Adunăm Mărginimea la Săliște!

Parintele Cătălin împreună cu echipa sa organizatorică au promovat concertul omagial de sâmbătă, de la Săliște!

”Cenaclul Flacăra revine la Săliște sâmbătă, 4 iunie, la ora 17, la baza agroturistică. Veniți să-i ascultați pe Victor Socaciu, Mircea Vintilă și mulți alții, într-un concert omagial dedicat poetului Adrian Păunescu. Intrarea este gratuită!”. Mesajul s-a auzit astăzi mai întâi în Săliște, apoi în Galeș, Tilișca, Rod, din nou în Săliște, de această dată chiar în centrul orașului și la baza agroturistică, mai apoi în Vale și în Sibiel. 

Înarmați cu inspirație de la Părintele Cătălin, cu muzica Cenaclului Flacăra, cu afișele concertului și cu o portavoce care să împrăștie vestea, echipa Cenaclului Lumină Lină a continuat astăzi promovarea evenimentului de sâmbătă.

Oamenii au întors mirați capetele, unii ne-au primit cu puțină reticență, alții chiar au aplaudat, însă toți au început să vorbească. Vestea se răspândește!

Victor Stoica

CENACLUL LUMINĂ LINĂ CHEMAT LA CISNĂDIE!
"Părinte Cătălin sunt Părintele Ucă din Csinădie! Vă rog frumos să binevoiţi să veniţi neapărat cu Cenaclul Lumină Lină în 13 Iunie la Cisnădie. Este hramul bisericii. De obicei se ţinea un Sfânt Maslu. Dar vrem să facem ceva deosebit seara la ora 18, un Cenaclu Lumină Lină. Lumea vă aşteaptă! Veniţi cu întreaga echipă. Ne vom pregăti să fim ospitalieri. Concertul se va ţine chiar în biserică..!"
Părintele Cătălin: "Am rămas uimit! Am stat cu telefonul la ureche îngândurat şi mă bucuram, lăcrimând de dragostea Părintelui Ucă pentru misiunea noastră. Am promis că vom veni: "Va fi o seară minunată!. Cisnădia ne aşteaptă. Lumea a cerut Cenaclul la Cisnădie! Venim cu drag şi cu dor de a mărturisi pe Hristos!


În 17 Iunie din nou la Şeica Mare!

Suntem invitaţi la Şeica Mare! Pentru o zi memorabilă de cântece creştineşti şi patriotice. Vom merge cu întregul nostru efectiv. Concertul se va desfăşura la Căminul Cultural din localitate!




Domnul Primar Tudor Mihalache ne trimite un gând minunat!


Primarul localităţii Copşa Mică, domnul Dorin Mihalache, a primit invitaţia Părintelui Cătălin de a fi prezent sâmbătă la Sălişte la Gala Cenaclul Lumină Lină- Cenaclul Flacăra. În cuvântul său domnul primar şi-a mărturisit dragostea şi pasiunea faţă de activitatea cenaclului nostru, subliniind faptul că localitatea Copşa Mică rămâne un loc de graţie pentru viitoarele acţiuni ale acestui grup misionar: "Voi veni la Sălişte! Sunt lângă Părintele Cătălin şi aproape de acest moment incredibil şi unic! Vă aşteptăm din nou la noi!"


La Sălişte se fac pregătiri intense!


În ultimile 48 de ore la Sălişte s-au intensificat acţiunile de pregătire a Bazei Agro-Turistice, locul pe care se va desfăşura sâmbătă 4 Iunie Cenaclul Flacăra-Lumină Lină! Astfel se lucrează acum la montarea scenei acoperite, se asfaltează drumul spre bază şi se trasează locurile de campare a corturilor. Părintele Cătălin a fost prezent de 4 ori la Sălişte în ultimile două zile. A propus domnul primar Banciu montarea unor corturi speciale în cazul că va fi timp ploios şi s-a îngrijit de toate amănuntele organizatorice privind primirea şi cazarea membrilor Cenaclului Flacăra. Duminică 29 Mai de la ora 17 două maşini ale Cenaclului vor străbate toate satele Mărginimii Sibiului şi vor difuza audio mesaje de promovare ale concertului nostru.

