miercuri, august 31

A TRECUT TIMPUL VORBELOR...

COMUNICAT DE MARE IMPORTANŢĂ!
LUNI 5 SEPTEMBRIE ORA 19, PE STRADA DEALULUI 
ADUNAREA GENERALĂ A CENACLULUI LUMINĂ LINĂ
Deoarece există foarte mulţi prieteni ai Cenaclului Lumină Lină care doresc să se pună în slujba idealurilor misionar-ortodoxe ale acestui grup de oameni, vă informăm că LUNI 5 SEPTEMBRIE 2011, la Biserica de pe Strada Dealului este convocată prima ADUNARE GENERALĂ a actualilor şi viitorilor membrii ai Cenaclului Lumină Lină! Sunt aşteptaţi să participe şi toţi aceia care prin email,scrisori şi întâlniri cu cenaclul şi-au exprimat dorinţa de a face ceva concret pentru viitorul activităţilor noastre.Acum aveţi ocazia.
Nu se vor face invitaţii nominale către nici un credincios, nici măcar din partea conducătorului cenaclului. Lăsăm la libera alegere a celor ce vor să se implice în aceste programe să o facă direct, neconstrânşi de nimenea şi plini de exuberanţă. Nu există nici un criteriu de vârstă, de studii sau de stratificare socială. Sunt bine primiţi toţi cei care au idei şi vor să facă ceva pentru oameni.
ORDINEA DE ZI:
1.Stabilirea membrilor Cenaclului Lumină Lină şi a membrilor comisiilor de organizare pe cele 3 secţiuni:
a. concerte publice, serile duhovniceşti de marţi etc.
b.publicaţii, reviste, afişe, broşuri, cărţi, blog internet.
c. marketing-venituri, cheltuieli deplasare, filantropie, ajutor social.
2. Stabilirea unui calendar aproximativ pentru acţiunile noastre, urmând ca apoi noile comisii alese să îşi organizeze separat în date precise activităţile proprii.
3. Oficializarea unui Cod disciplinar şi a unei Comisii de Disciplină care să sancţioneze eventualele abateri de la morala creştină şi de la etica cenaclului nostru.
SPECTACOL DE MUZICĂ PATRIOTICĂ
LA SFÂRŞITUL ADUNĂRII VA AVEA LOC UN RECITAL DE CÂNTECE AL CENACLULUI LUMINĂ LINĂ ŞI O AGAPĂ FRĂŢEASCĂ


VĂ RUGĂM SĂ TRANSMITEŢI ACEASTĂ CHEMARE LA CÂT MAI MULŢI DINTRE CEI CE REZONEAZĂ CU IDEEA DE CENACLU, DE ORTODOXIE, DE PATRIOTISM.
AŞTEPTĂM PĂRERILE DUMNEAVOASTRĂ VIS A VIS DE ACEASTĂ ADUNARE GENERALĂ ŞI EVENTUALELE ADEZIUNI SCRISE ALE CELOR CE NU SUNT DIN SIBIU. VĂ MULŢUMIM!
PĂRINTELE CĂTĂLIN DUMITREAN


     BLOGUL DE POEZII VĂ ADUCE SURPRIZE!
Deoarece de la ultima noastră postare pe blog a intervenit o pauză fortuită de  trei zile(Părintele Cătălin a lipsit din Sibiu şi nu a avut la dispoziţie un modem pentru a reuşi publicarea unor texte) astăzi revenim cu câteva poezii şi un text limpede despre frustrările noastre naţionale, toate aparţinând Părintelui Dumitrean Cătălin.
Lectură frumoasă!

duminică, august 28

CENACLUL FĂRĂ ODIHNĂ!


   PITEŞTIUL S-A ÎNSCRIS DEFINITIV PE HARTA MĂRTURISIRILOR CENACLULUI!

