PENTRU CEI CE AŢI CREZUT ÎN NOI!

O SCRISOARE PLINĂ DE LACRIMI!

          Ne-a scris Părintele Ioan Tomoiagă. Un gând frumos şi înălţător, asemenea misiunii sale de susţinere a dreptei noastre credinţe pe meleagurile sfinte maramureşene. M-am emoţionat şi aproape că nici nu am mai putut să mai citesc aceste rânduri.

         O să vă povestesc ceea ce port acum în sufletul meu, dar mi-ar trebui pagini întregi electronice şi presimt, că poate, nu o să mai aveţi răbdarea de altădată ca să citiţi tot ceea ce vă scriu. Să nu uit un lucru important! I-am povestit domnului Ciprian Olinici, Director general al Radio Trinitas, chiar de curând, câtă însufleţire au preoţii maramureşeni şi posibilitatea ca postul nostru de radio să fie cât mai des acolo în Maramureş, alături de problemele şi luptele pe care le duc aceşti oameni deosebiţi spre menţinerea identităţii neamului nostru românesc. Domnia sa m-a înţeles pe deplin, mai ales când i-am relatat felul în care preoţii întâlniţi, printre care şi părintele Ioan, se ostenesc cu o dăruire exemplară pentru ca oamenii satelor să rămână în biserică şi să nu se rătăcească pe alte căi deşarte.

Ca să nu mai lungim vorba, vă rog să citiţi în scrisoarea de mai jos ce minunat a scris  Părintele Ioan:






Doamne ajută părinte Dumitrean!
Doamne ajută Cenaclului!

        Tocmai am citit impresiile şi gândurile care v-au încercat pe drumul de întoarcere din Maramureş...m-a impresionat şi m-a sensibilizat enorm faptul că, în drumul spre casă(?), vă preocupa încă soarta nostră! Greu îmi vine să cred că mai sunt încă oameni pe pământul acesta cărora să le "pese". Oameni care pur şi simplu să dăruiască " să cânte şi să vorbească despre Dumnezeu şi Maica Domnului". Oameni care să se dăruiască celorlaţi! Oameni ca cei din cenaclu! 

            Şi noi în Onceşti am rămas cu gândul la voi! am intrat ieri dimineaţă şi azi (marţi) în Biserică şi parcă mai auzeam "Răsai asupra mea lumină lină" şi acel "imperativ...Vino în rai"...ecouri acolo, dar mai ales în sufletele noastre...în sufletele onceştenilor. Ne-aţi plăcut mult, n-am putut să ne stăpânim lacrimile ! Aţi intuit perfect de ce are nevoie comunitatea, de astfel de vorbe de încurajare şi mângâiere , venite de acolo de undeva de sus!

             Vă purtăm în rugăciunile noastre şi rugăm pe Măicuţa Domnului să vă ţină sănătoşi, să vă dea putere şi încredere că ceea ce faceţi este de mare folos! Pentru sufletele noastre şi pentru ortodoxia noastră! 

            Toată preţuirea nostră pentru cei care vă rămân aproape! 

            Cu alte simţăminte voi reveni cât de curând!

                                                                                               Pe cât mai curând!

PĂRINTELE IOAN TOMOIAGĂ

   

        Vă mulţumim Părinte Ioan!

      Sunt la rândul meu un om fericit, care îşi judecă totuși neputinţele, pentru că doresc să fac mult mai mult pentru credinţa noastră, într-o perioadă în care credinţa se răcește simțitor, iar entuziasmele sunt atât de limitate. Rămân însă un "romantic" al credinţei care crede că mai există dăruire şi jertfă. Nu mă interesează ce fac alţii, ce zic alţii şi cum măsoară dăruirea. Nu ştiu dacă calea pe care am ales-o este cea mai bună, dar împreună cu colegii mei din cenaclu (trebuie să recunosc că au un rol major) îmi doresc ca visul, de a face misiune pe pământul românesc, să devină realitate. 

      De aceea am ajuns şi la dumneavoastră, din iubire, din impulsul pe care sunt sigur că numai Maica Domnului ni-l dăruieşte. 

        Vă iubim!

        Vom reveni ca nişte prieteni pe care vă puteţi bizui în orice moment! 

OBLIGAŢIE DE SUFLET!

INTRAŢI PE BLOGUL DE POEZIE ŞI CITIŢI POEZIA DEDICATĂ MARAMUREŞULUI ŞI PĂRINTELUI IOAN. 
ÎNCERCAŢI SĂ MONITORIZAŢI MAI MULT ACEST BLOG, TRIMIŢÂND UN LINK LA TOŢI PRIETENII DIN AGENDA DUMNEAVOASTRĂ ELECTRONICĂ.

NU o faceţi doar superficial, ci promovând în cuvinte calde fiecare articol despre acest blog.
SCRIEŢI DE ASEMENEACÂTE UN EMAIL PE ADRESA: dumitreancatalin@yahoo.com

         Vă rugăm să aveţi mai multă grijă cu propagarea ideilor şi informaţiilor acestui blog şi o puteţi face numai trimiţând zilnic prietenilor dumneavoastră linkul blogului cu tot ceea ce scriem noi aici. Poate nu aţi mai făcut acest lucru de mult. Dacă sunteţi membrii ai cenaclului consider că este o datorie elementară. Haideţi să nu "menajem" pe nimeni şi să ieşim "la ofensivă" cu ideile cenaclului. Dacă veţi face lucrul acest vă considerăm prieteni devotaţi ai ideilor şi mărturisirii noastre!

Părintele Cătălin