 DESCHIDEŢI ACUM BLOGUL DE POEZIE AL PĂRINTELUI CĂTĂLIN!VEŢI CITI CEVA INDEIT, TRAGIC ŞI ÎNFIORĂTOR!(DAŢI CLICK CHIAR DEASUPRA ACESTUI ANUNŢ PE CĂSUŢA UNDE SCRIE POEZII  CĂTĂLIN DUMITREAN)

Conferinţă de presă

PREGĂTIRI INTENSE PENTRU CENACLU!
ASTĂZI A FOST CONFERINŢA DE PRESĂ!
Biserica de pe strada Dealului a găzduit conferinţa de presă premergătoare concertului omagial de la Sălişte

   
Subsolul Bisericii de pe strada Dealului s-a transformat miercuri dimineaţa într-o adevărată sală de conferinţe. Părintele Cătălin şi domnul Teodor Banciu, primarul Săliştei, au dat toate detaliile necesare despre concertul din patru iunie şi au răspuns întrebărilor puse de jurnaliştii sibieni.

Reprezentanţi ai celor mai importante instituţii media din Sibiu au luat parte miercuri la conferinţa de presă premergătoare concertului omagial Adrian Păunescu, organizat de Cenaclul Lumină Lină la Sălişte.
Au fost discutate toate detaliil concertului, de la numele participanţilor, până la numărul de corturi care pot fi amplasate în camping. Primarul Teodor Banciu a dat asigurări că spectacolul va fi un succes şi că ar dori chiar să devină o tradiţie anuală.

Astfel că din această după-amiază în presa locală şi centrală au început să apară articole sau ştiri despre concertul dedicat poetului Adrian Păunescu. În aceste condiţii, cifra înaintată de primarul Săliştei, cea de 1.500-2.000 de spectatori, începe să prindă contur sau poate chiar să fie depăşită. Mai ales că membrii Cenaclului continuă promovarea evenimentului.
VICTOR STOICA

Concert 4 Iunie 2011

---

CENACLUL LUMINĂ LINĂ ÎN CONCERT! 

 

ZIUA PĂCII, ZIUA BUCURIEI DE LA  SIBIU, LA ALMA, ŞEICA MARE ŞI ÎNAPOI…

O zi nesfârşită, blândă, ca un fior de fericire. De dimineaţă am încărcat aparatura, apoi într-un convoi de câteva maşini am pornit la drum spre localitatea Alma Vii unde am fost prezenţi la Sfânta Liturghie şi al instalarea noului preot Andrei Afloroaiei, fost cântăreţ la strană şi bun colaborator al comunităţii noastre din Sibiu. La slujbă a fost frumos, poate peste aşteptări de frumos. S-a vorbit de apa cea vie a credinţei din care se hrănesc sufletele noastre, de dreptul nostru la bucurie şi de fericitele momente ale întâlnirilor dintre cei de la Sibiu şi cei din Alma. Apoi a urmat momentul culinr  şi deopotrivă dăruitor de Sala Căminului din sat, locul în care Cenaclul Lumină  Lină a susţinut în trecut foarte multe concerte. S-a cântat din inimă „Prea Sfântă Maică şi Fecioară” la unison de către întreaga asistenţă şi am promis gazdelor, domnului primar şi credincioşilor din localitate că în curând vom fi prezenţi atât la Alma cât şi la Moşna cu două concerte în luna iunie, datele urmând a fi stabilite săptămâna viitoare. Ne-am despărţit cu duioşie şi am pornit mai departe spre Şeica Mare

ŞEICA CEA MARE LA SUFLET…

Ajungem la ora 16 la Şeica Mare. Sală arhiplină. Atmosferă entuziastă. Forfotă, emoţii, lume întrebătoare: Ce va fi? Cine este acest cenaclu? Începem puţin crispaţi  cu „Ostaşii luminii colindă”, apoi o mai veche piesă„O Părinte al mângâierii” interpretată de Părintele Cătălin.

Fetele noastre Adina, Cristina şi Cosmina cântă din suflet, cald şi frumos: „Vino în Rai!”

