CONCERT MÂINE!!! 


DUMINICĂ, 18 MARTIE 2012, ORA 15 
CENACLUL LUMINĂ LINĂ
 VA FI PREZENT ÎN TURNIŞOR  II

LA BISERICA SFÂNTUL MINA 

IERI, CREZÂND ÎN BASARABIA!

Nu ne oprim. Mergem cu cenaclul înainte şi la două zile după emoţionantul concert despre Basarabia vom concerta în Turnişor II la invitaţia Părintelui Ioan Lupu. Iată că manifestările Cenaclului Lumină Lină continuă în rtim alert. Suntem aşteptaţi de sute de oameni să cântăm pentru Maica Domnului, pentru neamul românesc şi pentru tot sufletul însetat de frumos. Cenaclul Lumină Lină, deşi se află într-o fază de reconstituire, continuă să fie prezent, oportun şi ideal. O echipă sudată care abordează un gen unic d.p.d.v misionar-creştin, aducând cântece religioase de mare intensitate duhovnicească şi creaţii originale ale membrilor cenaclului. 

O ZI DE VINERI BLÂNDĂ PENTRU NEAMUL NOSTRU
FOTO CU PUBLICUL CENACLULUI LA CONCERTUL DE IERI

Vă putem informa următoarele: Dat fiind numărul tot mai mare al celor care doresc să cânte în echipa cenaclului, Părintele Cătălin Dumitrean a luat decizia ca în mod selectiv, pe lângă nucleul de bază să se deplaseze la concerte doar cu un număr limitat de membrii. Participarea şi repertoriul lor va fi ales exclusiv de Părintele Cătălin. Aşa se va întâmpla şi cu viitoarele concerte, cel din Cisnădie - 26 martie şi turneul excepţional din Maramureş de la sfârşitul lunii martie, începutul lunii aprilie. 

Vă aşteptăm mâine în Turnişor!

FOTO-REPORTAJ: "BASARABIA-DOUĂ SECOLE DE SUFERINȚĂ ȘI SPERANȚĂ ROMÂNEASCĂ"

Nu te-am uitat nicio clipă, Basarabie, pământ românesc, și îți simțim ochii îndreptați cu dor spre țara noastră! De aceea, te-am cântat, ți-am plâns înstrăinarea, împreună cu frații de peste Prut, într-o conferință care a avut menirea de a ne ține amintirea trează, peste timp.

Fiorul național nu cunoaște granițe impuse de decizii politice absurde. Se propagă din inimă în inimă, pentru că inima nu o poți închide între granițe. Frații rămân frați, românii sunt un singur popor. Până în Ardeal se aude suspinul de durere al Basarabiei, iar Părintele Cătălin transmite emoția Țării Mamă pentru Basarabia. 

Un grup de români de peste Prut își afirmă cu tărie identitatea, iar în fața lacrimilor lor, publicul rămâne într-o așteptare mută. Cât va mai dura oare așteptarea noastră, a tuturor? Când ne vom striga dorul?

Cenaclul Lumină Lină își continuă misiunea național- creștină. Prin cântec, transmit toată dragostea românilor și amintesc că o lacrimă amară se prelinge de două secole pe obrazul României Mari.

O pagină vie de istorie scrisă de românii din Basarabia. Emoția a atins cote înalte.

Nu putem zâmbi fără voi, fericirea nu ne poate fi deplină, avem o singură năzuință scumpă. Aici veți fi întotdeauna acasă! Cenaclul Lumină Lină vă mulțumește!

Dialog exuberant despre iubire între Pr. Cătălin Dumitrean și Pr. Prot. Gheorghe Colțea

Pr. Colţea şi lumina iubirii

Privind spre dusele zăpezi

Astăzi, în studioul Radio Trinitas, a avut loc o discuție aprinsă și plină de spontaneitate între Pr. Prot. Gheorghe Colțea și Pr. Cătălin. Tema dialogului a fost iubirea la adolescență și felul în care ea își păstrează valențele odată cu trecerea anilor. O temă de meditație și de confort spiritual spre buna dispoziție a celor ce încă mai iubesc frumos. Audiție plăcută!

