duminică, ianuarie 15

Măicuța este în mijlocul nostru

Aşteptarea a luat sfârşit. După ce zilele trecute se anunţa venirea Icoanei Făcătoare de Minuni a Maicii Domnului de la Biserica Mihai Vodă din Bucureşti, vineri a fost întâmpinată de către credincioşi la Biserica „Sfântu Ioan Iacob Românul”. Aceasta a fost adusă de părintele paroh Adrian Beldean, ajungând în jurul orei 13:00 la Sibiu. Încă de dimineaţă, cu mic, cu mare, unii îmbrăcaţi în straie populare, credincioşii au aşteptat cu răbdare şi bucurie în suflete să se închine icoanei Maicii Domnului. După aşezarea icoanei în biserică a început Paraclisul Maicii Domnului, timp în care credincioşii s-au închinat acesteia. La finalul slujbei, părintele Adrian a ţinut un cuvânt de învăţătură despre icoană, despre mărturia unei credincioase cu privire la una din minunile săvârşite de Maica Domnului prin această icoană şi despre dragostea cu care trebuie să dăruim.
După ce părintele Adrian şi-a încheiat cuvântul de învăţătură, părintele Cătălin le-a vorbit credincioşilor despre bucuria care ne-o oferă prezenţa Icoanei Făcătoare de Minuni a Maicii Domnului ce se află în mijlocul nostru şi despre faptul că a revenit pe meleaguri sibiene.

 Părintele Adrian s-a întors vineri în Bucureşti, însă duminică va reveni împreună cu câţiva credincioşi de acolo şi va realiza Paraclisul şi Acatistul Bunei-vestiri.



  
„Gândindu-mă şi la cei de afară, în încercarea de a da ordine şi maiestate momentului Paraclisului până la Evanghelie am cerut solemnitatea să ne rugăm pentru că este timp să intrăm şi în biserică la închinat şi să ştiţi, mai ales cei de afară, oricâte ore s-ar sta, cine stă pentru Dumnezeu, nimeni nu se va îmbolnăvi vreodată, nu va primi decât vindecare şi dar. Bolile sunt în altă parte, sunt în alte locuri publice, unde paradoxal lumea stă mai mult afară fără a fi chemată de o chemare interioară, dar astăzi, slujind lui Dumnezeu, au venit şi vor veni fără a face vreo propagandă mass-media, anunţându-se oamenii unii pe alţii, şi vă rog, dumneavoastră să fiţi Apostolii care să chemaţi pe toţi cei dragi, prin telefon, prin sms, prin tot ce puteţi să-i conduceţi în această biserică, pentru că icoana rămâne până duminică aici, când părintele se va reîntoarce după dânsa. Rămâne şi în biserică va fi rugăciune permanentă. Se va citi la strană, se vor citi paraclise, acatiste, ziua şi noaptea… Merită să vă rugaţi Măicuţei, merită să îi vorbiţi, să îi spuneţi toate necazurile pe care le aveţi”, le-a spus părintele Cătălin, la final, credincioşilor.

                      Deşi vineri dimineaţa nu a fost prea multă lume, începând cu orele 17 biserica a devenit neîncăpătoare, tot mai mulţi credincioşi au venit să se închine icoanei Maicii Domnului. Astăzi a fost un flux continuu, până în jurul orei 21:30 şirul format din oamenii care stăteau să se închine nu se termina. Stând de o parte, am văzut oameni care se apropiau cu lacrimi în ochi de icoană. Tare aş fi vrut să ştiu ce se afla în sufletul lor, ce simţeau în momentul acela. Cu toţii avem durerile şi suferinţele noastre şi ne rugăm zi de zi Domnului, Maicii Sale şi Sfinţilor să ne întărească, să ne dea înţelepciune şi sănătate să mergem pe calea cea dreaptă. Important este să nu ne pierdem nădejdea, credinţa şi să avem răbdare. Cum spunea şi părintele Adrian, chiar dacă nu ni se răspunde atunci la rugăciune, vom primi răspunsul când Domnul ştie că este spre folosul nostru.

