Dor de România

Cenaclul propune ca un gest de conştiinţă!

  Poate aţi văzut deja că în gramatica egoismelor noastre sinistre am ajuns să nu facem mai nimic pentru ţara noastră. Ne lamentăm, ne rugăm prea îngrijoraţi prin acatiste pentru vindecarea bietului suflet, ne dăruim conştincios şi apoi ne şi opintim în iertări aducând tot felul de alibiuri dogmatice şi păguboase nimicniciei personale, ne înfuriem la critica preşedinţilor de stat sau a guvernelor de circumstanţă, care au ruinat economia, iar în rest nu facem nimic altceva decât să îngropăm România şi românismul în disperare şi uitare.
Generaţia noastră prin reprezentanţii aleşi, din nefericire:
_- A OFERIT ROMÂNIA IMPERIULUI EUROPEAN ŞI FINANŢEI MONDIALE! 

   Nu sunt patriotard, nu caut revanşe inutile pe plaja mizeriilor cotidiene, nu intru în logica deşertăciunilor intelectualităţii de azi, nu vreau o estetică de stânga sau de dreapta a cuvântului român, mă doare doar modul propriu în care, eu însumi crescând la suflet sute de fii spirituali nu am reuşit să creez în acelaşi timp şi oameni cu ambiţia de a se înrola în oastea recuperării istoriei noastre. Tocmai de aceea, discursul Cenaclului Lumină Lină va promova la fiecare întâlnire cu publicul cântece patriotice şi va preda lecţii de recuperare a condiţiei noastre patriotice fireşti. 
Noapte bună celor ce-şi trăiesc viaţa doar de dragul de a o trăi şi de frica judecăţii lu Dumnezeu.
E oastea rebelă a soldaţilor cu care ţara noastră a ajuns o biată şi săracă colonie.


În acest duh, vă rog să mergeţi pe blogul de poezie şi să citiţi un poem de spovedanie către maica ţară părăsită.


Pentru cei ce au încă un fior vă propun:

DUMINICĂ 3 APRILIE CENACLUL LUMINĂ LINĂ OFERĂ PACE, DRAGOSTE ŞI IUBIRE DE NEAM ÎN TURNIŞOR, BISERICA DE PE STRADA BIELTZ. VĂ AŞTEPTĂM LA ORA 17. 

poem poem poem

INVITAŢIE:

MERGEŢI PE BLOGUL DE POEZIE 

ŞI CITŢI UN:

"TRIST ŞI DULCE GÂND"

 

ASTĂZI!   ASTĂZI!   ASTĂZI!

PROGRAM SPECIAL LA RADIO

RADIO CENACLUL LUMINĂ LINĂ!

   Informăm pe toţi cititorii noştrii că ne aflăm în etapa de început a emisiei prin internet Radio Cenaclul Lumină Lină. Fiind într-o etapă experimentală, avem nevoie de susţinerea dumneavoastră morală, verbală şi de multă înţelegere privind eventualele nesincronizări tehnice. Am început să transmitem live concertele cenaclului nostru. Sincer mulţumim celor care ne-au transmis impulsuri pozitive pentru demersul nostru. Obişnuiţi cu "tăcerea" smerită a prietenilor noştrii, am fost surprinşi că v-aţi gândit la noi şi aţi scris mail-uri frumoase. E o surpriză pe care nu ştim dacă o merităm şi acum nu vorbim cu falsă modestie, mai ales pentru că vă cunoaştem pretenţiile şi de aceea ne vom strădui să fim la înălţime. Oricum orice mesaj este de bun simţ şi binevenit.


DE CINE DEPINDEM?

Echipa Radio:
Florin Popescu - redactor sef (omul de care depinde calitatea emisiei)
Ştefan Ion
Alex Forţ
Cristian Curta
Dacă aveţi probleme audio scrieţi repede  un email de avertizare pe adresa blogului: cenacluluminalina@gmail.com 
Aici să amintim şi de aportul deosebit adus la nivel de calitate sunet a concertelor ( e vorba de sonorizare) de către Leonard Strugar.

ASTĂZI PUTEŢI AUZI:

                

ORA 20 Cântece compuse şi interpretate de Părintele Cătălin Dumitrean.ORA 21 CENACLUL FLACĂRA ÎN CONCERT LIVE ( înregistrare superbă din 1982)ORA 22 Ne rugăm împreună cu ACATIST

VEŞTEM CEL FRUMOS!!!

A  fost frumos la Veştem. Cenaclul Lumină Lină a cutremurat efectiv inimile atâtor oameni. Reţinem doar gestul din final când zeci şi zeci de oameni au venit la noi să ne strângă în braţe, să ne ofere lacrimi calde şi să ne mulţumească, să se fortografieze cu soliştii. Impecabilă organizarea, Părintele Valentin a cântat şi el alături de noi, ne-a dăruit cuvinte simţite şi ne-a reinvitat să revenim cât mai curând. Au fost momente frumoase, pricesne noi religioase, cântece patriotice (s-a reluat interpretarea piesei lui AdrianPăunescu, Capul de la Torda), dar şi cuvinte blânde şi de mare zidire.

Ce spectacol frumos! “Harismatic”- cum l-a numit atât de clar Părintele Valentin.

   Ce oameni calzi veştemenii! Parcă erau rupţi dintr-un tablou de iubire. Au cântat cu noi aproape două ore, ne-au aplaudat, s-au făcut cer şi pământ. Mulţumim Veştem!

Pentru prima dată acest concert a fost transmis în întregime live la postul nostru de radio!

Acest fapt a sporit efectul de seriozitate şi conştinciozitate al fiecărui membru al cenaclului nostru. De fapt, toţi interpreţii au fost la mare înălţime, impresionând efectiv pe localnici. Ne-am despărţit cu emoţie şi regret. Vom reveni Veştem! La tine e frumos şi bine!

ZIUA RODULUI DESĂVÂRŞIT!

Rodit-am lumini din himere,

Şi pus-am pe inimi iubirea,

La Rod unde viaţa ne cere,

Să strângem în cântec simţirea.

Rod. 27 Martie 2011. Concert excepţional, de o înaltă ţinută morală şi spirituală. Am putea spune că este unul din cele mai reuşite concerte din ultima vreme, dacă nu chiar şi cel mai frumos. Biserica din Rod plină. De mulţi ani ne spun localnicii nu a mai fost atâta lume la o astfel de întâlnire cu caracter spiritual. Părintele paroh, gazdele, au făcut tot efortul ca să ne simţim bine şi ne-au cerut categoric ca să revenim în luna august. Ne-a impresionat efectiv felul în care lumea s-a raportat la mesajul cenaclului nostru, felul în care sute de oameni au cântat de la un capăt la altul al concertului. Celor bătrâni parcă nu le venea să creadă că au în faţa ochilor o asemenea manifestare duhovnicească. Cei mai tineri nepriveau uimiţi, încercând să ţină isonul cu interpreţii noştrii.