Vorbind aprins
 despre iubire...

LINIA IUBIRII: SIBIU-FRĂSINEI-MOECIU

FOTOGRAFIE DE COLECŢIE
PĂRINTELE IOANICHIE ÎN CHILIA DE SPOVEDANIE DE LA FRĂSINEI

O zi de joi ca oricare alta...


Ora 11
 Amintire de la Fărsinei
Mi-am adus aminte de Frăsinei. Dialogul cu Părintele Ioanichie a fost blând şi uneori stânjenitor pentru mine. Din Frăsinei lumea se vede altfel, timpul e mai scurt şi poate că tocmai de aceea cei "înţelepţi" sunt atât de îngăduitori.
Mă frământă soarta Ardealului. Părintele îmi spune că neamul nostru va fi tot mai încercat. Că tot ceea ce se face la suprafaţa este doar la suprafaţă.
Întrreb:
- Şi iubirea?
- Da, uneori e prea complicată. Multe vorbe şi prea puţine fapte. 
- Să-i iubim pe cei de alte confesiuni?
- Desigur! Dar, nu poţi avea o prea mare încredere în dragostea lor. Credeţi că dacă noi ne vom uni cu alte biseric şi ei vor ceda ceva din doctrina lor. Va fi ceva aşa mai mult la suprafaţă. Ei vor rămâne cum sunt, noi cum suntem.
-Cum să iubim?
- Din toată inima. Numai aşa, dacă suntem în stare, dacă nu mai bine să nu ne apropiem de locuri unde iubirea nu e posibilă. Fiecare îşi trage la urma urmei interesul. Să fim însă buni cu toţi. 


ora 13.40

Părintele Protopop Gheorghe Colţea ne vizitează din nou studioul. Emoţie, blândeţe în cuvinte şi ca de obicei multe cuvinte de duh. 
Stăm în jurul părintelui şi ne minunăm de spontaneitatea cuvintelor sale. E amabil cu fiecare, are mereu o vorbă caldă pentru toţi şi se preface că nu înţelege exuberanţa.
-De ce vă minunaţi de ceea ce spun? Chiar aşa este!
Daaa... Aşa e în iubire. Fiecare cuvânt e minunat.
Mulţumim Părinte!

MEDITAŢII LA POSTUL MARE (V)

Maica Domnului: „Soţia Tatălui” şi „Mama şi fiica Logosului”!

   Părintele Galeriu avea un plăcut şi nelămurit obicei ca în toate predicile şi conferinţele sale să pornească şi să pomenească mereu de episodul "Facerii lumii" sau de prima pereche de oameni Adam şi Eva. La o primă auzire aceste anamneze nu păreau decât un mod pedagogic de a relua povestea începuturilor vieţii pe pământ, poate ca un mod mai uşor de a înţelege de ce noi oamenii avem nevoie de mântuire, ce s-a întâmplat în urma căderii şi de ce a venit Fiului lui Dumnezeu între noi. Dar, lucrurile stăteau de fapt altfel, iar Părintele Galeriu povestind de fiecare dată despre facerea lumii, o făcea în mod evident ostentativ şi din cu totul alte raţiuni, descoperind lumii o "taină" pe care societatea contemporană a pierdut-o, aceea a felului în care Dumnezeu a gândit mântuirea lumii încă dinainte de zidirea „văzutelor şi nevăzutelor”. Ca să fim mai limpezi şi mai direcţi, mergând pe linia revelaţie, vom spune încă de la bun început  că Dumnezeu a gândit creaţia lumii pregătind trei mari proiecte principale:

 1. Întruparea Logosului. 

2. Zidirea Bisericii. 

3. Existenţa Maicii Domnului. 

 Ce spune Apusul în mod eronat?