 Din dorinţa de a odihni pe marea majoritate a membrilor Cenaclului Lumină Lină, mai ales că marea majoritate vin după câteva drumuri epuizante şi în perspectiva unor concerte de mare anvergură în luna septembrie, am plecat la Piteşti practic de unul singursingur, fără marea majoritatea a membrilor cenaclului. Ştiam că va fi Părintele Marian şi cerusem organizatorilor să-mi confirme că "din partea locului" vom avea mai multe prezenţe, ostaşi hotărâţi să aducă un suflu nou în cetatea întâlnirilor noastre cu publicul românesc. 
Am ajuns la Piteşti plin de emoţie şi cu sfiala inerentă unui debut. Cenaclul Lumină Lină organiza din nou sub tutela Radio Trinitas şi în auspiciile minunate ale Adunării Oastei Domnului, un nou moment de simţire duhovnicească în acest frumos oraş al ţării. Când am ajuns Biserica Mavrodulu era deja plină plină. Am fost însă încă de la Valea Ursului, localitate situată la 15 kilometri de Piteşti şi întâmpinat chiar de Părintele Constantin Onu. Primesc îmbrăţişarea părintelui şi mă grăbesc spre ajunge la locul de întâlnire cu prietenii lui Hristos.
La biserică am găsit o atmosferă blândă. Mă întâmpina un sentiment de linişte desăvârşită. Părintele Marian Mărcuş mă aşteapta la rândul său cu zâmbetul pe buze, fiind realmente fericit că avem încă o dată bucuria de a cânta împreună. Îmi spune: "Suntem mai puţini astăzi. îmi lipseşte grupul de la Sibiu. Ne descurcăm noi! dar, spre ca pe viitor să fim numai împreună!"...
 Nici nu începem bine şi Părintele are fericita idee de a interpreta priceasna: „Mamă, şti oare datoria ta!” orga porneşte mai greu, dar vocea părintelui ne mobilizează din plin. Lumea preia imediat refrenul care răsună parcă din adâncurile iubirii de părinţi: Mamă nu uita, nu uita, datoria ta!” Părintele Marian adaugă la sfârşit că avem sacra datorie de a nu uita de mamele noastre, de aceste făpturi excepţionale care ne-au dăruit darul cel mare al vieţii, explicându-şi în acest fel atitudinea sa ca la fiecare concert să cânte pentru mame şi pentru Maica Domnului.
Vorbeşte apoi cald un credincios. Numele său este Moise Ioan. Se bucură că Mântuitorul Iisus Hristos ne dăruieşte acest prilej minunat de a fi cât mai des împreună, la rugăciune, la liturghie, la cântare. Vocea sa pare tremurândă, dar de fapt dincolo de aceste inflexiuni verbale se ascunde o trăire deosebită a credinţei ortodoxe.
Imediat avem parte de o surpriză cu totul şi cu totul aparte. Rămân impresionat de recitalul excepţional al Corului de surdo-muţi al parohiei care ne face cinstea de a interpreta în concertul nostru al unei pricesne mai puţin cunoscute „Te lăudăm pe tine Doamne”. Versurile aparţin inegalabilului poet Traian Dorz. Se recită poezia „Ziua scumpă, ziua sfântă”. Salutăm prezenţele locale atât de deosebite ca sensibilitate şi exprimare melodică. Oamenii aceştia cu handicap sunt de fapt nişte îngeri care vin să ne arată că nici o suferinţă nu este fără de leac acolo unde este Hristos şi Maica Domnului. Prezenţa lor este posibilă datorită Părintelui Cătălin Ţâru, care ne vorbeşte în continuare vorbeşte despre rolul deosebit al părinţilor duhovniceşti de a transmite cuvântul lui Dumnezeu către lume şi iată de a aduce în prim plan bucuria mărturisirii credinţei, în orice mod şi în orice fel. Părintele ne dă veste cea bună că sunt 24 de parohii în ţară care special întemeiate pentru astfel de oameni.
Părintele Marian propune să cânte toată lumea această frumoasă cântare „Ziua scumpă, ziua sfântă”. Lumea este parcă supusă unui dor de iubire absolută, altfel nu ar fi putea fi explicate lacrimile de pe faţa celor ce ne stau în faţă. La cântecul „Voi care trăiţi iubirea” se aud parcă îngerii cântând. Remarc în mulţime faţa luminate de emoţie a doamnei Gica Dobrin, soţia fostului mare fotbalist Nicolae Dobrin. Dânsa este legată foarte mult sufleteşte de cenaclul nostru şi de vocea Părintelui Marian Mărcuş şi de aceea a ţinut ca astăzi să fie alături de noi. Îi mulţumim.
Cântă apoi deosebit fratele Mărunţelu Constantin Inspector Eparhial la Arhiepiscopia Argeşului, un tânăr care se ocupă de destinul romilor şi care a reuşit să implementeze câteva parohii speciale care se ocupă de civilizarea şi educaţia religioasă a reprezentanţilor acestei etnii. Cu o voce  caldă şi blândă acesta interpretează priceasnă: „Încă mai poţi să vii la Domnul
Între noi recunosc oameni de toate categoriile, de la intelectuali la oameni simplii din popor, dar şi monahii care se bucură de acest moment deosebit, poate puţin stingher pentru debutul nostru în Piteşti, dar în orice caz viu şi plin de iubire. Personal, îmi doream o astfel de atmosferă, un astfel de sobor, un asemenea prilej de a face împlinite pricesnele şi cântările noastre unor oameni dornici de frumos, de credinţă, de adevăr.
Le rostesc celor prezenţi un cuvânt în care mă arăt cuprins de un sentiment cu totul şi cu totul aparte de surprindere pentru atmosfera de la Piteşti. În general, atunci când merg în sudul Carpaţilor mă aştept ca lume asă fie mai puţin receptivă la capitolul pricesene.. Venirea noastră la Piteşti s-a transformat însă dintr-o adunare frăţească într-o stare de spirit înflăcărată şi dornică de reeditat. Momentul de plinire a acestui concert rămâne cântecul „Bolnav de iubire” pe care în duet cu Părintele Marian îl oferim piteştenilor ca o promisiune că vom reveni mereu aici, cu dragoste, cu pace şi cu multă lumină lină. Încheiem în triumf cu "Binecuvântare Ţie", iar apoi, la propunerea noastră toată biserica cântă "Tatăl Nostru", rugăciune cu care practic punem punct unui moment minunat, unic şi vrednic de amintire.
Mulţumim Piteşti! Mulţumim organizatorilor şi în mod cu totul şi cu totul special Părintelui Constantin Onu! 
 Ne aşteaptă mari concerte, pe care împreună cu "grupul de forţă" al cenaclului le vom săvârşi în septembrie şi în lunile următoare. Doamne Ajută! 
Părintele Cătălin 