   Pricesnele închinate Maicii Domnului au fost capul de afiş al concertului nostru. S-a cântat: Am venit Măicuţă, Vino în Rai, O Măicuţă Sfântă, Jos sub Crucea Răsturnată, Jurământ la Putna, Rugă pentru părinţi, Încă mai este loc la cruce, Pe drumul crucii, etc.

Au fost şi alte poezii şi cântece care au fost primite cu drag de public, de fapt aş putea spune că în puţine concerte am văzut atâtea lacrimi de bucurie ca astăzi la Rod.

Rodul ne-a uimit prin bunătatea oamenilor şi prin condiţia desăvârşită a acestui concert.

Mărginimea Sibiului înseamnă iată o vatră esenţială pentru aprinderea sfintei noastre lumini, cu care dorim să facem pe oameni mai buni, mai frumoşi, mai reali!

LA NOAPTE SE SCHIMBĂ ORA!!! 

-schimbăm şi faţa blogului de poezie-

CENACLUL LUMINĂ LINĂ
CONCERT ÎN MĂRGINIME!

MERGEM LA ROD!

   La invitaţia comunităţii creştin-ortodoxe din Rod, Cenaclul Lumină Lină va susţine mâine, 27 Martie un nou concert de muzică şi poezie creştină în biserica satului. La ora 15 va începe Sfântul Maslu de Obşte, iar de la ora 16 concertul nostru. Mergem cu bucurie şi multă nădejde pentru a susţine prima noastră întâlnire cu publicul din Mărginimea Sibiului. Sperăm într-un concert frumos şi într-o prezenţă cât mai numeroasă a creştinilor din localitate.

Marginalii după concertul de ieri de la Copşa Mică!



   -Din nou am avut parte de un concert reuşit la Copşa Mică. Lume dornică de astfel de concerte, public cald şi virtuos. Am cântat marea majoritate a pieselor noastre direct împreună cu sala. A fost ceva deosebit.


   - Deplasarea s-a făcut ca de obicei cu microbuzul oferit de Părintele Iosif şi condus cu calm şi profesionalism de domnul Adrian Bunaciu. Pe drum atmosferă a fost ca de obicei relaxată, s-au făcut rugăciuni, s-au intonat cântece specifice cenaclului nostru şi am simţit motivaţia tuturor membrilor cenaclului de a-şi da tot concursul pentru o seară deosebită. Părintele Petru a citit rugăciuni şi ne-a binecuvântat cu dragoste călătoria.


   - La Copşa Mică organizare deosebită. Am avut la dispoziţie tot ce ne-am dorit. Domnul Primar Mihalache şi Domnul Viceprimar Cornel ne-au primit cu dragoste, ne-au oferit căldură sufletească şi de asemenea ne-au reînnoit invitaţia de a reveni la Copşa Mică la o dată foarte concretă.


   - Concertul a avut şi momente inedite, piese cântate pentru prima dată, cum ar fi: Jurăm pentru Ardeal, Jos sub curcea răsturnată etc. Să reţinem faptul că după mult timp Părintele Cătălin a reinterpretat propria sa creaţie: Ce dor mi-e de ceruri.


  - Tot la capitolul a cesta să remarcă faptul că Părintele Cătălin a lansat CD-ul cu cântece proprii intitulat: Lumină LInă, tiraj care s-a epuizat aproape în întregime.


   - La sfârşit am fost invitaţi de domnul primar la o agapă creştinească unde am continuat să cântăm în cinstea Maicii Domnului.
   - Mulţumim gazdelor şi purtăm întâlnirea cu publicul din Copşa Mică pe veci în inima noastră!

Cultura de sâmbătă seară!

Amintiri din Cenaclul Flacăra! 


Memoriile lui Andrei Păunescu despre viaţa tatălui său! ( fragment)
Jurnalul lui Adrian Păunescu –
Sursa: Jurnalul Naţional!
 

Mi-am dat cu adevărat seama că este necesar să existe acest jurnal, după ce scrisesem deja primele câteva zeci de pagini. Atunci, în 1985-1986, tatăl meu, Adrian Păunescu, fusese scos din toate funcţiile şi i se interzisese să participe la activităţile publice. Fusese eliminat de la revista Flacăra, pe care o condusese 12 ani şi o ridicase la nivelul de cea mai bună şi populară publicaţie a României postbelice. Cenaclul Flacăra, pe care-l inventase în 1973 şi-l transformase în singura tribună a dialogului şi libertăţii de afirmare a valorilor muzicii tinere din ţară, fu­sese de asemenea desfiinţat şi interzis, împreună cu emisiunea săptămânală de la Radio România. Oameni cu care colaborase, pe care îi susţinuse şi lansase erau victimele unor interminabile anchete, ca nici măcar să nu se mai gândească vreodată că au făcut parte din fenomenul naţional iniţiat de Adrian Păunescu şi concretizat printr-o presă curajoasă şi liberă, prin cărţi pline de adevăruri spuse în premieră, prin acea tribună a dialogului şi exprimării fără îngrădiri care a fost Cenaclul, într-o perioadă de totalitarism şi de cenzură, în fond, prin acreditarea ideii că libertatea de faptă şi de gândire este în puterea fiecăruia.

Rămăseserăm lângă A.P. numai noi, cei mai apropiaţi membri ai familiei. Aceste note, devenite jurnal, mărturie de epocă, roman de familie şi, poate, literatură a realităţii, vorbesc ele însele despre o perioadă infernală a vieţii lui Adrian Păunescu, o perioadă pe care a trăit-o, avându-mă, permanent, de-a dreapta sa. De fapt, ne treziserăm dintr-o dată în situaţia de a reuşi sau de a nu reuşi să constituim, cu puterile noastre, mediul integral de existenţă al unui om, obligat (cu un inimaginabil cinism) să tacă şi să rămână izolat, când viaţa sa însemnase şi ar fi trebuit să însemne, în continuare, muncă, implicare, tumult şi interlocutori. În orice caz, jurnalul de faţă este o selecţie, constrânsă de autocenzura ce speră să redea informaţii de interes larg, dintr-o sumă considerabil mai mare de fapte, multe dintre ele deosebite, notate, spre a nu fi uitate şi pierdute. Dacă jurnalul rămâne doar un şir de relatări despre viaţa văzută din perspectiva unei personalităţi incontestabile (în preajma căreia s-au scris rândurile acestea), este atins primul obiectiv, şi anume acela de a lăsa o mărturie despre paşii cotidieni pe care i-a făcut poetul şi omul public Adrian Păunescu, într-o perioadă a vieţii sale nu prea cunoscută contemporanilor. Dacă, în plus, textul se va releva şi ca o mărturie semnificativă despre cum se trăia în România în anii ultimelor două decenii ale mileniului trei, este atins cel de-al doilea, şi cel mai râvnit, obiectiv al purtătorilor de condei: crearea de lumi, prin literatură.