    După concepţia lumii căzute de astăzi toate aceste obiective, enumerate mai sus, nu ar fi existat  dinainte de geneza lumii şi nu ar fi decât consecinţa sau rezultanta căderii în păcat a primei perechi de oameni, a protopărinţilor noştri Adam Şi Eva. Cu alte cuvinte, Dumnezeu zideşte lumea, primii oameni şi apoi vine neascultarea acestora. Urmează blestemul lui Dumnezeu, izgonirea din rai şi un plan urgent de restaurare a omului. Astfel:

1. În sfatul Sfintei Treimi se decide Întruparea Logosului 

2. Alegerea unui popor ales în care să se întrupeze şi anunţarea întrupării prin prooroci. 

3. Întruparea Fiului lui Dumnezeu prin Maica Domnului 

4. Moartea şi Învierea ce repară onoarea ştirbită al lui Dumnezeu-Tatăl. 

5. Trimiterea Sfântului Duh în lume şi naşterea Bisericii. 

   Aşadar, o poveste prin care datorită căderii primilor oameni în păcatul neascultării, se determină mutaţii existenţiale în planul Sfintei Treimi şi „soluţii de criză” pentru a se contracara şi spăla acest păcat. Recunoaştem aici chiar învăţătura de credinţă, pe care astăzi o serveşte atât de lesne predica subţire şi nedogmatică a unor sacerdoţi de la noi, de fapt o teză pietistă fundamentală a apusului care a forţat până la urmă imoralităţile ultimilor sute de ani. Ceea ce a pierdut încă de la 1054 Biserica Apusului şi ceea ce suntem pe cale să pierdem şi noi este ignorarea făţişă a ceea ce Apostolul Pavel numeşte atât de limpede şi blând: „Taina creştinătăţii” iar dumnezeiescul Părinte Maxim o afirmă ca fiind„Taina cea din veac ascunsă şi de îngeri neştiută” 

    Ce este această şi cum arată această dumnezeiască Taină? De când este ea propusă şi existentă în sânurile Sfintei Treimi, nu putem dau un răspuns direct pentru că este o taină şi nu avem căderea de a o cerceta în amănunt. Dar, suntem chemaţi să o afirmăm pe baza descoperirii Sfinţilor Părinţi şi în faţa tuturor degenerărilor religioase de astăzi, care au pierdut esenţialul şi au făcut posibilă infiltrarea diavolului în religiile de pe pământ. Unde se cuibăreşte demonul? Peste tot, în religii ( budism, mahomedanism etc), în ramurile confesiunilor zise creştine şi în toate actele pietiste ale vieţii noastre de fiecare zi.

 „Taina creştinătăţii” şi rolul Macii Domnului în mântuire

"Taina cea din veac ascunsă" şi "Taina creştinătăţii" este faptul că Dumnezeu a făcut lumea pentru ca Logosul să se întrupeze şi să existe Biserica. Prin Maica Domnului. Aşadar, trei  deziderate majore care stau la baza mântuirii noastre. Îar Întruparea Fiului lui Dumnezeu, prin „carnea” Maicii Domnului, era hotărâtă mai înainte de facerea lumii. De aceea, pe Maica Domnului, Sfinţii Părinţi o numesc adeseori şi entuziast: „soţie a Tatălui” şi apoi „Fiică a Logosului”. Sublime aceste sintagme şi extraordinar de sugestive pentru a înţelege rolul major al Maicii Domnului în iconomia mântuirii, fapt hotărât încă dinainte de creaţia lumii. 

    Aşadar, Biserica nu este produsul căderii omului şi a satisfacţiei pe care prin "calvar" şi "crucificare Iisus Hristos" a a adus-o „onoarei lezate al lui Dumnezeu”. Aceasta e doar o dogmă apuseană, care a făcut carieră şi a determinat alterarea teologică a apusului. O concepţie pe care pietismul noilor tablouri religioase, a cântecelor lacrimogene despre cruce şi a lipsei de creativitate a creştinilor noştri o însămânţează din ce în cei mai temeinic şi în lumea răsăritului. 

