alb şi argint. Case acoperite de zăpadă, stele înlăcrimate pe cer şi o  mare, o foarte mare speranţa. Am simţit că vine noaptea iubirii...

marți, decembrie 14

CENACLUL PROVOACĂ...SALA RĂSPUNDE...

CENACLUL PROVOACĂ...SALA RĂSPUNDE...



23.00 Ne-am întors de la Nemşa-Mediaş. A nins tot drumul teribil, dar iarna a părut un cer străvechi,un tablou de candoare ruptă parcă din poemele lui Esenin. Concert memorabil. Parintele Traian la înălţime. Sute de oameni, tineri, vârstnici, adolescenţi, coline fredonate la unison, atmosferă imperială. Nu am crezut, nu ne-am aşteptat la aşa ceva. Sala Căminului arhiplină, inclusiv la balcon nu găseai un loc să arunci un ac.



La început au cântat, în deschidere, copiii din sat. Minunaţi! Colinde blânde ca un zbor de porumbel. Învăţătoarea Rodica Gherman i-a pregătit frumos, de parcă ar aceşti copii ar cânta la însăşi porţile veşniciei. Am fost emoţionaţi. Apoi a urmat concertul desfăşurat în ritm de bucurie. S-au intonat cântece binecunoscute publicului nostru. Lumea a preluat cântecul cu înflăcărare şi am simţit efectiv cum harul lui Hristos este prezent în inima noastră. Momentul de vârf al serii l-a constituit modul absolut spontan în care creştinii au început să cânte din sală, la unison, un colind local de o mare frumuseţe. Am fost vrăjiţi şi duşi pe culmile admiraţiei. Ne-am simţit împliniţi.


Să mai remarcăm că Părintele Cătălin a compus, ad-hoc, o poezie dedicată comunitţii din Nemşa, părintelui paroh şi oamenilor buni din această zonă. Deasemenea, să ne bucurăm de faptul că dragul nostru Părinte Protopop Găban, a fost la prezent la prima întâlnire cu Cenaclul Lumină Lină. Părintele a urcat pe scenă şi ne-a adresat cuvinte calde, însufleţite, promiţându-ne sincer o colaborare rodnică pe viitor. Noi ne bucurăm şi îi mulţumim. Sperăm într-o colaborare prolific şi suntem siguri că ea se va realiza. A fost Nemşa la rând... A fost o seară ce va deosebit. Lumina Lină a aprrins încă o dată inima ortodoxiei noastre...

luni, decembrie 13

A FOST PACE ŞI CÂNTEC LIN LA BAZNA!


   Azi noapte ne-am întors de la Bazna epuizaţi şi fericiţi. Cântecele noastre au atins din nou multe suflete, care au avut surpriza sa constate că in Romania anului 2010 există un cenclu care invită oamenii la ceva în plus, la ieşirea din banalul zilei, la cântec, la meditaţie duhovnicească, la bucurie si la rugăciune. Ca de obicei, întalnirea noastră cu credincioşii unei comunităţi a avut darul de a descoperi valorile din localitatea respectivă, astfel ca putem trage urmatoarele concluzii:

1. Am constatat din nou un cor de copii minunaţi pregătiţi de prof. Maria Vava. Îmbrăcaţi minunaţi în haine româneşti, ei au oferit un program de muzică şi poezie creştină numai pe versurile Părintelui Cătălin Dumitrean. Apoi, desigur au cântat la fel frumos si colinde tradiţionale.
2. Corul bisericii a interpretat într-un mod deosebit de frumos o colindă cu specific local.
3. Lumea a cântat din nou la unison cântece din repertoriul cenaclului. Ne-a impresionat modul în care oamenii au recepţionat în lacrimi binecunoscuta piesă Ruga pentru părinti. AM FOST EFECTIV IMPRESIONAŢI...
4. Gazdele, părintele, comitetul parohial, ne-au întampinat cu fior si ospitalitate desăvărşită. Am simţit bucuria pe care au avut-o aceşti oameni, pentru ocazia oferită, aceea că un cenaclu creştin să ajungă în biserica dânşilor. Ne-au mulţumit şi ne-au rugat să revenim neaparat în luna februarie cu un concert. Vom reveni! 
5. Au fost momente de mare înaltare sufletească, public cald şi ideal.

   Interesant, în ciuda faptului că ne deplasăm aproape zilnic în diferite comunităţi, că drumurile sunt lungi şi grele, că spectacolele presupun eforturi mari, noi totuşi suntem fericiţi şi rezistăm. la întoarcere am simţit o pace sublimă în microbuz, un fel de stare de rai şi de minune experimenată. Am fost la Bazna, am fost în pridvorul bucuriei...

sâmbătă, decembrie 11

            MERGEM LA BAZNA!