Trebuie să spun că tot ceea ce făceam noi, atunci, în perioada care a început în vara anului 1985, era să participăm la supravieţuirea lui A.P., pe singura cale posibilă, aceea de a-l face să mai uite, din când în când, de condiţia marginală pe care i-o hotărâseră duşmanii, atotputernici atunci. Foarte mulţi prieteni ne-au devenit dintr-odată inamici, foarte mulţi cunoscuţi s-au prefăcut că nu ne mai cunosc, foarte mulţi necunoscuţi au intrat cu dezinvoltură în corul celor ce voiau să se afle printre asasinii morali ai lui A.P. În rândurile ce urmează, Adrian Păunescu poate fi identificat fie sub numele său întreg, fie sub alte formulări, pe care le-am folosit, după caz: tata sau A.P. E un exerciţiu de obiectivitate, în plin subiectivism, să vorbeşti despre un om, văzându-l din atâtea perspective ? tată, prieten, scriitor, fiu, bunic al propriilor tăi copii, sprijinitor, sprijinit, umilit, triumfător.

27 august 1986, pe drumul Cluj-Ciucea-Oradea-Băile Felix -La cererea lui Adrian Păunescu, Nicolae Ceauşescu a scos „Doina” lui Eminescu de sub interdicţia stalinistă


De dor de Cenaclu, ascultăm câteva casete. Dăm peste câteva înregistrări din concertele în care A.P. a recitat „Doina” de Mihai Eminescu. A fost primul (şi singurul) intelectual român care a recitat constant, în public, poezia lui Eminescu (interzisă după 1944 cu desăvârşire). Şi nu o zi-două, ci seară de seară, începând din 13 noiembrie 1984 până la ultima manifestare a Cenaclului „Flacăra”, din 15 iunie 1985, la Ploieşti.
E adevărat că tata i-a cerut lui Nicolae Ceauşescu încă din 1968 permi­siunea să spună capodopera Poetului Naţional, dar şeful statului nu a dat aprobarea decât zece ani mai târziu. Atunci, în 13 noiembrie 1984, tata a plecat din turneul Cenaclului, către Bucureşti, să avertizeze conducerea ţării că un grup de maghiari intenţionează să lanseze o proclamaţie de autonomie a Transilvaniei. Agenţiile de presă erau pregătite, Ardealul era sortit unui scandal internaţional fără precedent, pentru că respectivii scriitori maghiari nu erau – cum am mai spus – nişte cetăţeni oarecare, ci făceau parte din structuri oficiale ale CC al PCR şi ale republicii române.   


Atacul la adresa statului român s-a dezamorsat. Proclamaţia nu s-a dat. Câţiva oficiali din rândurile Securităţii şi din conducerea teritorială l-au rugat pe tata să nu insiste prea mult în faţa lui Nicolae Ceauşescu asupra surselor, absolut personale, prin care A.P. a primit informaţia (o artistă unguroaică), pentru că preşedintele s-ar supăra, sesizând că Securitatea nu şi-a făcut datoria, şi a fost nevoie ca un poet, prin mijloace proprii, chiar intime, să se informeze şi să evite un gest catastrofal, îndreptat împotriva României. Evident, cei responsabili cu circulaţia informaţiilor în ţară ar fi fost sancţionaţi. La întâlnirea de la Bucureşti, în puţinele ore cât a stat, A.P. a primit prin intermediul lui Nicu Ceauşescu (care era foarte bolnav) aprobarea transmisă de Nicolae Ceauşescu că se poate recita în public „Doina”. S-a mai întâlnit atunci, la Nicu Ceauşescu, cu Eugen Barbu, cu Dinu Săraru şi Nicolae Dragoş. Iar acum noi ascultăm doar o înregistrare de la Turda, din 1984. Ce a rămas din Cenaclul „Flacăra”.
...


Ziarişti daţi afară de la „Flacăra”
Vorbim despre situaţia gravă de la Bucureşti. Trei ziarişti au fost daţi afară de la revista „Flacăra” (de unde A.P. a fost dat afară în 1985), pentru vina de a fi participat la sărbătoarea de aniversare a 43 de ani, pe care a găzduit-o tata, la 20 iulie 1986. E vorba despre gazetarii de mare şi recunoscută va­loare Ovidiu Ioaniţoaia, Dan Bârlădeanu şi Sorin Postolache. Cel mai mult, tata e afectat de scoaterea lui Dan Bâr­lă­deanu, care a lucrat în redacţie, încă de la întemeierea publicaţiei „Flacăra”, în anul 1953. Îmi spune: „E foarte grav dacă au început din nou să acţioneze turnătoria, dosarul şi informaţia unilaterală. În scurt timp s-ar putea să vedem şi suprastructura organizată numai după dosare. Am fost mereu împotriva aprecierii omului, nu după valoarea faptelor sale, ci după rasă, condiţie socială anterioară, sau după faptul că are rude în străinătate, ori alte neamuri, descoperite că au fost legionari”.
Tot în aceste zile se produc schimbări în rândul cadrelor superioare de partid şi de stat la Bucureşti. Primesc noi însărcinări tovarăşii Pacoste, Gigea, Andrei, Văduva şi Bobu.


Prietenul anevoie se cunoaşte
Nu de mult, ştefan Andrei, fostul ministru de Externe, i-a telefonat lui A.P. şi i-a spus: „Măi, băiete, ştii la ce m-am gândit eu? Că prietenul anevoie  se cunoaşte. E bună, nu?”. Şi are dreptate ştefan Andrei. Din atâţia, care-i căutau compania lui A.P., până destul de recent, puţini mai apar azi să re­cu­noască prietenia anterioară. Anevoie îi găsim, azi, pe falşii prieteni, pentru că anevoie, şi nu doar la nevoie, se cu­noaş­te prietenul adevărat. Ion Vulturar scoate din me­morie o întâmplare cu Ştefan Andrei, care i-a spus unui anumit cetăţean, la o întâlnire: „Mă, băiete, ai ple­te albe, ca de marchiz”. La care „mar­chizul” a răspuns: „Oi avea eu plete de marchiz, dar am o slujbă de valet”.