sâmbătă, august 27

Blândeţea de sâmbătă seara

Să ştii să ierţi la timpul potrivit!
Câteva zile vom resimţi până în măduva oaselor efectul evangheliei duminicale a datornicului milostiv. Sunt copleşit de mesajul acestei întâmplări pentru că îmi aparţine parcă din adâncul fiinţei. Şi ca de obicei e vorba de mine şi numai de mine... Personal nu am făcut nici un calcul general ca să ştiu câţi bani am dat cu împrumut celor din jur, dar nici nu m-a interesat prea tare să îmi pun problema propriei mele milostiviri. Probabil că nu am făcut-o niciodată aşa cum trebuie temându-mă să nu mă mândresc sau poate tocmai pentru a nu afla că nemilostivirea este un păcat capital al propriei fiinţe. Însă evanghelia cu datornicul nemilostiv e aşa de simplă şi de evidentă, încât orice scuze aş inventa, ca să îmi explic atitudinea egoistă în faţa "celor ce cer", nu înseamnă decât un alibiu făţarnic, mincinos şi de prost gust. Şi de aceea nu fac calcule, nu mă scuz, ci mai degrabă îmi asum păcatul lipsei de iubire pentru cei neputincioşi. Cred că pe undeva avem foarte mulţi boala    
"facerii că plouă" sau a scuzei lăuntrice că cei săraci trebuie să muncească şi să-şi câştige cinstit pâinea şi să nu mai întindă mâna către buzunarul nostru. Şi nu e bine. Şi nu e creştineşte să ne astupăm neputinţele dând vina pe slăbiciunile aproapelui.
Aş dori însă ca evanghelia din această duminică să ne schimbe efectiv, să ne determine să fim mai dăruitori. Nu ştiu însă ce cutremur dumnezeiesc ar trebui să se petreacă în inima noastră. Pe undeva vă simt creştineşte că îmi daţi dreptate, pe altundeva parcă nici noi creştinii nu mai vorbim atât de convingător despre propria evanghelie. Poate că viaţa  şi propriile păcate ne-au asprit prea mult şi ne-au amplificat prejudecăţiile.. Poate că inima omului e greu de deschis cu un singur cuvânt. Poate că şi acest cuvânt scris de mine nu va avea nici un efect... Poate... Chiar în această seară de sâmbătă când scriu, gândindu-mă la faptul că unii sincer totuşi chiar vă bucuraţi de cuvântul meu, trăiesc o stare de incertitudine în faţa propriilor mele mărturisiri. Aş vrea să fiu la rândul meu mai bun. Să-l simt pe Iisus Hristos că îmi guvernează definitiv inima, să mă prefac în zbor de înger şi să privesc cu nădejde doar spre înălţimi.
E timpul să întindem mâna şi să oferim iertare tuturor celor ce ne-au greşit. Iertarea este banul nostru. Iertarea este plata datoriilor noastre. Prin iertare ne descoperim iubirea şi drumul spre rai. Avem această şansă să ne milostivim prin iertare. Iar timpul iertării este chiar acum. Nu mâine, nu poimâine, nu peste un secol. Acum sau niciodată!
CENACLUL  LA PITEŞTI
Într-o formulă mai restrânsă, având însă pe Părintele Cătălin Dumitrean şi Părintele Marian Mărcuş ca primi solişti, Cenaclul Lumină Lină continuă seria concertelor sale, de data aceasta urmând a fi prezenţi tocami la Piteşti în Biserica Mavrodulu. Concertul este organizat Pr. Conf. Dr. Constantin Onu în colaborare cu Asociaţia Oastea Domnului. Radio Trinitas va înregistra concertul urmând al prezenta sâmbăta viitoare de la ora 14. Sunt aşteptate mai mult grupuri locale şi credincioşi din toate colţurile ţării.( VICTOR STOICA)
Vom reveni cu detalii.