     Şi ca un preambul la recitalul tinerilor răsună lin şi blând: „Rugă pentru părinţi”

"Avem pe Brâncoveanu pildă tare!"

Vine şi momentul copiilor pregătiţi de domnul profesor Ghincea Gheorghe. Tinerii de la Şcoala din Şeica Mare cântă ortodoxia şi neamul. Vocile lor vin parcă nu din România rebelă a anului 2011, ci din veacurile străvechi, din crucile de eroi căzuţi pentru libertatea şi demnitatea neamului românesc. Sunt minunaţi! Profesorul lor trăieşte cu emoţia această clipă unică în care aceste tinere vlăstare vorbesc prin versuri de probleme actuale ale neamului românesc, de felul în care compatrioţii noştri au abandonat dragostea de neam spre a se uni cu destinul ateu şi cosmopolit al lumii actuale. Copiii sunt îmbrăcaţi în haine româneşti tradiţionale. Recită poezia "Române" a Părintelui Lazăr Ţavra. O fac cu entuziasm şi plini de aplomb naţional. Apoi cântă „Pui de lei” şi atrag aplauzele numerosului public prezent în sală. Simţim româneşte, gândim româneşte şi înviem româneşte. Urmează o piesă de teatru excepţională, adaptată şi minunat pusă în joc de doamna profesoară Şuşa Maria după nuvela „Ciorbă de bolovani” a lui Vasile Voiculescu. Interpretarea este emoţionantă, chiar incredibilă, mesajul fiind unul superb, acela ca oamenii să fie uniţi şi la bine şi la greu, trecând împreună, prin comuniune, prin ajutor reciproc peste orice problemă socială..

Şi un final minunat!

Suntem surprinşi. Vrem să dăm replica şi să entuziasmăm publicul. Imediat atmosfera se încinge. Cântăm „Capul de la Torda”, Căciula” în aplauzele ritmate şi entuziaste ale sălii. La piesa:”Treceţi batalioane române Carpaţii” sala se ridică efectiv în picioare. Ne simţim excelent. Cântăm şi bisăm. Urmează alte melodii însoţite de frenezia sălii. Muţi bprbaţi de toate vârstele, tineri foarte mulţi, oameni care amestecă lacrimile cu partiturile cântecelor naţionale. Domnul Primar Şuşa Nicolae cântă în rând cu localnicii. Cristian cu fluierul atinge corzile sensibile ale românilor. Ţopea Laurenţiu la oboi şi Ţopea Marian la nai aduc imediat şi spiritul smerit al plaiului mioritic în lacrimile tuturor celor prezenţi. Imnul „Lumină LINĂ” e cântat din inimă şi astfel concertul se încheie. Ne despărţim cu regret. Sala răspunde din nou cu aplauze. Vorbeşte părintele paroh deosebit de frumos. La fel şi domnul primar ne cere să fim prezenţi la inaugurarea stadionului în luna august, dar până atunci ne vom revedea foarte repede, Plecăm , dar nu fără a primi cu bucurie invitaţia gazdelor a doamnei director Şuşa Claudia de a fi din nou prezenţi aici în ziua de 17 Iunie la Căminul Cultural cu ocazia finalului de an şcolar. Vom veni. Ne vom întoarce cu dor, aşa cum te întorci lângă nişte prieteni dragi. 

Vă reamintim!Toate postările de suflet aparţinând (incluzând şi creaţiile de ultimă oră) Părintelui Cătălin Dumitrean le veţi putea citi numai pe Blogul de Poezie!        poeziicatalindumitrean.blogspot.com

SURPRIZA DE SÂMBĂTĂ SEARA!

