Dacă Cenaclul Flacăra, condus de poetul Adrian Păunescu, a fost un fenomen cultural din anii 1970 şi prima parte a anilor 1980, Cenaclul Lumină Lină, condus de Părintele Cătălin Dumitrean, este un fenomen cultural în plină ascensiune.
De la poezia compusă de însuşi Părintele Cătălin Dumitrean, (uneori, instant, pe scenă) şi până la versurile recitate timid de Andrada Nicolescu micuţa poetă, care a debutat acum cinci luni, tot la Biblioteca Astra şi care trebuie să recunoaştem este un talent adevărat, alături de micuţa Ana, care, cred că a fost pentru prima dată pe scenă alături de cenaclu, dar a interpretat minunat cântecul atât de drag nouă, "Vino în Rai".Dragi cititori, nu exagerez cu nimic scriind că vineri seara la Bibilioteca Astra din Sibiu, Cenaclul Lumină Lină a susţinut un concert magnific! Acasă, la Sibiu, români adevăraţi au sărbătorit Ziua Naţională a României alături de membrii cenaclului, care au trezit încă de la început fiorul naţional interpretând cu multă dăruire cântecele patriotice. Au fost răsplătiţi de la începutul concertului cu ropote de aplauze!
Un nou spectacol de autentic patriotism susţinut de membri Cenaclului Lumină Lină: Adina, Ana, Angela, Cosmina, Cristina, Andrei, Cristian, Dan, Mihai, Nelu, Stefan, Vlad, care au cântat pentru Sibienii veniţi să îi asculte cu drag, veniţi pentru a sărbători împreună 1 Decembrie prin cântec şi poezie cel mai important eveniment din istoria românilor.
În acest an, la sărbătoarea Zilei Naţionale a României membrii cenaclului sub conducerea Părintelui Cătălin Dumitrean, ca nişte valori autentice ale culturii noastre care, pentru noi cel puţin, cei cărora "ne ia sufletul foc" la concertele lor, înseamnă foarte mult. Cât de curând sălile de spectacol vor deveni neîncăpătoare. Vrem ca, toţi tinerii să înţeleagă spiritul Cenaclului Lumină Lină, să fie adevăraţi patrioţi, să poată să judece singuri ce este important la 1 Decembrie, de Ziua Naţională a României!
Membrii Cenaclului Lumină Lină au cinstit perenitatea însemnelor româneşti fragmentată în umanitatea fiecărui român în parte şi asamblată în expresia profund fiinţândă a românismului: drapelul.Ca pe o mahramă care le înstemează mândria şi eleganţa românească! Nimic nu poate palpita în forţă şi radiaţii emoţionale mai luminos şi mai feeric, ca racordarea la acest spectacol românesc şi arborarea drapelului românesc.
Uluitoare au fost momentele
în care s-au interpretat cântecele patriotice, din nou au trecut batalioane române Carpaţii, s-a cântat minunatul Imn al Ardealului, s-a cântat pentru cel care a fost reîntregitorul Tării Româneşti, Mihai Viteazul, "Capul de la Torda", " Marşul Ardealului", Adina şi Cosmina cu glasul lor frumos au interpretat "Transilvanie frumoasă", am cântat cu toţii într-un suflet:"Trăiască, trăiască, trăiască să trăiască, Moldova, Ardealul, şi Tara Românească!"A răsunat sala din nou, când părintele Cătălin împreună cu părintele Petru şi cu Andrei Lazăr au interpretat cântecul “ La moartea lui Ştefan Vodă” cântau la unison: Plânge dealul, plânge valea,/ Plâng pădurile bătrâne/ Şi poporu-n hohot plânge:/ Cui ne laşi pe noi, stăpâne?/ Eu vă las în grija mare/ A Lui Dumnezeu cel Sfânt,/ Să staţi strajă la hotare/ Să păziţi acest pământ. Cu o vitalitate explozivă, publicul a trăit patriotismul într-o lume care ar părea incomunicabilă fără artă cu elocinţa etică a naţionalismului firesc şi cu puteri creative. Acest concert a fost ca o ieşire din propriile limite umane, o recreaţie a valorilor apropierii şi iubirii. Prin glasul Anei din Basarabia, recitând:
Ştefane, Măria ta,/Tu la Putna nu mai sta,/Las' arhimandritului/Toată grija schitului,/Lasă grija sfinţilor/În sama părinţilor,/Clopotele să le tragă/Ziua-ntreagă, noaptea-ntreagă,/Doar s-a-ndura Dumnezeu,/Ca să-ţi mântui neamul tău!, am retrăit profunda emoţie a versurilor lui Mihai Eminescu, nemărginita iubire a tot ce este cugetare şi simţire omenească asupra soartei poporului român.