CONCERTE ÎN VIITOR
Ne cerem scuze cititorilor acestul blog, care seară de seară caută informaţii pentru a fi cât mai aproape de cenaclul nostru şi noi nu reuşim să scriem zi de zi câte ceva.. Vă aducem însă la cunoştinţă că am stabilit pentru viitor un grup de membrii ai Cenaclului Lumină  Lină care să se ocupe zilnic de postarea unor articole interesante şi a unor informaţii speciale pentru cititorii noştri. Acest grup îşi va începe activitatea peste 10 zile. Tot atunci vom avea un calendar clar şi complet al manifestărilor noastre. Cert este că vor reîncepe "serile de marţi" de pe Strada Dealului Sibiu, că vom merge la Rădăuţi, Putna, marginea, Oradea, Bucureşti, Ploieşti, Gura Râului, Moşna, Copşa Mică, Amnaş.
Ne aştepată clipe frumoase. Rămâneţi alături de noi şi vă rugăm ca seară de seară să ne vizitaţi, chiar şi atunci când nu avem informaţii proaspete. (VICTOR STOICA)


Părintele Cătălin s-a retras definitiv de pe FACEBOOK!
La final o declaraţie a Părintelui Cătălin: "Din motive ABSOLUT duhovniceşti am renunţat la pagina de Facebook. Nu pot întreţine un dialog incorect cu oameni care nu îmi dau semne că ne sunt aproape sau că vor să participe constructiv la exprimările noastre publice. Nu o să ţin discursuri despre "prietenie". Nu am calitatea de a face altfel de judecăţi. Dar cred că nu vreau să trăiesc în iluzii. Mi-este greu să iubesc ceva în care nu cred cu tărie. Deasemenea, nu cred că este de folos ca lângă cuvintele unui preot să se posteze tot felul de clipuri şi de cuvinte care nu respectă haina sacerdotală. Ori Facebook e plin de "prieteni" care m-au preluat la nivelul unei exprimări absolut "prea personale" ceea ce nu este compatibil cu harul pe care îl port.  
Nu ne putem permite orice fel de dialog, mai ales când acesta este public şi poate fi drept o sursă de sminteală pentru cei ce sunt în jurul nostru. Mă voi reduce la prietenii mei de pe blog. Sunt puţini, dar fideli, calzi şi constanţi. Le mulţumesc că îmi oferă sprijin şi la vremea potrivită o să apelez la toţi! Aici mă simt mai bine şi îmi doresc ca acest cenaclul să facă ceva bun pentru oameni. Să rămânem mai modeşti, mai în urmă "cu tehnica", dar mai uniţi şi plini de bucurie! E mai bine aşa. Deasemenea adresa dumitreancatalin@gmail.com a fost desfinţată. Nu îmi doresc polemici, nu îmi doresc atitudini incisive, am acest IDEAL cu cenaclul şi cred în el. Vă mulţumesc prieteni că sunteţi alături de noi! Vă iubim în numele Domnului Iisus Hristos şi a Maicii Domnului!
Şi ca să fie totul frumos şi definitiv, vă rog să mă iertaţi pentru tot ceea ce poate v-am greşit!


Şi în final vă dictez o poezie. Încerc să fie spontană, directă şi definitivă:


Haideţi la treabă, plini de trăire,
Nu prin cuvinte sau prin idei,
Ne-aşteaptă oameni ce vor iubire
Reţineţi bine acest temei


Nu am odihnă, nici interese,
Cearcăne blânde îmi strâng sub ochi,
Cântecul nostru o să prizeze,
Lacrimi de pace, lacrimi de dor.


Haideţi la treabă, lăsaţi pe alţii,
Să facă şi ei mai mult ca noi,
Aşa e lumea, suntem ingraţii,
Nişte albine cu foc în roi.


Şi peste veacuri, când o să fie,
O altă viaţă, din cerul sfânt,
Cenaclul nostru va fi o fire,
Şi un descântec pentru pământ!"
(a consemnnat Victor Stoica)

luni, august 22

Am fost si la Arad cu bucurie...sau un alt fel de Cenaclu Flacăra!

ARADUL O HALTĂ A ÎNTREBĂRILOR!



A fost frumos şi la Arad. E adevărat că parcă oboseala şi-a spus mai mult cuvântul, dar noi am ţinut să ne ţinem promisiunea în faţa a sute de credincioşi care au fost prezenţi în Catedrala cea veche a oraşului. Oaspete de seamă a fost însuşi ierarhul locului, I. P. S. Timotei Arhiepiscopul Aradului, care a şi vorbit deosebit de frumos la finalul manifestării.

Deoarece nu am realizat o cronică propriu-zisă a manifestării, vreau să reţineţi doar dăruirea membrilor cenaclului nostru, unii dintre ei plecând la ora 5 dimineaţa din Sibiu cu microbuzul, dar mai ales unitatea de grup şi dezinvoltura cu care au evoluat în faţa acestor oameni.

Propaganda misionară a cenaclului nostru are zile şi zile. Uneori suntem mai vii, alteori ne simţim mai emotivi, dar dincolo de toate ceea ce facem înseamnă istorie autentică, într-un timp în care comoditatea, păcatul şi lipsa de implicare guvernează viaţa societăţii.