VĂ OFERIM UN FRAGMENT DINTR-UN DIALOG ÎNTRE

ANDREI PĂUNESCU ŞI REGRETATUL ALEXANDRU ZĂRNESCU

Toată lumea ştie de celebra melodie Dor de Eminescu, scrisă de poetul Adrian Păunescu şi pusă pe o melodie superbă de Alexandru Zărnescu. În arhiva sentimentală a lui Andrei Păunescu, pe blog, am descoperit în această seară o ultima convorbire dintre acest şi Jimmy Zărnescu, folkistul care de puţin timp ne-a părăit plecând spre cer. Veţi putea să vă faceţi o idee despre felul în care se cânta în Cenaclul Flacăra, despre modul în care conducătorul cenaclului încerca să estompeze avânturile juvenile, poate chiar puţin dispuse spre exuberanţă ale cenacliştilor din acea vreme. Au trecut mulţi ani, dar Cenaclul Flacăra ne inspiră în continuare şi aceasta tocmai datorită valorilor care existau în conţinutul acestui fenomen deopotrivă spiritual şi naţional. Este o lectură frumoasă de sâmbătă seara. O puteţi citi relaxaţi şi poate dornici de dialog. Vă aşteptăm cu impresii şi concluzii:

-Jimmy mi-aduc aminte de o celebră piesă "Ordinea de zi" cântată de George Nicolescu. Da, fiindcă el a stat la Cenaclu din 1981 până prin 1982, iar din 1982, până la final, în iunie 1985, piesa a fost cântată de tine.

- Începeam noi spectacolul, pe la ora 18, să zicem, câteodată. Dar ştii cum este vara, la ora aia, soare, lumina zilei. Cine să intre primul? Toţi se ascundeau pe la bufet, pe la baie. Boss-ul, Adrian Păunescu, urma să vină puţin mai târziu. Zic: hai, mă, că încep eu. E ceva îngrozitor să cânţi primul. Copiii fugeau pe acolo, după bomboane, nu era nimic în ordine, era ca o serbare câmpenească...

- Cheagul nu fusese aruncat în iaurt...

- Iar eu veneam şi puneam probleme grave, „Ordinea de zi”: „Viaţa noastră unde e, viaţa noastră ce-aţi făcut cu ea?” Bineînţeles că lucrurile se urneau, uşor-uşor, piesa fiind bună. Şi de aia am rămas cu imaginea asta caraghioasă, cu mine spunând ca la o ceremonie: „Şi acum, grupul Flapo are onoarea de a deschide acest spectacol cu piesa Ordinea de zi”.

- Mulţi dintre cântăreţii şi actorii Cenaclului au murit, Vali Sterian, Florian Pittiş, Anda Călugăreanu, Gil Ioniţă, Gil Dobrică, Tatiana Stepa, Valeriu Penişoară, Dorin Liviu Zaharia, Doina şi Ion Aldea Teodorovici, Emilian Onciu, Nicu Vladimir, Nicolae Florei, Constantin Dragomir, Ion Hagiu, Nicolae Enache, Mihai „Marti” Popescu (Iris), Liviu Tudan (Roşu şi Negru), Niki Dinescu şi Dana Guţu (Totuşi), Andrei Almaşi, Vasile Mârcă „Bucovină”, Lorin Stănescu, Constantin Gherghina, Costas Caracostas, Ovidiu Haidu, Iulia Iosipescu, Nicolae Cenan şi organizatorii Alexandru „Tata” Medar, Gheorghe Amuza şi cine ştie pe cine am uitat... Ultimul, despre care mi-a spus tata chiar azi, Augustin Frăţilă, poetul şi cântăreţul, prietenul mai mic al lui Nichita Stănescu...

- ... „Eu mi-s ficior făcut în cânt / Şi dintr-o ţâţă-am supt pământ / Şi din cealaltă vale-deal / Şi-un piept de spart pentru Ardeal.”

- Ai citat din piesa lui Augustin Frăţilă, „Baladă pentru Transilvania”. Ai compus tu însuţi multe balade. Care este povestea cântecului „Barierele”?

- E un cântec la care ţin mult, îmi place în mod deosebit, chiar faţă de celelalte piese ale mele, mai ales uniunea dintre text şi melodie e formidabilă, cel puţin după părerea mea. Cântecul s-a scris tot în maşină, prin 1984 cred, ca şi „Dor de Eminescu” în 1982. O Dacie, precis! În care erau cel puţin doi grei, eu şi Adrian Păunescu, plus şoferul, plus nu mai ştiu cine. Anterior, eu eram cu autocarul şi ne-a oprit un acar, care nu ne mai dădea drumul: hai, domne, dă-ne drumul, nu vezi că nu vine niciun tren?