Să mergem mâine la Sfânta Liturghie, care va fi una festivă, de sărbătoarea icoanei Maicii Domnului. În jurul orei 15:00 va începe Acatistul săvârşit din nou de către părintele Adrian, urmând ca probabil în jurul orei 18:00 icoana să plece spre Bucureşti. Să ne bucurăm așadar de ultimele momente petrecute în prezenţa Icoanei Făcătoare de Minuni a Maicii Domnului şi să ne rugăm mereu Măicuţei să ne aibă mereu sub sfânt acoperământul său şi să ne fie mijlocitare Domnului spre mântuirea noastră.

joi, ianuarie 12

Icoana Miaca Domnului Îndrumătoarea soseşte vineri ora 12 la Sibiu. Vă aşteptăm la Biserica de pe Strada Dealului!

Te iubesc!
 
Pe tine nu te-am pierdut niciodată. Cu tine am îmbătrânit şi am întinerit mereu. Pe tine nu aş putea să te pierd niciodată. Pentru că tu eşti însăşi viaţa mea. Tu Măicuţa Domnului şi bucuria vieţii mele.

Mi-ar fi fost atât de greu să trăiesc fără tine. Mi-ar fi fost imposibil să nu te fi cunoscut. Ce i-aş fi spus eu atunci lui Dumnezeu la Ziua Judecăţii? Că nu am ştiut de existenţa ta, că nu am iubit cu adevărat niciodată, că sunt doar un pustnic al tristeţii? Tu însă mi-ai dăruit iubirea şi starea de spirit firească îngerilor. De la tine am învăţat iertarea şi curajul vieţii. Să nu fugi de cruce, să nu te ascunzi în faţa valurilor duşmane, să fi împăciuitorul tuturor. Pentru că, tu m-ai iubit mereu. Nu te-ai uitat niciodată cu silă la greşelile mele. Când eram căzut, m-ai privit pur şi simplu cu ochii tăi blânzi şi mi-ai întins mâna ca să mă ridic. Apoi, m-ai dus într-o sală de nuntă şi m-ai îmbrăcat cu cea mai strălucitoare haină de împăcare. Pentru mine, tu, numai tu Măicuţă, ai tăiat viţelul cel gras al bucuriei şi mi-ai zis: „Acum taci şi ospătează-te!” Apoi, la ceas de seară m-ai mângâiat pe perna singurătăţii şi mi-ai redat speranţa comuniunii.
De la tine nu am auzit nici o vorbă de ocară. De la tine nu am primit nici o dojană şi nici o o suspiciune. Nici un canon, nici o lege, nici o bănuială, nici o supărare, nici o iubire de trei zile. Niciodată nu m-ai întrebat de unde vin şi unde voi merge. Dar mereu m-ai îndrumat către calea cea dreaptă a iubirii. Şi mi-ai cerut un lucru fără de care astăzi nu aş şti nimic din ceea ce este esenţial vieţii omului, adică să îi iert pe toţi, să nu mă supăr pe nimeni, să nu ţin mânie cu nici un om, să rabd, să sufăr, să fiu bun. Pentru că tu, numai tu ai fost Îndrumătoarea.
Îndrumătoarea mea, a noastră şi a supremei iubiri.
Astăzi te reîntorci la Sibiu. Nu m-ai refuzat când te-am invitat să ne mai calci odată pragul căsuţei noastre. Şi ai venit. Ca să arăţi că şi aici este casa ta. Bine ai venit Măicuţă!
P.S. Vineri ora 12 Icoana făcătoare de minuni de la Biserica Mihai Vodă din Bucureşti, este adusă de la Bucureşti de Părintele Adrian Beldean şi va rămâne la Biserica Sfîntul Ioan Iacob până duminică 15 Ianuarie ora 18. Vă aşteptăm la Sibiu!
informaţii la tel 0733993324




În loc de bun venit
 


La loc de odihnă, în timp de iubiri,
Biserică albă ce porţi amintire,
Trăieşte-ţi splendoarea şi ceasul de mir,
Şi pune-ţi pe frunte coroană de mire.

Nu este nici noapte, nici zi fără dor,
În tine se-adună puhoiul simţirii,
Se surpă în lume poteca de nor,
Când Maica coboară pe cerul iubirii.

E ziua cea mare, e zi de mister,
Piciorul de pace se smulge din silă,
Se varsă florarii în ochiul stingher,
Căci iată Icoana soseşte în milă.

Vin îngeri şi sfinţi, ca pe nori de argint,
Strămoşii din cruci se aşează pe tâmple,
Nici urmă de jale, de om suferind,
Şi-aşa este dat ca la noi să se-ntâmple.