Am fost primiţi cu căldură ca de fiecare dată. Membrilor cenaclului li se acordă o atenţie specială din partea gazdelor şi la sfârşit am primit alte oferte de a fi prezenţi cu cenaclul în Oradea Şi Beiuş. Am cântat cât am putut, cât ne-au ţinut vocile. Concertul a fost mai atipic, au fost şi cuvântări. S-a simţit prezenţa Maicii Domnului la fiecare pas şi mai ales la cântecele Binecuvântare Ţie şi Vino în Rai.

Suntem parcă din ce în ce mai familiarizaţi cu ideea de concert, de adunare, de misiune. Ne priveam între noi şi încercam să ne citim gândurile. Nu e uşor să mergi sute de kilometrii şi să întreţii patru ore de concert, sau chiar să asişti la el. De aceea nu mulţi rezistă în acest cenaclu. A face ceva pentru biserică e tare greu. Demonii din interior ne şoptesc uneori: „Nu e mai bine să nu mai faceţi, să staţi liniştiţi la bisericuţa voastră, la un maslu, să nu vă complicaţi?” Aşa ne vorbeşte vrăjmaşul. Noi nu şi nu. Mergem înainte cu sufletele aprinse de un dor misionar fără drept de apel. Poate că unii dinte noi vor mai cădea. Dar, ca la orice război, alţii vor veni din spate şi le vor lua locul. Armata cenaclului, oastea lui Hristos nu va duce niciodată lipsă de mărturisitori şi de oameni entuziaşti. Pentru aceasta ne vom lupta cu noi înşine, cu slăbiciunile noastre şi vom porni mereu spre alte şi alte destinaţii de mărturisire.

Am plecat acasă aproape sfârşiţi. Număram kilometrii care ne mai despart de Sibiu şi ni se părea că trăim un vis. Ne-am întrebat fiecare în gând dacă totul este real, dacă chiar noi suntem aceia care mergem din cetate în cetate spre a vesti frumosul, iubirea de cer şi adevărul. Am uitat de tot ceea ce părea până mai ieri greu, meschin şi insuportabil. Am uitat de cei ce nu ne caută şi nu ne înţeleg. Ne-am adus aminte că oricine face ceva pentru Hristos va avea ispite şi necazuri. Poate că din când în când mai suntem doborâţi şi noi, dar iată că Dumnezeu ne ridică, ne ia în braţe şi ne trimite în linia întâi a mărturisirii dreptei credinţe. Prin poezie, prin cântec, prin Cenaclul Lumină Lină!

VĂ ROG SĂ MĂ AJUTAŢI!
 La sfârşit vă adresez o rugăminte. Deoarece în ciuda apelurilor noastre la dialog, mulţi dintre cei ce ne citiţi nu v-aţi mai semnalat prezenţa efectivă pe această pagină, vă rugăm măcar să aduceţi aminte prietenilor dumneavostră că după pauza de câteva zile în care noi nu am mai scris pe blog activitatea noastră s-a reluat. Faceţi deci, la rândul dumneavostră, misiune creştină şi retrimiteţi linkul acesta oriunde ştiţi, chiar şi pe facebook. Puteţi intra să afiţaşi şi pe peretele de la pagina mea, s-au la dumneavoastră, puteţi trimite şi pe email la cei dragi. Chiar vă rog zilnic să afişaţi pe facebook, dată fiind uşoara mea reţinere pentru prezenţa pe acest forum. Puteţi scrie acolo ceva de genul: "Cenaclul a fost la Arad! Citiţi informaţii pe blog etc!.. Cineva însă, sau chiar mai mulţi să faceţi lucrul acesta, arătând zilnic o idee din ceea ce facem noi sau pur şi simplu scriind un anunţ. o să urmăresc şi eu zilnic să văd dacă mă iubiţi şi ţineţi cont de mica mea rugăminte. Aveţi din acest moment binecuvântarea mea! La treabă!
PĂRINTELE CĂTĂLIN

Pagini inedite din juranlul meu citiţi pe blogul de poezie. poeziicătălindumitrean.blogspot.com
Veţi fi martorii adâncurilor mele!

Şi noi, lumină lină



Şi dacă astăzi vrednici ne înmulţim talanţii,

E semn că bucuria ni s-a făcut cuvânt,

Escaladăm cu lacrimi, credinţa şi versanţii,

Şi drumul ne e paşnic, şi drumul ne e cânt.



Aprindem o lumină de rai în fiecare,

Cenaclul însemnează de fapt curajul blând,

Şi astfel, noi răspundem divini la întrebare,

 De ce ne este drumul şi minunat şi sfânt.



Pe portativ de pace, semnăm cu hotărâre,

Că vom cânta de ceruri, fie şi din pământ,

Iar ceea ce e astăzi şi mâine va rămâne,

Pe drumul de iubire, pe drumul neînfrânt.