- În autocar mergeau cenacliştii, dar cum ai ajuns în maşina lui Adrian Păunescu?

- Sigur că mergeam cu autocarul, pentru că acolo fumam, vorbeam tot felul, aveam diverse lucruri pe care le făceam, jocul cu stafiile, tot felul de nenorociri. Şi Boss-ul mă cheamă: „Hai, Jimmy, să facem o piesă, cu bariera, cum ne-a oprit!” Eu aveam un schelet de piesă deja făcut şi mi-a fost uşor. Adrian Păunescu a scris imediat textul şi gata: „Încă n-am vorbit, / Nu ne-am sfătuit / Cum să-nvingem piedicile, cum, / Încă nu e clar, / Chiar pentru acar, / Rostul barierelor pe drum.” (una dintre barierele din judeţul Mureş, după cum îşi aminteşte Carmen Păunescu).

- Cu „Dor de Eminescu” a fost la fel?

- Nu chiar. Aveam piesa, cu alt text evident, dar Boss-ul, după ce a ascultat-o, a spus să ne mai gândim. Şi apoi a scris poezia.

- Cum erau versurile iniţiale ale acestui cîntec, devenit clasic în folkul nostru, care începe cu „Într-o lume relativă, / Ce-a făcut şi-a desfăcut, / Eminescu-i remuşcarea / Dorului de absolut...”?

- Nu mai ştiu exact, dar cam aşa: „Porumbelul ce se-nalţă / În înaltul cerului...” Am mai scris cu Boss-ul piesa „Ultima zi”, care a luat premiul pentru compoziţie, în 1984 cred, şi „Castelul”...

- Se întâmplau multe în turneele Cenaclului Flacăra. Inclusiv se juca fotbal, iar Alexandru Zărnescu era portarul echipei Cenaclului...

- Titular!

- Mai jucaseşi fotbal înainte?

- Ei, jucasem! Pe mine tata nu mă lăsa să joc fotbal, să fac niciun fel de sport, nici patine nu mi-a luat, ca să nu mă lovesc la mâini, pentru că studiam vioara.

- Ai început bine, cu vioara, cu muzica clasică, apoi ai rupt lanţurile şi te-ai apucat de chitară electrică.

- Am început cu clasică, pentru că aşa era şcoala. Taică-meu ar fi vrut să cânt populară.

- Dar ai cântat şi populară.

- Da, dacă te referi la faptul că am acompaniat oameni care cântau populară, pe... Ana lui Manole sau pe nu mai ştiu cine.

- Se cântau destule piese folclorice şi la Cenaclu, iar trupa voastră de acompaniament, Flapo („Flacăra Pop”), cânta orice, dela rock la folclor, din toate zonele ţării şi în mai multe limbi.

- Am cântat şi ungureşte.

- Unii debutanţi urcau pe scena Cenaclulu, dar, în afară de linia melodică, nu ştiau nimic. În câteva secunde, voi prindeaţi din mers ritmul şi tonalitatea şi cântecul începea să sune mai bogat.

- Jerry Schwartz era cel mai mare meşter la bombăneli. Eu şi Jerry eram precum cei doi moşi din Muppets Show: ia uite, au venit şi ăştia, pe ăştia cine-i acompaniază? Şi tot el, Jerry, răspundea: cum cine? Formaţia de acompaniament a României, Flapo! Acum trebuie să recunosc că rezultatele nu erau întotdeauna cele mai bune. Unele erau foarte bune, altele mulţumitoare, au fost şi unele rele.

- Dar spectacolul mergea mai departe şi asta era cel mai important. De fapt, cenaclu înseamnă cerc, laborator.

- Ţin minte că venise pe scenă o fetişoară, mai închisă la culoare, la piele...

- O fi fost rudă cu Obama?

- Cred că era mai degrabă rudă cu Mădălin Voicu. Ea a început să cânte, am început şi eu şi le-am spus: hai, Jerry, hai, Romică, râca-tâca-râca-tâca, iar ea ţipa la microfon: nu aşa, că e manea, e manea! De unde să fi ştiut şi să fi făcut eu manea, că nu cântasem aşa ceva până atunci?