  O  noua seara de marturisire crestina va fi la Bazna Medias. Suntem chemati la un nou concert de lumina lina si de bucurie duhovniceasca. Vor fi si prezente locale, elevi ai scolii din Bazna. Ne asteptam la o intalnire de emotie si daruire. Nu vrem lucruri deosebite, doar sa retrezim in spiritul romanilor ceea ce au avut odata, bucuria de a merge la un concert, de a fi mai buni, de a canta, de a aplauda, de a sta langa Mantuitorul Iisus Hristos...

                                  CEI BUNI DATI SEMNE DE VIATA...
   Va rugam, pe cei ce ne cititi, sa ne  trimiteti semne de iubire si de faptul ca va bucrati de existenta acestui cenaclu.
   Experienta de joi, de la Copsa Mica, e un semn ca mergem pe drumul cel bun. Ne iubesc deja mii de oameni. Cei buni ne vor iubi intotdeauna si nu ne vor parasi. Suntem un nucleu de pace si de patriotism crestin. Vrem poate ceva imposibil, intr-o lume a anonimilor murdari ascunsi in spatele unui email, a obsedatilor de dreptate, a celor care fiind frustrati de iubire nu stiu sa spuna simplu si curat: Iubire, iubire, iubire!!! In numele ingerilor de pe pamant vom canta la Bazna. Fiti alaturi de acest unic cenaclu! El inseamna timp daruit aproapelui. El inseamna iluzia unor oameni, care canta pentru ca nu au altceva mai bun ca sa daruiasca aproapelui. Asteptam si alte oferte de a fi prezenti in diferite comunitati. Venim! Suntem Cenaclul Lumina Lina!

joi, decembrie 9

                COPSA MICA 100 DE PUNCTE!!!



  Copsa Mica. 9 Septembrie 2010. Cenaclul Lumina Lina din nou in propriul judet, la Copsa Mica. O ATMOSFERA PESTE ASTEPTARI. Incredibil concert, suflu duhovnicesc la varf si un public de mare calitate. Doua ore de concert. Colinde, poezii, muzica patriotica. Sute de oameni, care la inceput au venit la concert putin retinuti, dar marea majoritate curiosi si dornici de o seara de bucurie aleasa.. Nu stiau prea bine despre ce va fi vorba, dar nu a fost nevoie decat de exact 5 minute pentru ca Parintele Catalin sa electrizeze efectiv sala Liceului de Chimie. Emisie hotarat si recptie spontana. Zis si facut. Oamenii au cantat la unison, cu putere si pasiune, de parca pareau flamanzi de spiritualitate. S-au cantat colinde slagar gen, O ce veste minunata, Deschide usa crestine, Trei pastori, Viflaime, Viflaime, dar si colinde necunoscute acestui public, ex: Cand te-ai coborat Iisuse, Pe-un patul de fan si floare, Raza cerului senin etc.

 Din sute de piepturi s-a auzit cantacul Clopotul Reintregirii si s-a intonat briliantin de toti spectatorii: Ruga pentru parinti. A cantat si Parintele Claudiu, preot paroh, o colinda de mare efect: Afara ninge linistit, mai ales ca la acea ora la Copsa Mica incepuse sa ninga bland si adevarat.

   Varful serii l-a atins melodia Pensia de-un leu scris de Parintele Catalin si pe muzica Parintelui Gheorghe Bumb din Maramures. Au fost si alte colinde minunate. Lume deosebita, organizare de exceptie. Primaria, domnul primar, vicele si alti cativa prieteni de nadejde au pus umarul la un concert memorabil. un efort care merita subliniat. Le datoram mii de multumiri. A fost un spectacol care datorita publicului a intrecut pe toate celelalte. Lumea a plecat fericita, mirata, entuziasta, cu o singura intrebare pe buze: Cand veti reveni la noi? Am raspuns: Cat mai repede!...