PROGRAMUL CENACLULUI LUMINĂ LINĂ
28 AUGUST PITEŞTI
10 SEPTEMBRIE RĂDĂUŢI
11 SEPTEMBRIE PUTNA
11 SEPTEMBRIE MARGINEA RĂDĂUŢI
23 SEPTEMBRIE BEIUŞ
24 SEPTEMBRIE ORADEA


sâmbătă, august 20

Mâine 21 August concert la Arad!

CENACLUL LUMINĂ LINĂ CONCERTEAZĂ DUMINICĂ LA ARAD!
de Victor Stoica

CENACLUL Lumină Lină după modelul conducătorului său Părintele Cătălin Dumitrean nu are stare, odihnă şi momente de respiro. Nici nu s-a întors bine părintele de la Orşova că am primit un telefon: Victor, mergem la Arad. Pe tine de scutesc de data aceasta dar o să ţinem legătura prin telefon ca să faci cronica concertului. Cântăm la caterală la ora 14. Vom avea mai mulţi invitaţi, nu e numai grupul nostru. Preconizăm un concert de patru ore, aşa că am invitat prieteni din Arad, Caransebeş, Timişoara etc.. Te rog să scri că acum avem înaltul patronaj al Patriarhiei Române, că este cu totul altceva, că mergem să facm misiune, să ştie şi cei care m-au avut la doi metri distanţă că e păcat că nu au mizat pe mine până la capăt..."
L-am întrbat pe părintele: "Dar, ce aşteptaţi de fapt?"
Părintele a oftat în telefon şi mi-a spus: "Sunt oarecum surprins de faptul că sibienii mei nu îşi dau seama de acest cenaclu! De ceva vreme au renunţat şi la susţinerea on-line, finaciară etc. Mii şi mii de oameni din ţară ne cheamă să mergem la ei. iată ce ecou a putut avea acst cenaclu. Cum începe el să se propage, iar unii nu fac nimci pentru el. Cred că şi pe acest blog dunt mulţi care intră doar că să "mai verifice ce face, cu cine mă mai duc, ce mofturi mai am"Of!. Eu o să le arăt ce frumos este să fi soldat al lui Hristos. O să mă duc pe unde sunt chemat. Şi, vezi, cum lucrează Dumnezeu cu noi? Cu ortodoxia mea, cu zelul meu, cu râvna pe care o am, cu aceşti copiii minunaţi şi ascultători care mă însoţesc smeriţi pe drumurile ţării.
-De ce vă pare cel mai rău?
- De faptul că am putea face mai mult pentru semeni şi nu facem. Îmbătrânim la "masluri" şi zicem că până aici e orotodoxia, ne lamentăm de "ce am fost şi ce-am ajuns", ne stârngem sub falduri "canonice" dar suntem departe de spiritul misionr, al dăruirii, al aplecării către nevoile celorlalţi. Sutem pe tobogan cu toate "evlaviile" noastre. Îngropăm biserica sub obroc, îi ia vrăjmaşul pe toţi şi le dă de lucru, numai să nu facă nimic. Un proiect ca al meu ar fi trebuit să aprindă Sibiul. Nu-i nimic v-a aprinde ţara! Iată că cei ce ne conduc acum destinele au înţeles destinul nostru de cenaclu, ne-au promovat ideile şi le-au recunoscut.
- Ce urmează?
- Notaţi: 27 August- Piteşti
               10 Septembrie- Rădăuţi
               11 Septembrie- Putna (dimineaţa)
               11 Septembrie- Marginea- Rădăuţi (seara)
Sunt pregătite o serie de concert în Sibiu, Braşov, Făgăraş, şi alte localităţi. Vom stabili în curând programul oficial şi îl vom prezneta Bucureştiului spre aprobare.
Suntem decişi să realizăm şi un CD cu cântecele cenaclului. De marţi încep înregistrările. Pregătim piese noi pentru concertele noastre. 90% vor fi cântece pe care nu le-aţi mai auzit. Vom revoluţiona şi forumul nostru de internet. Aici însă,deşi pe statistică există un număr mare de privitori, pe forum e rost să primim mai multe sugestii.  Sau ceva cuvinte de susţinere. de ce ne dor degetele să apăsă pe taste? Şi să nu uit avem şi o echipă nouă redacţională, nume noi, proiecte de reviste şi cărţi etc. Veţi auzii de nume noi, de oameni talentaţi pe care deja i-am aşezat în departamentele cenaclului. Ve fi un suflu nou, un curaj nebun, un organism viu şi plin de folos duhovnicesc. Dumnezeu ne pune la treabă. Ştie El de ce!...
Părintele era obosit. S-a scuzat că trebuie să închidă, deoarece dimineaţă pleacă la Arad. L-am înţeles şi mi-a rămas sarcina de a redacta eu aceste cuvinte pe blog. M-am gândit mult la ce a spus părintele, la entuziasmul să, la faptul că nu mulţi apreciază ceea ce face dândul, la faptul că mereu îşi doreşte ca unii dintre dumneavoastră săi scrieţi pe blog. Şi poate nu o faceţi deloc. la modul în care a născut "din nimic" un cenaclu care astăzi începe să însemne ceva, la cât de mult este totuşi iubit de oameni, la "copiii fideli" care-l spijină şi mer tăcuţi după dânsul, la noi toţi care ar trbui să facm ceva mai mult pentru proiectele sfinţiei sale. Şi închei tot cu un cuvânt al sfinţiei sale: Victor, ţi-am spus că eu cred enorm în viitorul acestui cenaclu. El există şi va exista mereu! Spune-le celor de acasă măcar să se roage pentru noi!
Printre "copii fideli" ai Părintelui Cătălin mă aflu şi eu.
Semnez şi aştept alţi prieteni!
Victor Stoica