- Dacă s-ar fi făcut prea multe preparative, se pierdea esenţa Cenaclului, prospeţimea, spontaneitatea, şi poate că spectacolul nu mai era atât de viu, iar stadioanele nu mai vibrau la fel.

- Sigur! Majoritatea orchestraţiilor dela Cenaclul Flacăra le-am făcut din mers. Spectacolele ţineau mult, după cum ştii, ajungeam, cântam, mâncam pe la unu noaptea, dacă mai beai o vodcă sau un pahar cu vin, era gata ziua...

- Dar alcoolul era interzis la Cenaclu.

- Bineînţeles. Dar lucrurile interzise sunt cu atît mai interesante.

- Cum vă strecuraţi? Fiindcă era lege de fier: fără băutură în turneu!

- Am cel mai tare răspuns la chestia asta. De fapt, nu eu, ci Enache. Nicolae Enache venea cu o ladă de vodcă. Când coboară cu liftul, cine venea, să urce cu liftul? Boss-ul! „Enache, ce faci cu sticlele alea?” „Ce să fac, boss, le duc înapoi.” Totul a fost de parcă de asta le-a luat, ca să le ducă înapoi. Ăsta a fost ţelul lui.

- Fără această rigoare, nu cred că putea A.P. ţine în frâu echipa, în anii în care erau mai multe spectacole decât zile, cu manifestări de 6-7-10 sau chiar 12 ore, cum s-a întâmplat la Galaţi, la Gala 1000, din iulie 1983.

- Măi, Andrei, erau oameni de diverse condiţii, de diverse educaţii, după cum ştim amândoi. Nu vreau să jignesc pe nimeni, dar, dacă le spunea: „Aveţi şi voi grijă, beţi, dar să fie onorabil”, în secunda următoare, majoritatea celor care sunt de calitatea respectivă s-ar fi îmbătat. Am şi exemplul dela Reghin (iarna lui 1984). Era un frig crâncen, eram cu mănuşi, minus foarte multe grade pe stadion. Jerry – şi el cu mănuşi. Puneai mâna pe coardă, frigea! Şi a venit Boss-ul şi a zis: „E frig, hai, beţi şi voi una mică!” Jur că n-a durat o jumătate de oră şi toţi erau strâmbi.

- Ţin minte. Romică Beianu, după trei zile, când l-a întrebat tata de ce miroase a alcool, i-a răspuns: „Păi nu ne-aţi dat dumneavoastră voie să bem alaltăieri? De atunci e mirosul.”

- Asta e cu interdicţia la băutură. Eu am înţeles foarte bine despre ce era vorba. Mai pe ascuns, se bea, normal, mai puţin.

- Dacă lăsa liber consumul, după două zile se termina turneul...

- Sau făcea Adrian Păunescu singur turneul, că nu mai avea cu cine să lucreze. În mod normal, nici nu ar fi trebuit să le spună să nu bea, pentru că un artist, înainte de spectacol, nu trebuie să bea deloc.

- Ce aştepţi dela viaţă, Alexandru Zărnescu?

- Să ne revedem, să ne reauzim, să fim mai des împreună şi să iasă albumul meu.

Noutaţi de la Sălişte

TOTUL RENAŞTE ÎN CENACLUL LUMINĂ LINĂ!

4 IUNIE ORA 17 CONCERT DE VIS!

 

Concertul omagial Adrian Păunescu, ultimele retuşuri la Săliştea Sibiului

18 mai, 2011, ora 11:00

Părintele Cătălin împreună cu echipa ajung la Sălişte unde sunt primiţi cu multă căldură sufletească de părintele protopop Ioan Ciocan, la Protopopiatul Sălişte. Vremea bună, cerul luminat şi soarele strălucitor sunt adevărate semne că totul a intrat în normal, în firesc, şi că Dumnezeu va lumina minţile şi inimile. Iar lucrurile s-au întâmplat întocmai. 