Ne-ndrumă Măicuţa din nou către rai,
Sibiu, te trezeşte sub zodii de piatră,
Aşează-ţi credinţa pe dulcele-ţi grai,
Tu veche cetate şi vrednică vatră.









Drumul spre calendar

Din dragoste pentru Părintele Arsenie
Cu umilele sale puteri. Studioul Radio Trinitas din Sibiu a realizat meircuri, 11 Ianuarie 2012, prima sa emisiune omagială dedicată marelui duhovnic român, Părintele Arsenie Boca. Emisiunea s-a dorit un început de drum, în premieră la postul de radio al Patriarhiei Române, care să vină în sprijinul zecilor de iniţiative şi campanii mediatice legate de canonizarea posibilă a Părintelui Arsenie Boca.
Cu acest prilej, aducem la cunoştinţă următoarele:
-          Respectul nostru şi solidaritate duhovnicească cu toţi cei care până acum au încercat să vorbească la modul obiectiv şi evlavios despre Părintele Arsenie.
-          Iniţiativa noastră are un caracter inedit numai în contextul mediatic oficial al emisiunilor Trustului de presă Basilica al Patriarhiei Române.
-          Suntem recunoscători celor care, din mare respect pentru personalitatea  Părintelui Arsenie au dus o muncă laborioasă, implicată şi plină de argumente pentru demonstrarea vieţii pline de sfinţenie a Părintelui Arsenie (filme documentare, articole, conferinţe, convorbiri etc.)
În urmă cu câteva zile, pe acest blog, v-am adus rugămintea de a ne sprijini în demersul nostru, pe noi, redactorii Studioului Radio Trinitas din Sibiu, beneficiind de faptul că Părintele Cătălin Dumitrean Redactor-Sef al Studioului Radio Tinitas Sibiu, are oportunitatea realizării unor emisiuni radiofonice cu difuzare în întreaga ţară, şi sub auspiciile oficiale ale Patriarhiei Române.
   Mulţumim tuturor celor care, din dragoste pentru Părintele Arsenie ne-au trimis cuvinte frumoase, argumente fericite privind sfinţenia părintelui şi sugestii de calitate.
   Considerăm însă, că toată zbaterea entuziastă a credincioşilor români, pentru canonizarea părintelui, nu poate avea nicidecum un efect nefericit. Din păcate, unii dintre cei care îl iubesc foarte mult pe Părintele Arsenie, au cultivat în ultimii ani ideea că Patriarhia Română şi unii ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române, nu îmbrăţişează în totalitate canonizarea marelui duhovnic ardelean. Ba mai mult, dintr-o prudenţă exagerată şi dintr-un impuls cu valenţe posesive în ceea ce priveşte memoriei Părintelui Arsenie, s-a afirmat ideea, că însuşi Părintele Arsenie, din înălţimea Împărăţiei Cerurilor împiedică propria sa canonizare, sub pretextul că noi, poporul de rând, nu merităm acest lucru şi că nu am fi pregătiţi cu vrednicie pentru o astfel de canonizare.
  Astfel de idei aberante nu fac nimic altceva decât să diminueze prestigiul Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, să aducă umbre în dragostea ierarhilor noştri faţă de popor şi să semene confuzii valorice în ceea ce priveşte implicaţia sfinţilor din cer pentru cei de pe pământ.
   Deşi s-a scris mult despre Părintele Arsenie, există încă foarte puţine fapte concrete şi demersuri oficiale pentru a demara iniţiativa canonizării părintelui. De undeva trebuie să se reînceapă aceasta drum şi credem că totul se poate face concret numai şi numai  cu sprijinul ierarhilor Bisericii Ortodoxe Române.
Este nevoie de un nucleu de ierarhi şi de teologi, cu acces la Sfântul Sinod care să înceapă să colecteze toate aceste dovezi şi să stopeze entuziasta risipire a celor care vorbesc şi scriu cu dragoste aleasă de Părintele Arsenie. Credem că s-a ajuns în etapa în care e timpul să vorbească documente oficiale. În acest sens, vă aducem la cunoştinţă că am aflat deja de câteva iniţiative oficiale, despre care însă, în momentul de faţă, nu avem noi calitatea de a vorbi, dar pe care le veţi recunoaşte în scurt timp la modul cel mai concret.
   În acest sens, emisiunile începute la postul de Radio Trinitas, vor încerca să cuprindă cât mai multe argumente, informaţii, glasuri autorizate, care să demonstreze treptat, în acest cadru organizat şi oficial sfinţenia Părintelui Arsenie. Ele rămân argumente solide în dosarul canonic al Părintelui Arsenie şi se vor adăuga multiplelor documente realizate de toţi aceia care au scris şi au întărit prin mărturisirea lor publică sfinţenia acestui mare duhovnic român.
   Mulţumind Bunului Dumnezeu pentru tot ceea ce ne dăruieşte, vă cerem răbdare, sprijin sufletesc şi documentar şi să rămâneţi în aceeaşi condiţie mărturisitoare, smerită şi plină de dragoste pentru Biserica Ortodoxă Română.
      Redactorii şi colaboratorii studioului Radio Trinitas Sibiu

