duminică, ianuarie 1

PUTEŢI CONTRIBUI ACUM LA CANONIZAREA PĂRINTELUI ARSENIE

 ÎNTREBAREA LUNII IANUARIE:
VA FI ANUL 2O12 DECISIV PENTRU CANONIZAREA PĂRINTELUI ARSENIE?
OFERIŢI TREI ARGUMENTE!

SE AŞTEAPTĂ RĂSPUNSURI PÂNĂ ÎN 10 IANUARIE PE ADRESA 
dumitreancatalin@yahoo.com


 Dacă răspunsurile vor veni şi vor fi interesante, vor putea fi citite în mod public, într-o dezbatere radiofonică, LA RADIO TRINITAS, ÎN EMISIUNEA "BISERICĂ ŞI SOCIETATE" DIN 12 IANUARIE 2012 ORA 13.30  ŞI VOR FI AUDIATE DE ÎNTREAGA ŢARĂ. DEZBATEREA V-A PURTA TITLUL:


 "Cum îşi poate exprima poporul opinia duhovnicească faţă de marii duhovnici, încă necanonizaţi?"  
Răspunsurile vor însemna şi o contribuţie directă a dumneavoastră la canonizarea Părintelui Arsenie. Tăcerea nu va fi însă niciodată un răspuns...
VĂ RUGĂM SĂ TRIMITEŢI ACEASTĂ ÎNTREBARE CÂT MAI URGENT! LA TOŢI PRIETENII CREDINCIOŞI ŞI IUBITORI AI PĂRINTELUI ARSENIE...
ASTFEL, ÎN FIECARE LUNĂ, NOI, CENACLUL LUMINĂ LINĂ, VOM AVEA O ÎNTREBARE ŞI O DEZBATERE
PUBLICĂ LEGATĂ DE CANONIZAREA POSIBILĂ A PĂRINTELUI ARSENIE.
RUGĂM PE ABSOLUT TOŢI MEMBRII CENACLULUI LUMINĂ LINĂ, PE CEI CE NE IUBESC, PE PRIETENII DE LA "LUMEA CREDINŢEI" SĂ SE ALĂTURE ACESTUI DEMERS ŞI CHIAR SĂ COLECTEZE DÂNŞII EVENTUALELE RĂSPUNSURI TRIMISE PE ADRESELE LOR. ESTE UN DEMERS CARE TREBUIE SĂ ATRAGĂ PE CÂT MAI MULŢI PRIETENI AI PĂRINTELUI ARSENIE. 


MAI JOS CITIŢI...


LA MULŢI ANI!
   Azi-noapte am plecat în pustie. Mi-am făcut o colibă pe trei pietre blânde şi am adormit la focul inimii. Ce cald şi ce frumos a fost!
  La fiecare început de an, eu plec în pustie. Mă despart de prieteni, de cei buni, de cei ce nu m-au lăsat să fiu bun şi colind cu îngerii. Ce pace se coboară atunci din cer!
De obicei, în prima zi a anului vorbesc aprins cu Dumnezeu:
„-Mai ai nădejde?”…
„-Dar, oare când mi-am pierdut-o, Doamne?”,
 „-Dar, de ce îmi mulţumeşti mereu? Tu mereu îmi mulţumeşti? Ştii asta?”…
„-Ştiu, Doamne! Ştiu!... Dar Tu, iubindu-mă mereu, m-ai învăţat aceasta? Chiar şi atunci când nu ţi-am dat nimic!”…
 „- Vezi, iar o să spună lumea că tu eşti un smintit! Că eu o să te trimit în iad şi am să te pedepsesc pentru îndrăznirea ta! O să-mi ceară poporul să te pedepsesc, să te ţin numai în pustiu, să te curăţ de mândria de a mă iubi!”
„- Ştiu, ştiu, Doamne. Dar, ce să fac?... Poporul e popor. Dar Tu, Tu  nu eşti numai un biet popor, Tu eşti adâncul inimii mele, locul acela în care mă cobor zi de zi. Iadul acela în care Tu faci lumină şi aduci bucurie!...”
„- Şi, cum de simţi asta?”
„-Dar Tu, cum de simţi Tu asta?... Nu sunt oare osul Tău, nu sunt oare lacrima Ta, nu sunt aşteptarea Ta cea mai frumoasă? Cum aş putea să nu Te simt mereu, să nu Te las să-mi spui ce e bine şi ce e rău!”
„- Şi totuşi, copile, legile mele sunt aspre! Vorbele mele sunt stânci de netrecut! Acest pustiu e însuşi chipul meu în care vă cer să existaţi, să vă lăsaţi lacrimile şi dorurile voastre! Ce vrei tu să faci? Ce ai putea tu să spui mai mult decât am spus eu? Nu ştii că lumea nu va înţelege?”
„-Ştiu, cum să nu ştiu, Doamne? Dar eu am venit aici, ca să prefac pustiul în iubire. De la tine am învăţat că peste iubire nu este nimic, şi iată-mă aici… cu Tine în inimă, cu dorul şi bucuria de a fi etern…”
„Bine, bine, copile!... Bine ai venit în rai!”  
E noapte, e sfârşitul primei zi a anului… Ce o fi acum pe pământ?


INTRAŢI ACUM ŞI PE BLOGUL DE POEZIE...