Părintele Cătălin i-a prezentat planul de acţiune părintelui protopop Ciocan, care a primit cu entuziasm noutăţile şi a venit chiar cu propuneri referitoare la programul artiştilor populari ce vor concerta în cadrul spectacolului omagial. Bun cunoscător al muzicii şi folclorului, cu precădere al folclorului din Mărginime, părintele protopop are câteva sfaturi bine argumentate despre artişti şi propune nume noi pentru spectacolul mult aşteptat. Întâlnirea de la Protopopiat este mai mult decât utilă, iar părintele Ciocan ne conduce mai departe către Primărie.

Organizatorii concertului s-au întâlnit la Primăria Sălişte într-o formulă aproape completă: părintele Cătălin, părintele Ioan Ciocan, domnul director Nelu Botezan şi primarul oraşului, Teodor Banciu. Domnul Nelu Botezan scapă în răstimp lacrimi de bucurie, când părintele Cătălin îi citeşte poezia scrisă special pentru domnia sa.

Edilul şef a lăsat însă la o parte pentru câteva zeci de minute hârtiile oficiale care aşteptau să fie semnate şi s-a ocupat strict de organizarea concertului. Spirit întreprinzător şi bun gospodar, primarul Săliştei decide desfăşurarea spectacolului, după consultări cu părintele Cătălin. Astfel, concertul în memoria lui Adrian Păunescu va fi organizat de Cenaclul Lumină Lină, în colaborare cu Primăria Sălişte şi cu Fundaţia Sălişte - prezent şi viitor., pe data de 4 iunie, la baza agro-turistică din Sălişte. Vor fi practic două zile de festival: spectacolul de folk şi evenimentle adiacente acestuia se vor ţine sâmbătă, 4 iunie, iar duminică, 5 iunie, după Sfânta Liturghie şi masa de prânz, va urma un spectacol folcloric.

Toate acestea într-o nouă locaţie, mult mai apropiată de Sălişte decât Poiana Soarelui: baza agro-turistică, pe care primarul Teodor Banciu ne invită să o vizităm puţin mai târziu. Sunt invitaţi la spectacolul de folk:Victor Socaciu, Andrei Păunescu împreună cu trupa Totuşi, Radu Pietreanu (ex-Vacanţa Mare, cu proiectul Vacanţa Muzicală), Magda Puskas, Emeric Imre şi Vali Moldovan. Artiştii vor fi primiţi cu ospitalitatea caracteristică locuitorilor din Mărginimea Sibiului, atât de dragă lui Adrian Păunescu.

Ziua de duminică va fi dedicată folclorului autentic. Vor urca pe scenă Reuniunea Română de Cântări, dar şi alte nume pentru care se aşteaptă în continuare confirmări.

Detaliile fiind puse la punct am plecat spre baza agro-turistică, o adevărată perlă neşlefuită. Primarul Teodor Banciu ne face un scurt tur al bazei, unde lucrările sunt în toi. Teren de fotbal, de tenis, bazin de înot, panouri solare, loc de camping, spaţii de cazare, locuri pentru grătar şi chiar grătare, chioşcuri cu bere, mititei sau răcoritoare o scenă acoperită, mult verde şi mult aer curat îi aşteptă pe cei care vor veni la concertele din 4 şi 5 mai. La baza agro-turistică se lucrează de zor, dar primarul Săliştei promite că în două săptămâni totul va arăta ca nou. 

Părintele Cătălin, părintele Ioan Ciocan, domnul Nelu Botezan şi primarul Teodor Banciu pun la punct ultimele detalii, inclusiv cele legate de cazarea, deplasarea şi protocolul artiştilor, sau cele legate de sonorizare, ce va fi asigurată cel mai probabil de deputatul Mircea Cazan. Vor fi invitaţi oricum politicienii marcanţi ai Sibiului, reprezentanţi ai instituţiilor de cultură din judeţ şi va participa cu siguranţă domnul Adrian Lemeni, secretar de stat pe culte, în ministerul Culturii. 

Coborâm de la baza agro-turistică plini de speranţă. Munca însă, abia acum începe. Este ora 13, ne întoarcem la Sibiu.

Victor Stoica