miercuri, ianuarie 11

PĂRINTELE ARSENIE LA PRIMA EMISIUNE DEDICATĂ SFINŢENIEI SALE DE POSTUL PATRIARHIEI ROMÂNE

Radio Trinitas Sibiu
Emisiunea „Biserica și societate” din 11.01.2012 - despre Pr. Arsenie Boca - audio, 
DIFUZATĂ PE POSTUL NAŢIONAL

Radio Trinitas Sibiu - Despre Pr Arsenie Boca

marți, ianuarie 10

PĂRINTELE ARSENIE LA 
RADIO!
  Astăzi am realizat o înregistrare radio cu totul specială despre personalitatea Părintele Arsenie Boca. Mi-a fost oarecum greu. Un subiect  vast, delicat şi imposibil de cuprins în 30 de minute. Ce-ai putea spune despre acest mare duhovnic al României, mai ales atunci când stai cu ochii pe ceas... Un minut, zece, douăzeci, şi gata, emisiunea se sfârşeşte...
Şi apoi, da, mai ales după aceea, mulţumirea şi regretele ce pot să urmeze. Pe de o parte bucuria celor care înţeleg acest demers, ineditul şi forţa sa. Pe de altă parte, imposibilitatea de a spune cât de cât câte ceva mai deosebit despre acest uluitor mesager al cerului duhovnicesc.
   În ultima vreme am primit foarte multe emailuri de la oameni deosebiţi care au vorbit de sfinţenia Părintelui Arsenie.. Marea majoritate entuziaste. Credincioşi pe care nici nu-i cunosc personal mi-au scris gânduri frumoase, mi-au făcut declaraţii de solidaritate, mi-au dat sugestii teribiliste. Minunat! Extraordinar! Şi mai ales mult bun simţ. Totul din dragoste pentru Părintele Arsenie...
   Problema e însă alta. Dacă totul se opreşte aici, la provocarea mea şi la un singur email de solidaritate, ce ne facem? Aşa cum facem mai mereu noi românii. Începem cântând, apoi, ne retragem de o parte, eventual pe facebook, pe forumuri pietiste şi pe coordonate care nu au nici o rezonanţă la Sfântul Sinod. Şi vociferăm "plini de patriotism". Sau, ne vom ascunde după expresii populiste, gen: "Lasă, că nu e musai să fie Părintele Arsenie canonizat acum. El e deja sfânt în cer!", sau "Să nu forţăm nota fraţilor, că se supără părintele!"- cum aud mereu vorbindu-se încredibil de "apropiaţi" şi "ucenici posesivi şi unici" ai părintelui. 
   Să fim însă serioşi! Să nu ne mai ascundem după deget şi să aşteptăm ca cerul să ne oblige să demarăm acţiunile spirituale ale canonizării Părintelui Arsenie. Dacă părintele e sfânt, de ce să mai amânăm ca să luptăm programatic pentru confirmarea acestui adevăr. E sfânt sau nu? Şi dacă este, atunci nu ne rămâne decât să afirmăm acest lucru. Pentru că, pur şi simplu, aşa vrea Bunul Dumnezeu
P.S. Miercuri ora 13.30 la Radio Trinitas puteţi asculta prima emisiune omagială în memoria Părintelui Arsenie Boca.
Părintele Cătălin Dumitrean
 


joi, ianuarie 5

ÎNVIERE!