   E poate motivul principal pentru care creştinul de astăzi nu mai este unul vesel, ci mai degrabă înfricoşat şi disperat. Abuziv în lacrimi ( a nu se înţelege lacrimile de pocăinţă care au fără doar şi poate valorarea lor) şi crud în a înţelege neputinţele celorlalţi. Aşa s-au înmulţit „ortodocşii” duri, mustrători, insensibili la slăbiciunile altora, moralizatori, frământaţi în extremă de posibilul eşec al propriei mântuiri, grăbiţi să-şi scuze păcatele dând mereu vina pe alţii, reci la iubire, intransigenţi cu ceilalţi şi porniţi spre a face misiune creştină numai prin ameninţând pe ceilalţi cu muncile veşnice ale iadului. Ori un astfel de mod de a afirma rolul mântuirii şi a Întrupării Domnului” nu este decât reiterarea într-o variantă nouă a unei experienţe bizare de sute de ani a catolicismului care a încercat „creştinarea” prin orice mijloace coercitive, mergând până la abuzul libertăţii omului prin lucrarea inchiziţiei. Ce a urmat se ştie: protestantism, neo-protestantism, ateism, indiferentism şi imoralitate fără precedent. 

 Maica Domnului modelul nostru misionar

    Chipul misionar şi moral al creştinului de astăzi rămâne din toate punctele de vedere unul singur: Maica Domnului. Ea este modelul sfinţilor şi plinirea sfinţeniei. Prin ea lucrează Sfântul Duh şi se revarsă în lume miracolul sfinţeniei. Euharistia însăşi e posibilă datorită sfinţeniei Maicii Domnului. Blândeţea ei faţă de noi şi aşteptarea cu care ne gratulează (sperând mereu în întoarcerea noastră) sunt calea ce mai sigură spre mântuire, opusul firesc al oricăror exprimări intransigente şi ameninţătoare pe drumul către cer. Mereu răbdătoare cu noi, fără a se supăra pe ispitele noastre, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu se roagă neîncetat pentru iertarea păcatelor noastre, ea fiind singura fiinţă care are acces direct în sânul cel tainic al Sfintei Treimi. Şi ceea ce este mai important este că rugăciunile ei sunt mereu ascultate şi împlinite de întreaga Sfântă Treime. Maicii Domnului nu i se refuză nimic din ceea ce cere, ori de câte ori cere şi pentru oricine cere. Ea este aşa cum spunea odată Mitropolitul Bartolomeu Anania: „asemenea icebergului, adică acel munte de apă desprins din perete şi plutind pe apa oceanului. Cea mai mare parte din volumul său se află sub apă, deci nu se poate vedea Aşa este şi fiinţa Maicii Domnului. Cea mai mare parte a ei este o Taină. O Taină de nepătruns”

CENACLUL REVINE VINERI SEARA PRINTR-O MANIFESTARE DE EXCEPŢIE!

VENIŢI LÂNGĂ NOI!!! 
VINERI 16 MARTIE, ORA 18 
CENACLUL LUMINĂ LINĂ CÂNTĂ LACRIMILE PIERDUTE ALE BASARABIEI ROMÂNEŞTI LA BIBLIOTECA ASTRA!
"DOAMNE OCROTEŞTE-I PE ROMÂNI!"

Cântăm din nou neamul românesc. Împreună cu Fundaţia George Manu organizăm vineri seara, o seară de lacrimi şi cântec pentru Basarabia la Biblioteca ASTRA.
- Se vor auzi cântece folk speciale despre Basarabia din repertoriul lui Tudor Gheorghe. Versuri de Adrian Păunescu, Radu Gyr şi Grigore Vieru.
- Invitaţi speciali din Basarabia, care ne vor poveşti lucruri incredibile despre politica de exterminare a românilor din Republica Moldova.