O POEZIE SCRISĂ LA ORA 19.30 DE PĂRINTELE CĂTĂLIN

Mâine fiind Duminica Crucii Părintele Cătălin a scris un poem despre felul în care oamenii renunţă să-şi mai ducă astăzi cucea. Vă rugă citiţi această creaţie pe blogul de poezii al părintelui şi trimiteţi eventuale comentarii,mai ales că în această noapte încercăm să revoluţionăm puţin şi desgnul de fond. Deci, mizăm pe impresiile dumneavoastră. Sunt necesare. Vă mulţumim! 

ULTIMA ORA:CENACLUL IN CONCERT

SEARA CU MINUNI SI OAMENI BUNI LA COPSA MICA!     FOTOREPORTAJ!

A FOST FRUMOS! PUBLIC DEOSEBIT! GAZDE DE VIS! 

NE PREGĂTIM CU PASIUNE PENTRU CONCERTE!

Membrii Cenaclului Lumină Lină s-au stârns în această seară la ora 20.00 la Biserica Sfântul Ioan Iacob Românul pentru a pregăti evoluţia în cele trei concerte ce urmează să se desfăşoare la Copşa Mică, Rod şi Veştem. Am stat de vorbă unii cu alţii, am pus la punct detaliile de deplasare, componenţa cenaclului, repertoriul şi tot ceea ce este necesar pentru ca să realizăm concerte frumoase.

Pregătirea unui concert se face cu mare responsabilitate. Se fixează gamele de interpretare, se pun acordurile şi apoi se interpretează melodiile. Iată-i în fotografie pe Mihai şi Ştefan, sau felul cum încearcă să ajungă la un numitor comun pentru a realiza linia melodică a piesei Jurământ la Putna.

În acest timp, în birou, Părintele Cătălin, Leonard şi Dan Podoleanu stau de vorbă despre capacitatea boxelor şi a staţiei de a face faţă la condiţiile Sălii Liceului de Chimie din Copşa Mică. 

Dan Podoleanu şi Mihai au pregătit un minunat "potpuriu" din cele mai frumoase cântece ale Cenaclului Flacăra. Vineri va fi debutul. Succes!

Ştiri:

- Începând de astăzi T.V. Sibiu va reda în fiecare zi de marţi selecţii din concertele Ceanclului Lumină Lină la ora 21.30. Iniţiativa aparţine în exclusivitate acestei televiziuni. Mulţumim pentru gest şi aprecieri.

- Vineri la Copşa Mică ne vor însoţi cu maşinile personale şi mulţi prieteni din Sibiu. Este de asemenea un gest inedit şi minunat. 

- Pe blogul de poezie citiţi un poem despre jertfă şi iubire...

Jurnalul unei zile pline


 Azi noapte am scris cu drag cerând celor care iubesc Cenaclul Lumină Lină şi poeziile mele, ca să încerce să fie mai aproape de această pagină chiar şi prin faptul aparent formal de a-şi adăuga profilul şi fotografia. Nu e o obligatoriu să faceţi acest lucru, dar vă spun că am o mică problemă, în ultima vreme viaţa mea e plină de" binefăcători anonimi". Aseară au intrat în două ore 276 de vizitatori. Cine or fi? Cinste lor că există. Le sânt recunoscător, dar dintr-o dată mă pun pe picior de inferoritate cu faptul că eu parcă trebuie să rămân mereu singur la înaintare cu profil, cu fotografii, cu emoţii scrise.
DA, ŞTIU, AŞA E CÂND STAI PE SCENĂ...
ACTORII SUNT MEREU SINGURI ŞI APLAUDAŢI... Marea dramă a fiecărei notorietăţi...


  Ce nu înţeleg este însă altceva, de ce oare preferă unii să se smerească şi atunci când nu este cazul, când un prieten le cere să îşi demonstreze mai temeinic prietenia. În fine, sunt mulţi credincioşi care probabil se tem să o facă. De prieteni, de prietene, de poziţia socială, de ideea de a sta doar anonimi după un calculator... Nici aceasta nu e însă o idee prea bună, că doar nu suntem la rubrici clandestine, adică să ezităm să ne arătăm prietenia pe un blog al dăruirii. Sau să înţeleg că într-o oră sau utat vreo 265 de duşmani, căci numai 10 persoane mi-au timis email... 
 Fiţi mai curajoşi! Oameni suntem! Vă aştept!

VREŢI SĂ VĂ AFIŞAŢI PROFILUL DE PRIETENI? INTRAŢI PE BLOGUL DE POEZIE ŞI ÎN DREAPTA VI SE ARATĂ CUM PROCEDAŢI!DEJA ACOLO SUNT NIŞTE OAMENI CARE SIMT CĂ MĂ PREŢUIESC DIN TOATĂ INIMA LOR!

 

  Am fost azi la cota cea mai înaltă din Păltiniş. Am reuşit să obţin transferul Antenei Trinitas de pe Guşteriţa pe cel mai înalt vârf al Păltinişului. Am fost împreună cu delegaţia de la forumul central din Bucureşti. Ore şi ore de implicare. Drumul a fost greu, vreo 6 km de la pârtia telescaunului. Durm cu maşină 4X4. Peisaje de vis.   Albul zăpezii m-a scos din ritmul gândurilor curente. Pe drum am scris şi cele două poezii afişate azi pe blogul de poezie. Am avut aşa un dor de un loc liniştit... La staţia de sus am negociat condiţiile transferului cu cei de la Radio Com. Urmează repede proiectul, achiziţionarea echipamenului, aprobări, plăţi şi instalrea antenei până pe 15 Aprilie. E un lucru important. Radio Trinitas va bate de acum pe tot Ardealul. Au fost doi ani de lupte grele pentru împlinirea acestui deziderat. Acum am reuşit. Mulţumesc Maicii Domnului.