Cea mai nouă colaboratoare a blogului Cenaclul Lumină Lină,
Brezeştean Adriana 
 vă propune azi:
 Recenzie la cartea:
 ,,Oscar şi Tanti Roz’’
Autor : Eric-Emmanuel Schmitt
Traducător : Paola Bentz-Fauci
Editura : Humanitas fiction –Bucuresti, 2006
sau: 
 CATEHEZĂ  TULBURĂTOARE LA MOARTEA UNUI COPIL

          Eric-Emmanuel Schmitt s-a născut pe 28 martie 1960 la Lyon. A obţinut titlul de doctor ȋn filosofie ȋn anul 1986 şi debutează ȋn anul 1991 cu o piesă de teatru intitulată Noaptea la Valognes.
Romanul expune povestea unui băiat de zece ani pe nume Oscar care locuieşte ȋntr-un spital şi pe care ȋl ȋntristează laşitatea şi indiferenţa celor din jurul său. Singura lui prietenă este Tanti Roz, ȋngrijitoarea sa, o infirmieră bătrână cu suflet tânăr,  care ȋl ȋndeamnă pe băiat să ȋi scrie scrisori lui Dumnezeu pentru a se simţi mai putin singur.
  Povestea ȋncepe prin prezentarea primei  scrisori a lui  Oscar către un Dumnezeu total necunoscut. ,,Cap de Ou’’ cum ȋi spun amicii lui, deoarece este bolnav de leucemie şi complet chel din cauza chimioterapiei, este trist din cauza faptului că boala lui ,,nu face plăcere celor din jurul său’’. Nu-l doare atât moartea lui, cât posibilul gând din mintea celorlalţi că el ar fi atât de laş ȋncât să nu-şi accepte moartea.
Doctorul este mereu trist şi se poartă de parcă ar avea ceva să ȋi reproşeze iar părinţii lui nu au curajul să ȋi spună nimic.
Unica persoană care nu devine surdă atunci când Oscar o ȋntreabă despre operaţia sa este Tanti Roz. Ea ştie ȋntotdeauna cum să aducă zâmbetul pe buzele băiatului povestindu-i ȋntâmplări din viaţa ei de fostă luptătoare de wrestling. Fusese poreclită Teroarea din Languedoc şi avusese de a face cu tot felul de adversare care de care mai iscusite ȋnsă de fiecare dată le ȋnvinsese prin mult tact.
            Confidenta băiatului, Tanti Roz, are o mare credinţă ȋn Dumnezeu şi treptat ȋi arată lui Oscar lucrurile dincolo de convenţiile acestei lumi false care se crede eternă, uitând că paradoxal, principala sa trăsătură este efemeritatea.
Băiatul este la ȋnceput sceptic deoarece părinţii lui nu ȋl ȋnvăţaseră nimic despre credinţă. În mintea lui, Dumnezeu era echivalentul lui Moş Crăciun. Cu mult drag, Tanti Roz ȋi explică  băiatului că Dumnezeu nu are nimic de-a face cu Moş Crăciun, şi că El se ocupă de fapt de necesităţile spirituale ale omului.
 Copilul ȋi vorbeşte lui Dumnezeu despre toate durerile lui sufleteşti, ȋi spune cu amar despre depărtarea de părinţii lui pe care ȋi urăşte pentru laşitatea lor. La ideea prietenei sale, Tanti Roz, Oscar ajunge să trăiască fiecare zi ca şi cum ar  reprezenta zece ani şi să experimenteze ȋn douăsprezece zile tot ceea ce trăieşte un om ȋntr-o viaţă ȋntreagă.
            Cartea este structurată ȋn paisprezece scrisori. Treisprezece dintre ele sunt scrise de Oscar, iar cea de-a paisprezecea este scrisă de Tanti Roz. Pe parcursul acestor scrisori, ȋn numai o sută de pagini, autorul reuşeşte sa surprindă toate etapele din viaţa unui om cu bune şi cu rele demonstrând că nimic nu este absolut şi că adesea oamenii se lovesc de piedici  banale ȋn calea fericirii lor.
            La ȋnceput omul dispreţuieşte darul divin care este viaţa, apoi nu ştie cum să facă să-l păstreze cât mai mult, ȋn final ȋnţelegând că de fapt, viaţa ca şi orice alt dar ȋţi este dat ca să te bucuri cu ȋnţelepciune de el. Trebuie să te bucuri de fiecare clipă ca şi cum ar fi prima, să simţi ȋmplinirea pe care ţi-o dăruieşte orice lucru simplu dar să nu uiţi că nimic nu este etern.
Povestea are o puternică ȋncărcătură emoţională şi  este scrisă folosidu-se expresii simple. Tocmai această simplitate a expresiei face ca opera lui E.E. Schmitt să fie originală.
            În prezentarea cărţii, revista literară franceză, ,,Lire’’ consemnează: ,,Oscar şi Tanti Roz’’, ,,recreează universul infantil: copilul e figura centrală, iar copiii lui Schmitt nu sunt nici lipsiţi de vlagă, nici corecţi politic. Atât Momo (care şterpeleşte din prăvălia băcanului arab), cât şi Oscar (micul pacient fascinat de Tanti Roz) ȋşi folosesc aparenta marginalitate ȋntr-un singur scop: să ȋntărească ideea că, aici pe pământ, fiecare e răspunzător pentru crearea propriului eu.’’  
Părintele Constantin Necula, profesor conferenţiar doctor al facultăţii de teologie ortodoxă din Sibiu, afirmă ȋntr-una dintre conferinţele sale că:,,Oscar şi Tanti Roz’’ este cea mai frumoasă cateheză scrisă despre moartea unui copil. Cartea este o lecţie totală.’’ (Creştinism de vacanţă, 14.06.2008, Cluj)
Aşa cum afirmă Mario Rigoni Stern, unul dintre cei mai mari scriitori italieni, ȋn prezentarea cărţii, Oscar şi Tanti Roz este  ,,O poveste frumoasă până la lacrimi. Un miracol ascuns ȋntre două coperte.’’