~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~


Amintiri de la Săpânţa

(foto)





marți, decembrie 7

                                        Jurnal de bord
              Cenaclul Lumina Lina in turneu!
Luni 6 Decembrie
   La ora 7.30 am pornit spre Moeciu de Jos. Peste tot zapada, tara scaldata intr-un alb imaculat si un aprins dor de stramosi a determinat membrii cenaclului la o discutie in microbuz pe tema valorilor nationale. Protagonist principal Eugem Botan, care reinviaza la fiecare pas spiritul lui Petre Tutea si dragostea de aproapele. O discutie interesanta are loc si despre religiozitatea lui Mircea Eliade. Pareri pro si contra. In general, insa buna dispozitie si regretul ca nu suntem mai multi in acest drum.
                                                         
  La ora 10, am ajuns la Biserica din Moeciu. Decor sublim, rupt parca din povestile copilariei noastre. Munti, cabane, pensiuni, case acoperite de ninsoare, brazi solmnizati de anotimp si mai ales o comunitate crestina deosebit de santoasa. Parintele Gheorghe Coltea un mit, un adevarat pastor, conducandu-si cu entuziasm credinciosii spre mantuire. Suntem primiti in biserica cu vorbe de dragoste si pretuire. Parintele Coltea il numeste pe Parintele Catalin singurul prieten adevarat care ia mai ramas si le propune credinciosilor sai o seara de colinde, la ora 17 si de asemenea o regesire a fiorului duhovnicesc adevarat. Este hramul bisericii, lumea se afla in tinuta de sarbatoare, mesele sunt incarcate de prinoase si apoi are loc inconjurarea bisericii, procesiune de mare solemnitate si comuniune. Parintele Coltea e cald, prietenos cu toti credinciosii, abil in manuirea cuvantului, sigur pe sine, politicos si dornic de a aduce lumina in fiecare suflet al pastoritilor sai.   

                                                             
  La ora 17 a avut loc concertul in fata a peste 300 de credinciosi. Atmosfera a fost deosebita, joviala si plina de sens religios.Ne-am simtit bine, am cantat din suflet, am primit elogii, si am simtit o mare bucurie in sufletul acestor oameni. Le multumim ca ne-au primit, ca ne-au ascultat, ca au fost darnici si minunati. Moeciu de Jos a fost vatra si loc ceresc, de fapt a fost inca un dor implinit al Cenaclului Lumina Lina!                         



                                 SIBIU- LA COTA 1000!


   Duminica seara, Cenaclul Lumina Lina a fost prezent in Biserica din Mihai Viteazu unde a sustinut un concert de colinde si poezie crestina in fata a peste 1000de oameni. Concertul a durat cca. 2 ore si s-a ridicat la o cota inalta de sensibilitate si spirit misionar. Sonorizarea a fost din nou foarte buna si de asemenea mrita sa remarcam entuziasmul credinciosilor care au cantat la unison mai multe din colinzile interpretate de Parintele Marian Marcus si Parintele Catalin. Intalnirea cu publicul din Mihai Viteazu a fost de fapt o reintalnire dupa o absenata de 4 ani, a credinciosilor din aceasta biserica cu membrii cenaclului nostru. Sa remarcam piesa de la inceputul concertului: Dechide-ne ca venim, cantec nou si felul minunat in care s-a cantat la sfarsitul concertului de catre intreaga asistenta colinda: Deschide usa crestine. A fost frumos, a fost Sibiu, a fost Hristos in sufletul nostru!

joi, decembrie 2

Cenaclul Lumină Lină

Veştem între cer şi lacrimi...








...la invitaţia comunităţii creştine din Veştem şi a inimosului preot Valentin Delcă, Cenaclul Lumină Lină a concertat duminică 26 noiembrie, începând cu ora 18, în biserica satului. Atmosfera a fost una deosebită, o pildă de comuniune şi iubire duhovnicească. Peste 300 de credincioşi au colindat împreună cu membrii cenaclului şi au adus astfel sărbătorile mai aproape. Timpul de desfăşurare a fost de peste două ore. Componenţa cenaclului fiind următoarea: Pr. Cătălin Dumitrean, Eugen Boţan, Ştefan Ion, Leonard Strugar, Mihai Doda şi Corul Psaltic Sfântul Andrei de la Catedrala Mitropolitană din Sibiu. Organizarea concertului a fost ireproşabilă, iar comunitatea a invitat cenaclul la o proximă întîlnire în luna ianuarie cu un concert închinat Maicii Domnului. Toţi oamenii participanţi la această manifestare misionară au plecat extraordinar de impresionaţi de calitatea şi ţinuta concertului şi cu o mare linişte sufletească.

Seara iubirii de neam şi ţară!



Marţi 30 noiembrie, la Biserica Spitalului T.B.C.-Sibiu, Cenaclul Lumină Lină a susţinut în faţa a peste 200 de credincioşi un concert de colinde, poezie şi muzică patriotică, cinstind sărbătoarea Sfântului Andrei şi ziua de 1 Decembrie. Acţiunea este una inedită, fără precedent în oraşul nostru. Atmosfera plină de sublim. Creştinii au cântat la unison timp de aproximativ două ore, cântece pline de mesaj patriotic şi dăruire creştină. La sfârşit, toată suflarea prezentă a participat la o agapă cu produse de post tradiţionale.