&/&/&/



  Întâlniri şi discuţii fructuoase cu preoţii de la Rod şi Veştem.  Programe clare şi temeinice despre cenaclurile de duminică şi luni. Două zile la rând avem concerte serioase. Nici nu mă mai gândesc acumde cel de vineri de la Copşa. Acolo oraşul e plinde afişe. Lumea ne aşteaptă. Interes deosebit.Ne aşteaptă să face concerte deosebite, să dăruim.... Am fost în seara aceasta cu Leonard chiar şi în Veştem. S-au pus şi acolo afişe peste tot. Părintele Vali a vrut să ştie cum să se pregătească mai bine, ce să facă ca să ne simţim bine. I-am spus că însăşi faptul că vom fi acolo este un mare dar pentru noi şi pentru familia mea. Am verificat toate amănuntele tehnice. O să fie bine!

/&/&/&

Programul Cenaclului în următoarele zile este: 

COPŞA MICĂ -VINERI 25 MARITE ORA 17 SALA LICEULUI DE CHIMIE 

ROD - DUMINICĂ ORA 15 BISERICA SATULUI.

       VEŞTEM LUNI 28 MARTIE ORA 18 BISERICA SATULUI

VĂ AŞTEPTĂM!

&/&/&/

  Sunt cereri multe de cărţi şi cd-uri. Mă frământ mult ca să găsesc resurse financiare pentru publicarea lor şi timp. Organizatorii concertelor îmi solicită să merg la concerte cu cât mai multe cărţi. Lumea cere cărţile pe care le-am scris. Nu mai am nimic pe stoc. Trebuie să trag tare de cei dragi să se mobilizeze zilele acestea să mă ajute să public ceva. O, dacă s-ar implica mai mulţi, nu doar cu sufletul... 
O să încerc să reeditez până vineri cartea "Lumină Lină" şi un CD-cu cântece, mai exact o colecţie selectivă din cântecele scrise şi interpretate de mine în ultimii doi ani. O să fac repede un album cu cele mai bune 10 piese pe care le-am creat. Mâine la ora 10 încep treaba la birou. Aştept propuneri, mesaje de ajutor concrete. Vreau mai puţin sentimentalism şi mai mult ajutor concret. E timpul să trecem la ortopraxie. Dimineaţă sunt pe recepţie în studio. Vă rog să mă sunaţi! Între aparate mă simt ca acasă... Dar să fim împreună!

Sper ca mâine seară să fiu bucuros, să am dovezi clare de prietenie şi o să mai scriu pe blog...

/&/&/&

   AMulţumesc celor care ne mai dau câte un bănuţ pentru benzină şi uzul aparatelor.  Vin de obicei sâmbăta pe la mine şi îmi lasă câte ceva: "Pentru Cenaclu!" Nu o să cer de la nimeni nimc, dar ne bucurăm mult şi când primim 50 de lei pentru benzină, pentru hrana de drum, penru cabluri, pentru tot felul de mici cheltuieli elementare etc. Mă duc cu peste 12 oameni la drum, care nicodată nu au cerut ceva, dar mi-ş simţi mult mai bine dacă le-aş putea da măcar ceva pentru o sticlă de apă minerală. Mă gândesc că tot cei ce citiţi o să găsiţi o cale să vă rupeţi ceva din salariu pentru cenaclu. Ştiu că aveţi nevoie de bani şi pentru bucuriile personale, dar... Sponsorii mult aşteptaţi încă sunt "pe drum"... Deplasăm oameni, totul costă... Se ştie că noi nu primim nici un ban de unde mergem. Dacă am cere aşa ceva sunt sigur că s-ar deteriora mesajul misiunii noastre şi organizatorii nu ne-ar mai chema altădată. Preferăm să ne bazăm pe ce putem, pe prietenii noştrii constanţi, şi pe ce îmi mai aduc oamenii miercurea la maslu, sâmbăta şi duminica la spovedit prin pomelnice. Dumnezeu nu ne lasă!

ACASĂ

M-AM REÎNTORS CU PROMISIUNI ŞI CERTITUDINI...

bucurie-servici-cenaclu, etc.

   A fost o zi lungă. După o noapte grea totul pare acum infinit şi deosebit. M-am reîntors acolo, am fost la biserică cu peste 150 de prieteni dragi, în locul unde am simţit că e nevoie de mine. Parcă-i văd ochii doamnei Aneta cum mă privea din spatele bisericii cu bucurie şi căldură. Cum aş putea să nu fiu fericit, numai văzând o asemenea simţire?

   Aseară am cercetat blogul cu concertul de pe Dima. Mi-am dat seama că a fost o reuştă. Leonard mi-a confirmat la prima oră: "Nu ştiu ce o să zică lumea. Acum se ştie că noi sântem mai cu gura mare, dar să ştiţi că a fost un concert reuşit. Ne-am gândit la dumneavoastră, la felul în care puneţi atâta suflet cu noi... Părintele Liviu Anghel de pe Dima a prezentat cu mare dragoste concertu. Cristina a strâns fetele în jurul ideiI că Trebuie să ne dăruim pentru Maica Domnului tot ce avem mai bun din noi. Ştiam că ne priveşte lumea, dar ne intersa mai ales ce veţi zice sfinţia voastră. A cântat minunat Mihai cu Maria. Fetele toate, Adina, Cosmina au recitat magistral..."

   Am văzut pozele şi m-am bucurat. La amiază, doamna Goţia mi-a spus: "Maslul de pe Dealului a început târziu. Ne-a durut inima că nu am putut ajunge mai mulţi la concert. Stim cât de mult suferiţi când cei dragi vă lasă intentionat deoaparte din varii motive. Noi ştim ce înseamnă ascultarea, dar am fi făcut-o cu drag... Nu a fost posibil. Să nu puneţi la inimă nimic."... Mihai şi Claudia m-au sunat şi ei. Mihai mi-a spus: " Am fost pe Dima! A fost deosebit, totul... Am făcut ceva fotografii... Noi ne urmăm păstorul mereu, oriunde şi oricând!"

  M-am bucurat. Sunt fericit de toţi cei ce mi-aţi scris. Să nu vă gândiţi că dacă nu ajungeţi la cenaclu eu nu vă înţeleg motivele. Dar, încă visez la o turmă şi un păstor. Mă bucur că sunteţi bine, că îmi scrieţi din inimă. Îmi lipsesc cei pe care nu i-am văzut de mult. Nu am nimic cu ei. Poate e doar o obsesie a mea să îi recuperez şi ei chiar se străduiesc să nu mi-o împlinească. La urma urmei ce poţi face. Intransigenţele sunt apetitul iadului. Sau poate pur şi simplu e dreptul lor de a crede în perfecţiuni morale. Cenaclul e prea puţin pentru unii, dar el rămâne un soare infinit pentru atâta popor...Îi înţeleg până la urmă şi pe ei. Creştinismul adevărat e greu de practicat. Dar, timpul nu e scurs...