miercuri, ianuarie 4

CENACLUL CU SITE ADORMIT!

ENTUZIASMUL LA NOI...
   Ceva s-a întâmplat. Mai întâi elanul, apoi entutziasmul, fericirea de a scrie şi de a informa frumos pe cititorii cenaclului. Apoi, o pană tehnică, câteva lamentaţii şi stop...
Siteul cenaclului doarme...
Noi dormim...
Eu cel dintâi...
Şi după mine şi obştea...
Unii se mai trezesc din aţipire şi întreabă: Trebuie să facem ceva!
    
TREBUIE!
Dar cine? Noi, tu, eu , voi, ea, ele, ei, sau cititorii siteului... Doar nu vor veni ei să ne corecteze neajunsurile...
Am scris chiar acum ceva pe site! 
Şi o întrebare de bun simţ pentru o gospodărie ce se vrea fecundă:
UNDE SUNTEM?
VREAU să vă rog ceva. Hai să fim mai practici. Ne facem de ruşine în faţa lumii! 
Bine, ştiu că at trebui să fie altfel, dar ce să fac  dacă cei care au conceput siteul nu mai au timp de noi....
Dar oare nu mai există oameni inspiraţi, tehnici, miloşi care să ne ajute...
Hai, să-i căutăm. Mai daţi şi voi un telefon, mai dau şi eu, mai scriem câte ceva pe site, chiar fără foto, chiar aşa cum putem...
Intraţi chiar acum pe site şi vedeţi cum arată!
Puteţi dormi aşa de liniştit!
Eu nu prea pot să dorm!
Bine, noaptea e un sfetnic bun...
Pe mâine...
Dar, ca să murim e prea mult!
Haideţi la treabă!
Părintele Cătălin 

duminică, ianuarie 1

PUTEŢI CONTRIBUI ACUM LA CANONIZAREA PĂRINTELUI ARSENIE

 ÎNTREBAREA LUNII IANUARIE:
VA FI ANUL 2O12 DECISIV PENTRU CANONIZAREA PĂRINTELUI ARSENIE?
OFERIŢI TREI ARGUMENTE!