Piesa "Dor de Eminescu" scrisă de regretatul poet Adrian Păunescu, interpretată de părintele Cătălin cu o sensibilitate rară :
Într-o lume relativă/ Ce-a făcut şi-a desfăcut/ Eminescu-i remuşcarea/ Dorului de absolut/ Dacă unu şi cu unu/ Nu mai vor să facă doi/ Eminescu este chipul/ Infinitului din noi...a cucerit efectiv publicul care şi-a arătat admiraţia şi recunoştinţa, prin aplauze sincere.
Binele sufletesc al muzicii, într-o coerenţă interioară a binelui fizic a coincis la un moment dat cu o agapă creştinească, marcând trecerea la partea a doua a concertului. Muzica interpretată de Cenaclul Lumină Lină, acest sensibil mod de a colabora cu divinitatea, asa cum scria într-un articol părintele Cătălin, "este un drum spre Împărăţia Cerurilor, care însă trece prin inimile oamenilor".
În partea a doua a concertului, colindele interpretate au pătruns în sufletele noastre.Claudiu Huzu, a retrezit starea de bine, de bucurie, interpretând colinde din Maramureş. Apoi Vlad a continuat cu colinde deosebite:Jos în ieslea boilor/Cânta îngerii în cor/Rujmalin verde frunzos/Astăzi s-a născut Hristos, pe care doar ascultându-le, parcă însăşi Maica Domnului ne-a înconjurat cu atâta dragoste... privindu-ne din Sfânta Icoană pe care dragul nostru părinte Petru o poartă, cu Sfinţia Sa. E o imagine necristalizată, un fluviu de dragoste pentru tot ce e românesc, ce e zidire fundamentală, ca orizont de exprimare românească. Am ascultat cu drag glasul Cristinei interpretând minunata colindă "Galbenă Gutuie" Aşa cum ne-au obişnuit în această perioadă a anului membrii cenaclului, au început să ne vestească naşterea Pruncului Iisus.Lăsând la fiecare-n dar, un strop din magia Sărbătorilor de iarnă şi, totodată, o fărâmă din prea-plinul sufletului lor. Toţi au fost la mare înălţime!
Nimic nu e mai admirabil la membri Cenaclului Lumină Lină decât cufundarea în uitarea sinelui, trăirea profundă, zguduitoare a dragostei de neam, preţuirea aproapelui dăruind bucurie, prezenţi peste tot unde sunt invitaţi, cu inima lor bună, în spectacole, în stare certă de evocare curată a patriotismului în toate concertele! Cu melodiile lor, cântate în acest concert miraculos, ca un zâmbet astral întrupat în fericirea însăşi, membrii cenaclului, au adus istoria vie a muzicii româneşti, a cântecului românesc, şi o parte relativ mică în număr (aproximativ 200 de oameni), dar deopotrivă mare în dragoste de ţară, a putut fi văzută vie şi a rămas, nu în dale de marmură sau înfăţişări statuare, ci vie în amintire!
Mulţumim din suflet Părintelui Cătălin Dumitrean precum şi tuturor celor care au făcut posibil acest concert la care am trăit trei ore ce nu pot fi descrise decât la superlativ!
Monica Armenciu