Am fost la servici.Muncă multă... Delegaţie de la Bucureşti. Mâine am zi grea.. Vrem să mută Antena Trinitas la Păltiniş. Am scris ceva pe blog. Vă ofer detalii. Din acest loc vă trimit informaţii. Seara deschide laptopul şi mă uit să văd cine mi-a scris. Mă întristez când văd că lumea nu s-a schimbat, surâd când văd email-uri de la cei dragi. Sunt ca un copil...

Unii poate nu mă înţeleg... De ce atâtea email-uri, de ce ne tot cere părintele socializare.Ce vrea părintele prin ele? Fraţii mei, eu nu vă cer să socializaţi cu mine. Nici pomeneală. Uitaţi aşa ceva. Vă cer însă să vă schimbaţi viaţa. Păi dacă cu mine refuzaţi să vorbiţi, care vă sunt duhovnic, la care faceţi ore de anticameră pentru 5 minute de live,  înseamnă că e grav de tot când nu îmi scrieţi. S-a schimbat lumea. V-am spus de atâtea ori să lăsaţi emoţiile la o parte. Noi aici nu facem încărcături senitimentale, suntem pur şi simplu creştini, suntem pur şi simplu oameni... În ziua când nu veţi mai pune sentimentele în pagină îmi veţi scrie zilnic din tot sufletul...

În rest, sunt bine!
Constat că sunt iubit, când mă comport aşa cum simt eu. De aceea nu ţin cont de sfaturi... Aşa am supravieţuit peste 12 ani în Sibiu în mijlocul unor bombardamente infinite. Mă şi mir că mai am sănătate. Inima mi-e bolnavă, dar mai ţine... cel puţin aşa zic medicii...

Vă doresc pace acolo unde ştiţi bine că vă lipseşte!

Vă aştept la biserică, la slujbe, la cenaclu, la o viaţă nouă!

Ceea ce vă ofer acum este dragostea lui Hristos şi nimic altceva...

Părintele Cătălin

P.S. O RUGĂMINTE: MERGEŢI ŞI PE BLOGUL DE POEZIE...NU MAI AM REACŢII DESPRE POEZII ŞI ÎMI VINE GREU SĂ MAI SCRIU..NU EXAGEREZ...

AŞ FI MULT MAI ÎNCREZĂTOR DACĂ FACEŢI CEVA. VĂ ROG SĂ VĂ AFIŞAŢI PROFILUL ŞI FOTOGRAFIA PE BLOGUL DE POEZIE...DACĂ VĂ ASCUNDEŢI ÎNSEAMNĂ CĂ NU E CORECT...  DECI, DE MÂINE LA TREABĂ...SĂ VĂD CINE NU ARE EZITĂRI...O SĂ MĂ UIT LA VOI CU DRAG în fiecare ZI!...VREŢI?

BINECUVÂNTARE CELOR DRAGI!

  21 MARTIE 2011

               Cuvânt  DE DOR  frumos

Poate a plâns aseară un suflet cu durere,

Şi poate viaţa însăşi mai are suferinţă,

Dar Dumnezeu de astăzi cu dragoste îţi cere,

Deschide-ţi bucuria în propria fiinţă!

Poate a fost un suflet ce l-ai lăsat în noapte,

Când tu te-ai dus în stele să-ţi cureţi neputinţa,

Dar Dumnezeu de astăzi, te mistuie cu şoapte,

Priveşte doar spre ceruri şi uită-ţi neputinţa.

Poate ai fost tu însuţi, un prigonit al vieţii,

Şi astfel prin rănire ţi-ai vindecat greşeala,

Dar Dumnezeu îţi spune în zorii dimineţii,

Nu te lăsă în gânduri ce-ţi readuc ocara.

Poate acum tu nu şti ce va mai fi de mâine,

Pe unde ţi-e cărarea şi care ţi-e izvorul,

Dar Dumnezeu de astăzi ţi-e lacrimă şi pâine,

Deci, ce mai vrei din lume când El îţi duce dorul?

Poate minunea vieţii înseamnă împăcare,

Şi sigur doar tăcerea e rază de iubire,

Când Dumnezeu cu milă vorbeşte-n fiecare:

Zâmbeşte şi-nţelege că eşti desăvârşire!

O SEARĂ DE RUGĂCIUNE, CÂNTEC ŞI POEZIE,

 ÎNCHINATĂ MAICII DOMNULUI

     În biserica Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, la ora 18 preoţii slujitori ai acestei biserici: Pr. liviu Anghel, Pr. Teodor Răduleţ, Pr. Adrian Răduleţ, Pr. Ion Oană,  s-au rugat împreună cu credincioşii, citind acatistul "Maica Domnului, bucuria celor necăjiţi".

      După momentul solemn al rugăciunii, s-a purces la un alt mod de a aduce slavă lui Dumnezeu şi de a o cânta şi, sperăm noi,  încânta pe Maica Domnului, adică la momentele artistice de cântece şi poezii şi multe altele.

     În deschidere, după un scurt moment de trecere în revistă al programului şi totodată exprimându-şi regretul că Pr. Cătălin nu a putut să ajungă, învingându-şi emoţiile Pr. Liviu Anghel  a recitat o poezie sensibilă şi de suflet, pe un fundal realizat la nai de Cristian Ţopea.

    

     A urmat apoi un moment minunat realizat de domnul Vasile Gondoci, profesor de religie în Lugoj, care a cântat la chitară şi voce trei cântece pline de emoţie spirituală: "Rugă pentru iubire", "Ardere de tot" şi "Înserare". A mulţumit în mod deosebit Pr. Liviu pentru invitaţie şi a mărturisit deschis dorinţa de a mai participa şi la alte evenimente organizate de Cenaclul Lumină Lină.

     Au urmat, cu mulţă emoţie în suflet, reprezentaţii ASCOR, Ciprian Onica care a recitat "Inimă a lui Dumnezeu" şi "Liturghia cosmică", şi Lucia Croitoru care a cântat: "Reaprinde-ţi candela" şi "Răsai".

     Au fost multe momente inedite în această seară, unul de o însemnătate majoră ar fi acela prezentat de Flavia Ţopea, care a adus-o  în faţa noastră, abia ieşită din talentele ei mâini, pe Maica Domnului pictată în costum naţional românesc. Foarte frumos! Sper să avem şi o fotografie pe care să o puteţi vedea... Deosebit, minunat! Tare bine îi stă Măicuţei în costum popular!