vineri, august 19

Sub auspiciile PATRIARHIEI ROMÂNE

La Orşova s-a născut viitorul!
COMITETUL DIRECTOR RADIO TRINITAS ÎN BISERICA MÂNĂSTIRII SFÂNTA ANA

Şedinţa Comitetului Radio Trinitas s-a sfârşit abia azi noapte  în jurul orei 2. Tocmai de aceea nu am putut să postez informaţii şi poezii pe blog, dar am avut o deosebită satisfacţie după ce în cadrul discuţiilor, Studioului din Sibiu pe care îl coordonez în calitate de redactor-sef i s-a conferit o foarte mare importanţă în viitor. De la două emisiuni săptămânale permanente vom ajunge la 9 sau 10, ceea ce înseamnă un volum de muncă uriaş, dar pe care vreau să-l acopăr cu colaboratori de nădejde şi să formez un colectiv adevărat Radio Trinitas şa Sibiu. Un merit total l-a avut susţinerea competentă, prietenească şi lucidă a domnului Director General Radio Trinitas Ciprian Olinici, bun prieten al meu, al cenaclului şi al tot ceea ce înseamnă entuziasm şi valoare în Biserica Ortodoxă Română.

Privind spre viitor, cu Ciprian Olinici şi Teodor Gradinaciuc


Şi o scurtă plimbare pe Dunăre

La ora 1 din noapte discutam despre Cenaclul Lumină Lină, luând de comun acord hotărârea ca până în 1 Noiembrie să alcătuim un program clar de promovare a culturii şi spiritualităţii noastre în spaţiul binecuvântat al României. Practic începând cu această şedinţă Cenaclul Lumină Lină devine partener oficial al Radio Trinitas, o realizare excelentă şi un deziderat pe care eu l-am dorit foarte mult să fie pus în practică. De acum totul devine nu doar serios, ci cât se poate de serios. S-a stabilit şi un regulament de ordine interioară, un cod disciplinar intransigent, în care redactorii, colaboratorii, partenerii acestor instituţii nu vor mai fi acceptaţi şi menţinuţi în echipa noastră decât dacă dau dovadă de un spirit etic şi civilizat fără cusur.

A fost o zi plină de evenimente. În răgazul destul de scurt al pauzei de masă am făcut şi câteva fotografii, dar publicarea lor nu aş vrea să vă implice în gândul că aici la Orşova totul a fost boem, că am avut timp de promenadă etc. Dimpotrivă, s-a muncit şi s-au pus bazele unui viitor excelent pentru Radio Trinitas şi pentru Cenaclul Lumină Lină!
PE BLOGUL DE POEZIE AM SCRIS DESPRE MAICA DOMNULUI, DESPRE LUNĂ, DESPRE ÎNGERI ŞI DESPRE SENSIBILITATE

miercuri, august 17

Mâhnire cu „actualii” şi "foştii” români!

M-am gândit să vă mai scriu câte ceva. Mai mult sau mai puţin personal.

Sunt la Orşava la întâlnirea Comitetului Director al Radio Trinitas. Mă gândesc că vă sunt cumva dator, mai ales dacă am în vedere zilele în care nu am scris şi la atâtea alte mii de gânduri care mi-au trecut în acest timp prin minte. Am planuri mari pentru acest cenaclu şi pentru publicul românesc de pretutindeni. Dar, ca să ajung la rostul cenaclului şi la ceea ce deocamdată puţin din cei apropiaţi înţeleg vis a vis de rostul său am ceva de spus. M-a cutremurat atitudinea unei familii de români din Germania despre care am auzit că fac conversaţie cu fetiţa lor doar în limba germană. O „dezobişnuiesc” din faşă cu limba sângelui, cu limba nativă, cu propria identitate. O rudă apropiată, de fapt o fetiţă de 16 ani, poate nevinovată, a sărit în sus de fericire la auzul acestui „lucru senzaţional”, exclamând că e frumos şi modern. Eram de faţă. Am protestat cum am putut şi am pus apoi punct dialogului pentru a nu ajunge la cuvinte mai grave. Dar m-am mâhnit.

