Mergem la Viscri!
Nu e vorba de prinţul Charles. E vorba de noi. Aşa cum suntem noi. Cenaclul
Lumină Lină. În formula sa combativă, jertfitoare şi misionară. Un cenaclu care
ne place aşa cum este. Un cenaclu care este respectat până şi de cei care nu îi
înţeleg 100% chemarea. Un cenaclu care mâine porneşte spre Viscri-Făgăraş.
Ce este Viscri?
Ne răspunde chiar preotul satului, Gheorghe Răşoiu, membru activ şi fidel al
cenaclului: „Un sat de români adevăraţi. O comunitate mică, dar plină de inimă.
Veţi vedea o trăire naţional-creştină, unică şi frumoasă. Acesta e adevăratul
Viscri. Nu ceea ce se scrie absurd pe paginile de pe internet.”
Da. Frumos răspunsul părintelui Gheorghiţă, cu dorul său frumos de cer, cu
inima sa plină de frumos. Un preot şi un coleg exemplar. Deschis spre pictură,
el însuşi pictor de icoane şi om al bucuriei.
Cântăm şi ne bucurăm. În felul nostru. Cu emoţiile noastre. Cu plusurile şi
scăderile noastre. Ce ar putea face altceva membrii Cenaclului Lumină Lină. Un
concert la care vor participa şi prietenii noştri de la Ambient. Mai mult decât
sponsori, spunem clar: Prieteni!
Cum ne-am pregătit?
Mai mult sufleteşte. A fost şi o repetiţie ieri. Cu încercarea de a ne
strânge şi de a face câte ceva. Vom vedea. Mizăm însă ca de fiecare dată, mai
mult pe harul Sfântului Duh. Şi pe inspiraţia de moment. Pe forţa publicului şi
pe unitatea celor de pe scenă.
| CENACLUL LA VISCRI ACUM DOI ANI |
În calitate de conducător
Sper să am suficientă stare de spirit ca să promovez puterile mistice ale
cenaclului. Mă bazez pe rutina grupului şi pe capacitatea lui de a se
autodepăşi. Sper să am mai multă inspiraţie decât la Paloş şi la Dumbrăveni(
unde condiţiile au fost cu totul şi cu totul speciale) Să pot scrie din nou
poezie pe scenă şi să mă simt înălţat de tenacitatea colegilor mei. Să pot să
mai adaug un plus la zestrea de bucurie pe care mi-o aduce acest cenaclu. O
bucurie unică pentru mine şi care poartă de acum un renume: Cenaclul Lumină
Lină!
Părintele Cătălin