     Cristian Ţopea a prezentat pe scurt două costume populare, autentice din Mărginimea Sibiului.

Cred că se potriveşte şi afirmaţia: "Haina nu îl face pe om, dar îl reprezintă". Deasemenea s-a transmis şi mesajul ca măcar în duminici şi sărbători să se poarte costumul naţional. 

     A urmat un mini-recital al grupului Cenaclului Lumină Lină, care a încercat să îl aducă în mijlocul celor prezenţi, pe întemeietorul acestui cenaclu Pr. Cătălin, prin cântările şi poeziile închinate Maicii Domnului, scrise chiar de sfinţia sa. În deschidere s-a cântat de către întregul grup: "Vino la Maica ta"; apoi Cosmina Jaglea a recitat cu multă trăire sufletească poezia: "La Icoana Maicii Domnului"; mezina grupului Maria Varga, duios a cântat: "O Măicuţă Sfântă"; cu multă blândeţe Adina Tomuţa a recitat poezia: "Elegie de slavă pentru Maica Domnului", Cristina Raicea a cântat: "Preasfântă Născătoare te chem în viaţa mea"; a urmat un moment autentic românesc realizat de Cristian la fluier şi Ionică la tamburină; apoi a urmat priceasna "Născătoare, dulce nume" interpretată inimitabil de Mirela Aluaş; iar în încheiere a cântat tot grupul şi o bună parte din cei prezenţi, Imnul Bisericii de pe strada Dealului, scris de Sfântul Ioan Iacob Românul, Preasfântă Maică şi Fecioară. Pe întreaga desfăşurare a momentelor artistice şi-au dat concursul cu multă sârguinţă şi susţinere membrii cenaclului: Ştefan Ion la orgă, Mihai Doda la chitară; deasemenea sonorizarea şi asistenţa tehnică a fost asigurată pe toată durata concertului de către Leonard Strugar.   Trebuie să recunoaştem că nu ne-a fost uşor fără părintele Cătălin, care este mentorul şi însufleţitorul cenaclului, dar atmosfera caldă şi primitoare ne-a ridicat moralul şi ne-a îndrumat spre fapte bune.

 

     A mai urmat un moment inedit şi minunat, oferit de domnul profesor Ioan Chindea, care a interpretat lai nai două capodopore: "Ave Maria" de Schubert şi "Balada" de Porumbescu.

     Părintele Teodor Răduleţ s-a alăturat la microfon purtându-ne pe filele de zidire a impetuoasei biserici cu hramul Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena şi a mărturist ataşamentul deosebit faţă de Maica Domnului. Apoi a cântat "Sub o salcie pletoasă". Iar spre final într-un mod cu totul deosebit, anticipând că nu vom fi cu toţii, fizic, împreună la Sfânta Înviere a însufleţit toată biserica să se ridice în picioare şi să cânte Irmosul Învierii - Îngerul a strigat!

     În finalul serii fetiţa părintelui Teodor, Elena de numai câţiva anişori, plină de puritate şi gingăşie a intonat cântarea Vecerniei: "Lumină lină a sfintei slave". I s-au alăturat binenţeles toţi credincioşii spre a aduce laudă şi mulţumire Bunului Dumnezeu.

     Nici nu se putea un final mai minunat al acestei binecuvântate seri duhovniceşti.

     Mulţumim tuturor!

VINERI SEARA DIN PADOVA

CENACLUL FĂRĂ POET!

DUMINICĂ VĂ ÎNDEMN SĂ MERGEŢI LA CENACLUL LUMINĂ LINĂ!

Duminică seara este organizată o nouă manifestare a Cenaclului Lumină Lină la Biserica Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena de pe Strada G.Dima . Va fi primul concert la care va lipsi chiar întemeietorul acestui cenaclu, însă tocmai de aceea vă rog din suflet să participaţi cu toţii. M-aş simţi foarte bine dacă veţi merge acolo şi prin aceasta veţi aduce un omagiu instituţiei sprirituale pe care am edificat-o cu suflet şi multă energie creatoare. Cenaclul înseamnă o pagină autentică de mărturisire a numelui lui Dumnezeu, un suflu nou într-o societate creştină care tinde să se divizeze prin orgolii şi vanităţi elitiste. Tocmai de aceea la cenaclu rebuie să participe cât mai mulţi adevăraţi creştini. Îndemn pe membrii cenaclului să se pregătească cu conştinciozitate pentru acest concert, să fie serioşi şi înţelegători unii cu alţii. Probabil vor fi şi mulţi invitaţi noi. Am înţeles că se fac eforturi frumoase din partea lui Cristian Ţopea pentru a fi toată lumea mulţumită. Sperăm ca să nu fie nici probleme de ordin tehnic, artistic (calitate pieselor alese) şi administrativ. Se cere şi aici multă atenţie, organizare din timp şi să nu se minimalizeze nici un amănun.t Oameni talentaţi şi pricepuţi avem. ne lipseşte doar modestia şi atenţia.  Încercaţi să vă mobilizaţi şi să ajutaţi şi pe cei care nu au mijloace de deplasare să ajungă la acest concert. Cenaclul chiar fără poet rămâne o lucrare duhovnicească şi de aceea sper ca la sfârşitul zilei să-mi trimiteţi impresii sugestive. Aşadar nu vă întristaţi că nu sunt lângă voi. Cu atât mai mult vă veţi bucura în clipa când îmi veţi auzi iarăşi vocea la microfonul cenaclului... Concertul începe la ora 18. Rog ca acest mesaj să se citească duminică în ambele mele biserici.
P.S. ROG CA DUMINICĂ SEARA VOI SĂ SCRIEŢI PE BLOG CÂT MAI CONCIS CRONICA CONCERTULUI ŞI SĂ ADĂUGAŢI FOTOGRAFII DE LA MANIFESTARE. AŞTEPT SĂ VĂD CUM VĂ DESCURCAŢI! MĂ ROG PENTRU SUCCESUL VOSTRU!


În altă ordine de idei...