SE AŞTEAPTĂ RĂSPUNSURI PÂNĂ ÎN 10 IANUARIE PE ADRESA 
dumitreancatalin@yahoo.com


 Dacă răspunsurile vor veni şi vor fi interesante, vor putea fi citite în mod public, într-o dezbatere radiofonică, LA RADIO TRINITAS, ÎN EMISIUNEA "BISERICĂ ŞI SOCIETATE" DIN 12 IANUARIE 2012 ORA 13.30  ŞI VOR FI AUDIATE DE ÎNTREAGA ŢARĂ. DEZBATEREA V-A PURTA TITLUL:


 "Cum îşi poate exprima poporul opinia duhovnicească faţă de marii duhovnici, încă necanonizaţi?"  
Răspunsurile vor însemna şi o contribuţie directă a dumneavoastră la canonizarea Părintelui Arsenie. Tăcerea nu va fi însă niciodată un răspuns...
VĂ RUGĂM SĂ TRIMITEŢI ACEASTĂ ÎNTREBARE CÂT MAI URGENT! LA TOŢI PRIETENII CREDINCIOŞI ŞI IUBITORI AI PĂRINTELUI ARSENIE...
ASTFEL, ÎN FIECARE LUNĂ, NOI, CENACLUL LUMINĂ LINĂ, VOM AVEA O ÎNTREBARE ŞI O DEZBATERE
PUBLICĂ LEGATĂ DE CANONIZAREA POSIBILĂ A PĂRINTELUI ARSENIE.
RUGĂM PE ABSOLUT TOŢI MEMBRII CENACLULUI LUMINĂ LINĂ, PE CEI CE NE IUBESC, PE PRIETENII DE LA "LUMEA CREDINŢEI" SĂ SE ALĂTURE ACESTUI DEMERS ŞI CHIAR SĂ COLECTEZE DÂNŞII EVENTUALELE RĂSPUNSURI TRIMISE PE ADRESELE LOR. ESTE UN DEMERS CARE TREBUIE SĂ ATRAGĂ PE CÂT MAI MULŢI PRIETENI AI PĂRINTELUI ARSENIE. 


MAI JOS CITIŢI...


LA MULŢI ANI!
   Azi-noapte am plecat în pustie. Mi-am făcut o colibă pe trei pietre blânde şi am adormit la focul inimii. Ce cald şi ce frumos a fost!
  La fiecare început de an, eu plec în pustie. Mă despart de prieteni, de cei buni, de cei ce nu m-au lăsat să fiu bun şi colind cu îngerii. Ce pace se coboară atunci din cer!
De obicei, în prima zi a anului vorbesc aprins cu Dumnezeu:
„-Mai ai nădejde?”…
„-Dar, oare când mi-am pierdut-o, Doamne?”,
 „-Dar, de ce îmi mulţumeşti mereu? Tu mereu îmi mulţumeşti? Ştii asta?”…
„-Ştiu, Doamne! Ştiu!... Dar Tu, iubindu-mă mereu, m-ai învăţat aceasta? Chiar şi atunci când nu ţi-am dat nimic!”…
 „- Vezi, iar o să spună lumea că tu eşti un smintit! Că eu o să te trimit în iad şi am să te pedepsesc pentru îndrăznirea ta! O să-mi ceară poporul să te pedepsesc, să te ţin numai în pustiu, să te curăţ de mândria de a mă iubi!”
„- Ştiu, ştiu, Doamne. Dar, ce să fac?... Poporul e popor. Dar Tu, Tu  nu eşti numai un biet popor, Tu eşti adâncul inimii mele, locul acela în care mă cobor zi de zi. Iadul acela în care Tu faci lumină şi aduci bucurie!...”
„- Şi, cum de simţi asta?”
„-Dar Tu, cum de simţi Tu asta?... Nu sunt oare osul Tău, nu sunt oare lacrima Ta, nu sunt aşteptarea Ta cea mai frumoasă? Cum aş putea să nu Te simt mereu, să nu Te las să-mi spui ce e bine şi ce e rău!”
„- Şi totuşi, copile, legile mele sunt aspre! Vorbele mele sunt stânci de netrecut! Acest pustiu e însuşi chipul meu în care vă cer să existaţi, să vă lăsaţi lacrimile şi dorurile voastre! Ce vrei tu să faci? Ce ai putea tu să spui mai mult decât am spus eu? Nu ştii că lumea nu va înţelege?”
„-Ştiu, cum să nu ştiu, Doamne? Dar eu am venit aici, ca să prefac pustiul în iubire. De la tine am învăţat că peste iubire nu este nimic, şi iată-mă aici… cu Tine în inimă, cu dorul şi bucuria de a fi etern…”
„Bine, bine, copile!... Bine ai venit în rai!”  
E noapte, e sfârşitul primei zi a anului… Ce o fi acum pe pământ?


INTRAŢI ACUM ŞI PE BLOGUL DE POEZIE...