Istoric Cenaclu

În vara anului 2009, la iniţiativa mea am propus Părintelui Marian Mărcuş, ca să formăm un cenaclul creştin-misionar, format din oameni talentaţi la cântec şi poezie, şi care să îşi asume transferul de energie duhovnicească în cât mai multe parohii din Arhiepiscopia noastră. Scopul concret era acela de a susţine concerte de caritate, de a aduce un mesaj de linişte şi pace, evident prin cântec şi poezie, în oraşe, sate, biserici, unde oamenii ne-ar primi cu drag şi s-ar bucura de iniţiativa noastră. Propunerea am lansat-o de îndată şi unor colegi de la centrul mitropolitan. Mărturisesc că nu am avut succesul contat de a capacitata câtrva nume mari din panoplia preoţilor erudiţi şi cu bună oratorie creştină. Probabil că, proiectul părea prea îndrăzneţ şi aşezarea într-o breaslă misionară de largă componeţă, adică într-o echipă în care fiecare component al grupului avea de spus în concert un cuvânt, ar fi micşorat importanţa unor veleitari, astfel că, m-am apucat singur de treabă, având alături doar câţiva credincioşi de-ai mei şi ocazional câteva personalităţi ale ortodoxiei noastre.

Primul concert s-a desfăşurat în 4 august 2009, la Biserica Sfântul Ioan Iacob Românul. Cenaclul a avut compuneţa următoare: Pr. Cătălin Dumitrean, Pr. Marian Mărcuş, Pr. Constantin Necula, Gheorghe Bumb, Mihai Doda. Au fost două ore de mare încercare, mai ales că deşi iniţial programasem să cântăm în noul altar de vară de la biserică, o ploaie torenţială ne-a dat peste cap planuruile, afectând aparatura şi sonorizarea concertului. Ulterior, el totuşi s-a desfăşurat în interiorul bisericii şi a avut un bun succes. A fost o seară caldă şi blândă, cu momente de rară virtuozotate artistică şi duhovnicească.

 Ce a urmat după primul concert?

Nu ne plângem. Mărturisesc că a fost o singură mare greutate, faptul că unii dintre cei care ne sunt fii duhovniceşti ai acestei biserici, parcă s-au îndoit de ideea mea. Părea ceva prea mult, s-au ceva irealizabil, poate chiar un moft al presentimentelor mele. Nu a fost însă adevărat. Eu cred în misiunea creştină pe care o avem de îndeplinit pe acest pământ, iar cenaclul nu este decât o fromulă practică de a trece de la vorbe la fapte. Aş fi vrut să fie toţi credincioşii mei la cenaclu. Toţi. Aşa e corect într-o comunitate compactă şi legată de păstor. Oile cuvântătoare care o iau pe delături sunt suspecte de rătăcire, iar fluierul ciobănaşului nu este ascultat doar după mofturi şi prejudecăţi de timp.. Nu a fost însă aşa. Faptul absenţelor, deşi nu multe, m-a afectat, dar am ridicat fruntea sus şi mi-am văzut mai departe de drum, mai ales pentru că cenaclul nu are o condică de prezenţă obligatorie. Oricum fiecare manifestare a noastră a avut un public numeros. Rămâne totul la

Apatie. Aşa cum e de fapt în întreaga ţară. Au trecut luni fără ca cineva să se mai intereseze de soarta acestui cenaclu. Nici un credincios, preot, s-au om de bine nu a mai adus vorba de lucrarea şi proiectul cenaclului. Doar eu am crezut în el şi l-am reînviat din propria cenuşă. S-a format o nouă echipă de bază, în componenţa: Pr. Cătălin Dumitrean, Pr. Petru Vamvulescu, Pr. Iosif Toma, Pr. Mihai Petian, Ştefan Ion, Leonard Strugar. împreună am purces la drum. Concerte la Sibiu, Caransebeş, Reşiţa, Cisnădie, Alma Vii, Câmpulung, Moşna, Sighişoara; Valchid etc. Au fost seri de pace, bucurie şi de devotament creştin. Ceanclul a răsărit de fapt în demisolul Bisericii Sf. Ioan Iacob Românul din Sibiu, unde timp de patru săptămâni s-au desfăşurat seri duhovniceşti de mare intenistate raţională şi afectivă, cu seminarii biblice, cu prezenţa plină de energie a doamnei ing.Irina Matran autoare a momentelor de educaţie alimentară şi cu desfăşurări de videoconvorbiri cu cei mai mari duhovnici ai ţării. Atmosferă sublimă, unică pentru aceste vremuri instabile şi aducătoare de speranţă pentru credincioşi.

Greutăţi

Nu ne plângem. Mărturisesc că a fost o singură mare greutate, faptul că unii dintre cei care ne sunt fii duhovniceşti ai acestei biserici, parcă s-au îndoit de ideea mea. Părea ceva prea mult, s-au ceva irealizabil, poate chiar un moft al presentimentelor mele. Nu a fost însă adevărat. Eu cred în misiunea creştină pe care o avem de îndeplinit pe acest pământ, iar cenaclul nu este decât o fromulă practică de a trece de la vorbe la fapte. Aş fi vrut să fie toţi credincioşii mei la cenaclu. Toţi. Aşa e corect într-o comunitate compactă şi legată de păstor. Oile cuvântătoare care o iau pe delături sunt suspecte de rătăcire, iar fluierul ciobănaşului nu este ascultat doar după mofturi şi prejudecăţi de timp.. Nu a fost însă aşa. Faptul absenţelor, deşi nu multe, m-a afectat, dar am ridicat fruntea sus şi mi-am văzut mai departe de drum, mai ales pentru că cenaclul nu are o condică de prezenţă obligatorie. Oricum fiecare manifestare a noastră a avut un public numeros. Rămâne totul la ininma omului, dacă au nevoie de cântec, poezie şi un alt fel de viaţă.