Despre mine ce pot să vă spun. Sunt încă foarte obosit. Mi-am imaginat că mă voi odihni mai mult, că o să-mi liniştesc inima cu somn, rugăciune, meditaţie şi scris. Programul a fost destul de delirant. Luni seara am ajuns foarte obosit în Italia, ieri am fost mai mult pe drum,  acum e vineri, port povara pregătirii de plecare şi nu am sentimentul că m-am odihnit. Se pare că trebuie să ajung şi la servici, sunt treburi administrative etc. Poate că totuşi voi găsi odată şi răgazul unei adevărate odihne...
Vă trimit câteva fortografii realizate la Trento şi Peschiera! Sper să mă simţiţi mai aproape! Îmi pare rău că nu vă pot scrie mai mult. Accesul la laptop( al meu este stricat definitiv) este limitat... Nu am timp să răspund la emailuri, dar sper să nu aveţi această pretenţie. Ceea ce scriu aici este valabil pentru toată lumea.
Cu ajutorul lui Dumnezeu duminică la amiază voi porni spre casă. Voi face o escală de o noapte în Ungaria sau la Nădlac. Sper ca luni seara să ajung la biserică şi să mă întâlnesc cu toţi cei dragi. va fi o frumoasă revedere! Să mă aşteptaţi!

BUON COMPLEANO ITALIA!

   17 Martie 2011. Ziua naţională a Italiei. Peste tot sunt arborate steaguri tricolore, verde, alb, roşu şi un respect absolut pentru valorile eterne ale patriei. Astăzi aproape nimeni nu a lucrat. Doar câteva caffettarii şi resturante sunt deschise. În rest, o pace parcă specifică duminicii de paşti. Spre dimineaţă a apărut şi soarele. L-am aşteptat un însufleţit ca pe un dar divin şi desăvârşit. Primul meu cuvânt către prieteni a fost: „Parcă ştie Dumnezeu că astăzi este ziua acestei ţări!”

   M-am hotărât să schimb ordinea programului oficial şi am acceptat cu multă plăcere o plimbare până în nordul ţării pe ruta: Trento, Peschiera, Verona, Basano. Un traseu de aproape 300 de kilometrii. La Montegalda, orăşel la 3 kilometrii de casa noastră, suntem opriţi cu maşina în coloană. Apele ploilor din ultimile zile au făcut ravagii şi au pătruns chiar şi pe şoseaua naţională. Aşteptăm. Se circulă doar pe o singură bandă care este degajată de ape. Semănăturile sunt invadate de ape. Ai impresia că treci pe lângă lacuri imense. Unde priveşti nu se văd decât întinderi de ape. Încerc un sentiment ciudat. Mă gândesc cu înfrigurare că dacă ar mai fi plouat şi astăzi ne-ar fi fost destul de greu să ieşim din casă. Aşa ceva nu am mai văzut niciodată.

   Înaintăm spre Trento. Peisaj montan elveţian. Munte în stânga, stânci imense în dreapta pe distanţe de zeci de kilometrii. Case rustice peste tot. Mă simt liniştit şi parcă odihnit. Aveam nevoie de o astfel de excursie. Parcă sunt pe Valea Prahovei undeva în apropiere de Caraiman. Impresionante cascade care coboară şi traversează cu ferocitate stâncile pe distanţe de sute de metrii.

Ne oprim pentru cinci minute într-o parcare. Am o falsă impresie că mă sufoc, copleşit de imensitatea stâncilor. Pentru a mai linişti mulţimea impresiilor cumpăr un ziar: CORRIERE DELLA SERA. Titlu imens pe prima pagină: Le Parole I Sentimneti L unita! Apoi urmează un articol de fond apărut prima dată în 1821, reluat în ediţia de astăzi şi semnat de un oarecare Alessandro Manzoni. Articolul începe foarte frumos: „Cara Italia!” adică: „Draga Italia!”.... Aud în parcare o discuţie contradictorie într-un localnic italo-austriac şi un italian din sud. Localnicul se plânge că această unitate le-a adus celor din nord numai prejudicii economice, că ei trebuie să susţină cu munca lor „sărăcia sudiştilor”… Aici localnicii sunt mai mult austrieci naturalizaţi, dar care nu-i iartă lui Garibaldi gestul de acum 150 de ani. Unde am mai auzit eu oare asemenea discuţii?...

  La ora amiezii ajungem în Peschera, un fel de litoral al elitelor italiene. Observ un peisaj cu totul aparte. Un lac imens, asemenea Mării Negre, sute de iahturi şi peste tot hoteluri pentru oamenii bogaţi. Acum e destul de pustiu. Sezonul e încă departe. Sunt totuşi uimit de discrepanţa dintre cei bogaţi şi oamenii care merg cinstit la muncă. Prea multă opulenţă. Iahturile acestea vorbesc despre capricii care nu au nimic de a face cu spiritul evangheliei. Dar, pe cine mai interesează cu adevărat evanghelia în ziua de azi. Când ai prea mulţi bani îţi „permiţi luxul” de a fi arogant, orgolios şi vanitos. Îmi închipui ce este aici şi în timpul sezonului, sau cum spune prietenul meu Simion: „ Să vedeţi părinte cum se aruncă pe aici cu bani, cum doamnele şi domnişoarele fac plajă înadins pe catargul iahtului, pentru ca tu săracule, cel ce nu ai bani, să vezi bine în ce lume te afli, să-ţi cunoşti vârful nasului şi să nu îndrăzneşti a visa niciodată la ceva mai mult…” Îi fac semn că vreau să plecăm cât mai repede. Nu m-a impresionat nimic. Sunt parcă puţin trist. În ţara Sfântului Anton, sfântul săracilor…

 

   La ora 14 am intrat în Verona. Îmi revin. Verona mi-e dragă, pare o poveste de iubire care te îndeamnă să fi mult mai indulgent cu lumea. Şi cu cei săraci şi cu cei bogaţi. Aici e mai multă viaţă. Parcă sunt eu însumi. Aş sta aici luni întregi să simt că totuşi Dumnezeu l-a făcut pe om plin de viaţă. Mă fotografiez din nou lângă Colosseum. Mii şi mii de oameni se perindă pe strduţele oraşului. Mă arunc în tihna străzilor. Păşesc cu căldură şi dezinvolt. Verona are cel mai pitoresc centru pe care l-am văzut vreodată. Îmi place enorm de mult să rătăcesc prin el. Niciodată nu şti pe unde intri şi unde o să ajungi. Senzaţia de labirint este cu totul şi cu totul specială. Străduţe mici, străduţe cu palmieri, străduţe înguste şi copilăreşti. Parcă eşti în Evul Mediu, un fel de cavaler dornic de a înfăptui nobile idealuri. Ai timp berechet pentru a admira şi  pentru a medita asupra vieţii. Pare că te rupi cu adevărat de realitate şi intri într-un timp vechi, în care lumea e cu siguranţă mai credincioasă, mai dornică de eroism şi poate de o mie de ori mai frumoasă…

A fost o zi minunată! La mulţi ani Italia!

Gânduri bune pentru toţi cei de acasă!