 Adică… Odraselele unor părinţi ignoranţi îşi dezlănţuie mediocritatea culturală ori de câte ori au ceva de spus. Aşadar, dragi români avem o mare problemă. Sub ochii noştri mahmuri se cresc, pui de ignoranţă şi viitorii semnatari ai certificatului de deces al limbii române. Românii anihilându-şi propria limbă şi identitate. Trimiţând istoria la cimitir şi pe ignorând milioanele de martiri care au murit pentru scrisul în limba română, pentru drepturile românilor de a avea o ţară, o limbă şi un neam.

   Probabil că am o mentalitate învechită. Probabilă că nu mai înţeleg „mersul vremurilor”, că am „dogmatizări excesive”, că sunt în extremist şi un om radical. Că habar nu am ce înseamnă globalizare, colonizare şi pacifism. Probabil că sunt chiar un xenofob care ignoră expansionismul american, european şi de fapt viitorul comercial al planetei.

Desigur că nici acum nu înţeleg de ce politica se face numai prin arta compromisului, de ce ortodoxia trebuie să stea cuminte în banca ecumenismului, de ce însăşi ortodocşii trăiesc cu „bastonul” de mareşal în raniţa proprie considerându-şi credinţa exclusivistă, de ce am devenit atât de nefireşti, de insensibili la deschideri spre artă, cultură şi iubire.

Nu îmi rămâne decât să-mi număr zilele de român. În viaţă sunt mereu „surprize”. A fi român e o „decepţie”. A iubi e un „păcat”. A fi contemporan cu propria viaţă e probabil tot o greşeală.

Iată de ce propun un remediu. Se numeşte: Cenaclul Lumină Lină! O forţă misionară de viitor! Mulţi prieteni îmi spun că mai pragmatic ar fi să fac cutare şi cutare fapte pentru biserică, să predic, să fac acte liturgice, sau orice altceva. Eu nu şi nu. Mă „îndărătnicesc” să-mi port cenaclul prin judeţ, prin ţară, prin inimi, să cânt despre neam, despre Mihai Viteazul, despre Eminescu, despre Adrian Păunescu, despre Maica Domnului şi să trezesc emoţii, aduceri aminte despre gloriosul nostru trecut istoric şi să-mi forţez contemporanii să regândească prezentul în sensul identitar. În numele celor care au murit în tranşee, în închisori, în lagăre de concentrare pentru limba română şi pentru viitorul acestei ţări. Morţile lor nu au fost pentru monede euro, pentru limbi de circulaţie internaţională sau pentru un Imperiul Economic Europa. De aceea cânt, compun, mă rog la Dumnezeu şi strig în pustiu. Tocmai ca să salvez onoarea „complexaţilor” şi a compatrioţilor „loviţi de soartă”. Acum mă înţelegeţi?



 Poezii din ciclul „Eu şi Îngerul Păzitor”


Dialog banal

 

„Explică-mi, sunt înger, nu ştiu ce te roade,

Boema fiinţei sau zborul spre cer?

Mă uit către înger şi-i spun: O splendoare!

Aceasta mă doare, sunt cer pentru cer.







„Hai lasă suspinul, tu şti ce e mâine,

Vorbeşti ca un munte, mă faci mai stingher”,

Mă uit către înger şi-i spun: Am o pâine,

Să fiu doar eu însumi, un plin de mister.



„Mda, da, m-ai cunoaştem, aceste cuvinte,

Se ascund mulţi prin vorbe şi tu eşti la fel”,

Mă uit către înger: Tu chiar eşti cuminte?

Tu chiar crezi că omul e vârf de oţel?



Nimic nu se-aude şi îngerul tace,

Şi parcă-şi aduce aminte de el,

E noapte, sunt lacrimi, mi-e dor şi e pace,

Ce viaţă ciudată, e totul la fel…




Pe la cer



Ninge pe fiinţa ta,

Înger alb născut din floare,

Haide, haide nu ofta,

Este ultima splendoare,



Vin pe cai soldaţi de foc,

Este noaptea despărţirii,

De acel firesc soroc,

Ce mi-a dat speranţă firii.



Nu mai stau, mă duc, te las,

Plec acasă, stai cu dorul,

Dumnezeule cel drag,

Dar să nu-mi striveşti fiorul.



Vezi, din nou sunt obosit,

M-ai rănit cu bucuria,

Sunt un os desăvârşit,

Iată simplu, mărturia.



Mulţi nu au iubirea ta,

Mulţi nu ştiu ce e iubirea,

Şi de-aceea poţi cânta,

Tu ce ai deosebirea.



Nu mai vin în casa ta,

Până moartea va fi nuntă,

Nu mai pot nimic cânta,

Inima mi se înfruntă.



Ştiu o să mă chemi cândva,

Ştiu că o să fie pace,

Noapte bună, undeva,

Visul e sublim şi tace.