- Nu am invitat pe nimeni în mod special, dar sunt aşteptaţi toţi membrii Cenaclului Lumină Lină cu conştiinţă naţională care doresc să spună ceva prin cântec. Repetiţia generală are loc joi 15 martie ora 17 la Radio Trinitas Sibiu. 

- Vă invităm pe toţi cei ce citiţi acest mesaj  să veniţi lângă noi!
Transmiteţi mai departe prin email şi siteuri această ştire la toţi prietenii voştri şi postaţi zilnic pe reţeaua de socializare facebook această informaţie.
Aşteptăm să confirmaţi prezenţa la acest eveniment pe emailul Părintelui Cătălin. Vă mulţumim.
dumitreancatalin@yahoo.com

DIALOGURI CU SUFLETUL MEU!

IUBIREA FĂRĂ DE IUBIRE!

-          Ce ne împiedică să avem un creştinism mai curat?

-          O pseudo-iubire. Am ajuns să văd din ce în ce mai mulţi oameni care nu pot iubi. Ştiţi la ce au ajuns creştinii în ultima vreme? Să trăiască cu patimi, să nu dorească să se rupă de ele şi să-şi motiveze pătimirea dând vina pe cei din jur. Adică, chipurile, eu am o patimă şi nu mă pot lăsa de ea pentru că sunt alţii care mă „smintesc”. Cât cinism! Câtă putere a răului! Cât demonism!

-          De ce nu pot iubi oamenii din punct de vedere creştin?

-          Pentru că scopul lor este să iubească „în parte” şi doar pe unii. Să iubească din mândrie. Iertaţi-mă că folosesc cuvântul „iubire”. Nu e bine spus. E de fapt idolatrie. Egoism spoit cu fapte bune.

-          Cum adică?

-          Unii fac filantropie, bine în general în viaţă, dar numai până sunt siguri că obţin ceva, chiar o apreciere, o iubire numai şi numai pentru ei. Că tu ca om eşti obiectul lor. Ca preoţi ne întâlnim cu multe astfel de exemple de oameni „dăruiţi”. În viaţa bisericii te simţi bine într-o parohie doar atât cât eşti tu „vioara întâi”. Cât ţi se dă importanţă şi ţi se apreciază caritatea.  După aceea te dai la fund, suferi…

-          Suferă ei?

-          Suferă cumplit. Nu mai sunt ei când preotul îi uită sau le atrage atenţia de penibilul lor. Devin ridicoli, se agită, caută tovarăşi de protest, în general din cei de teapă cu ei, pătimaşi şi confuzi… Mânia proletară, sindicalismul, penibilul. Adică, diavolul. Şi patimile care rămân stăpâne în om. Iadul trăit la plus infinit.

-          Deci, ce este iubirea? Mereu această nebună întrebare…

-          Octavian Paler credea că a iubi înseamnă să vrei să-i dai celui de lângă tine tot ce ai mai bun şi eşti hotărât să te dai chiar pe tine însuţi. Dar totuşi, fără să-i stinghereşti libertatea.

-          Dar pentru aceasta îţi trebuie putere, răbdare sau să nu aştepţi deloc recompense, mai ales că în iubire tot aşteptând trece timpul trece foarte greu.

-          Dar cine te pune să faci calcule? Ce, Hristos a făcut calcule? Dacă, de la început sau după un oarecare timp ajungi să faci socoteli, nu iubeşti. Repet, iubirea când devine matematică nu mai este iubire.

-          Dar ce este?

-          Egoism, calculul tău meschin. Idolatria propriului tău eu. Minciună. Mă gândesc mult la Alex. Dumas. Într-unul din romanele sale cu spadasini a zis o vorbă grea pe care nu am uitat-o: „Dragostea şi suspiciunea nu pot locui împreună” Adică nu poţi fi suspicios  când stai pe cruce şi te jertfeşti. Ce-ar fi fost dacă Hristos pe cruce ar fi devenit suspicios şi şi-ar fi pus întrebarea dacă merită sau nu să mai moară.  Ori lumea are o iubire fără de iubire. Iubeşti doar ce-ţi convine, cum îţi convine şi pe cine îţi convine. Asta fac „creştinii” astăzi. Şi cei ce-i cunosc personal în bună parte. Se blochează. Vorba lui Proust, că nu iubim decât ceea ce nu posedăm în întregime. Cu cât devenim stăpâni pe ceva, pe cineva, nu mai iubim.

-          Dar răbdarea?

-          Răbdarea e singura mamă a iubirii. Arghezi spunea: „În iubire toate se schimbă, toate devin treptat însemnate, dintr-un nimic se naşte un colos”.

-          Frumos!

-          Şi tot el spunea că: „Iubirea este o prietenie care a luat foc”.

-          Ne putem lua după o metaforă, o imaginaţie sau după o figură de stil?

- Eu mă gândesc că însuși Dumnezeu „se aprinde de foc” atunci când ne iubeşte. Şi parcă Voltaire spunea că iubirea este o strofă a naturii, brodată de imaginaţie. Ce blând, ce delir sublim…

-          Poate un creştin să trăiască doar din metafore?

-          Problema creştinilor e că nu mai trăiesc din metafore. Sunt prea realişti şi prea euforici în păcate. Nu mai au vibraţie simplă la o floare, la o poezie. Cum spune un proverb suedez: „O viaţă fără dragoste este asemenea unui an fără primăvară”. La fel şi creştinismul unor semeni de-ai noştri. Repet, unii iubesc doar pe cine vor şi cum vor. Sunt laşi în exerciţiul iubirii. Şi mai fac şi mare nenorocire. Ca să-şi liniştească impostura se ascund după câteva citate duhovniceşti. Ce spun ei? Că dacă ai cu cineva ceva, mai bine să îl ocoleşti, să fugi de el, să te dai de o parte, să taci. Penibil. Laşitate, inimi reci, slujind patimilor. Inimi fără primăveri. Inimi care vor fugi o viaţă după fericire şi nu vor afla decât nimicuri. O beţie, o ţigară, un chef, o glumă deocheată, un păcat. Asta e  totul…

-          Iubirea rămâne singura soluţie...

-          Mda, bietul Caragiale... Cinicul Caragiale avea o vorbă de zile mari: „O mare durere să iubeşti, o mare nenorocire să scapi de această durere”. Dar, să ne oprim aici, ca să nu ajungem la vorbele lui Balzac: „Cu cât judeci mai mult, cu atât iubeşti mai puţin”. De fapt , aici e toată problema. 

SITEUL CENACLULUI LUMINĂ LINĂ A 

FOST AVARIAT!

Prieteni sau neprieteni, cunoscuți sau necunoscuți, ce mai contează, au lovit în site-ul nostru. Au făcut-o destul de genial, deci se vede bine treaba că respectivii sau respectivul sunt buni cunoscători ai tehnicii computerizate. Nu ajungeau problemele deja existente ale Cenaclului (lipsa de sponsori, de entuziasm etc), iată că trebuie să trecem și prin acest sabotaj electronic. Dumnezeu însă nu ne-a lăsat și dacă „.com”-ul a fost distrus, noi am avut anticipat prezența de spirit să trecem săptămâna trecută toată informația pe „.ro”. Știm că românii sunt buni sabotori, minciuna și fărădelegea au picioare scurte. Nu poți la nesfârșit câștiga bani profitând de naivitatea altora. La noi, în Ardeal, lumea nu se împarte în „șmecheri” și „fraieri”. Mai sunt și oameni cu frică de Dumnezeu și alții care vor simți puterea rugăciunilor noastre. AMIN!

Așadar, site-ul nostru se găsește la adresa: cenaclulluminalina.ro