Meditaţie şi creaţie pe tema iubirii...

Marquez şi fostele iubiri...   

   GarciaMarquez, în splendorile literaturii sale, face la un moment dat următoarea afirmaţie: "Nu plânge că s-a terminat, zâmbeşte că s-a petrecut!". Ce frumos şi ce greu de realizat acest lucru. De ce? Nu ştiu, dar mi-e tare teamă că oamenii din ziua de azi nu ştiu nici să se iubească şi nici să se despartă. Adică să rămână oameni în iubire şi oameni dincolo de iubire. Ei relaţionează şi atâta tot. De unde şi afirmaţia secantă şi atât de la modă azi: "Sunt într-o "relaţie" cu cineva"...

  "Relaţia" lor este spumantă şi despărţirea acră. Foc, foc şi iar foc. Şi numesc acest lucru "iubire". Am obosit să tot aud aceste cuvinte. Şi, mi-e greu, mi-e tot mai greu să înţeleg scandalurile de la televizor, pe care, din fericire, nu am răbdarea şi interesul să le privesc. Dar sunt atât de multe încât ele te înconjoară la tot pasul. Este o nouă modă de a te da în spectacol după ce te-ai "iubit" cu cineva. De a-i reproşa public fostului partener "intimitatea" de altădată. De a te iubi în taină şi de a te despărţi în public. De e uza de circul vorbelor şi al reproşurilor pentru aţi afirma astfel vanitatea. şi orgoliul. De a nu şti să ridici fruntea sus şi să mergi mai departe fără a mai privi înapoi. Aşa cum doar oamenii cu demnitate ştiu să o facă frumos şi curat.

  S-a făcut o modă din ură. Certuri la tot pasul. Certurile celor care s-au iubit. Cu Dumnezeu şi fără Dumnezeu. Pentru că, nu numai cei "în concubinaj" se ceartă. Ca să punem vina pe "păcat". Se ceartă şi cei ce au taina sfântă a cununiei. Se ceartă şi cei ce nu îl au pe Dumnezeu. Şi se ceartă mai ales cei cărora le lipseşte bunătatea.

   Ne întrebăm retoric, oare când a fost iubire între doi oameni, care certând-se spun că totuşi ei s-au iubit. Sau, de când e la modă chestia asta, de a-ţi da în cap după un timp de iubire, de a te duce pe stradă şi a urla că cineva te-a părăsit? Sau, ce anume se petrece între "ei", atunci când sunt prinşi cu frenezie în focul "relaţiei" şi au impresia că se iubesc nespus. Mă întreb, să fie doar păcatul, înşelarea, moda de a face dragoste cu oricine şi în orice circumstanţe? Hm... Ar fi prea lesne să fie doar aşa... Cred că mai degrabă e ceva mai mult...  Repet, ne lipseşte adevărata bunătate şi dorinaţa de a mai jertfi ceva din tine. Fie unindu-te cu persoana iubită, fie despărţindu-te. Pentru că, nu, oricum totul continuuă. Viaţa, iubirea, eternitatea, frumosul,  

.puterea de a face bine şi de a zice celui ce te-a rănit: "Te iert!" Şi mai ales puterea dea zâmbi pentru că totuşi "s-a întâmplat"...

 Nu spune „Nu!”

Nu plânge că s-a terminat,

Când nu ştii azi ce va fi mâine,

Zâmbeşte că s-a întâmplat,

Şi cerul ţi-a lăsat o pâine.

Nu plânge că e prea puţin,

Că nu primeşti mai mult din toate,

Zâmbeşte că va fi divin,

Că orice vrei de fapt se poate.

Nu plânge că nu ai cuvânt,

Şi doar tăcerile te cheamă,

Zâmbeşte, poţi să fi un sfânt,

Răbdând şi nefiindu-ţi teamă.

Nu plânge pentru ce-ai pierdut,

Iubirea totdeauna cântă,

Zâmbeşte, viaţa n-a trecut,

Şi tot mereu ceva se-ntâmplă.

Nu plânge pentru ce eşti tu,

Chiar umilit de-ai fi în fire,

Zâmbeşte şi nu spune: „Nu!”

Căci „Da”-ul tău va fi iubire.

La mulți ani, Alina!

Peste 30 de minute, colega noastră de spirit și conștiință, Alina Dobrin, împlinește frumoasa vârstă de 30 de ani. Și pe această cale Cenaclul Lumină Lină ține să îi ureze cele mai frumoase gânduri și cât mai mulți ani alături de această familie din ce în ce mai numeroasă a cenaclului. La mulți ani, Alina! Te iubim și suntem alături de tine!

Cenaclul Lumină Lină

„Dumnezeu e un Dumnezeu vesel!”

Dialog cu Părintele Cătălin

Radu Rodean

    Mă aflam astăzi la ora 13 în studioul nostru de radio împreună cu Părintele Cătălin şi vorbeam despre creaţie şi viaţă. La un moment dat m-a surprins spunând: „Radule noi vorbim şi scriem foarte mult despre lucrurile pe care nu le avem” Spun că am fost surprins eu însumi de afirmaţia făcută de părintele, aşa că am apăsat pe reportofonul telefonului şi cu acordul părintelui am înregistrat firul discuţiei următoare.

 -          Părinte se scriu multe lucruri despre bucurie, despre iubire, despre cum să fim buni, cum să ne rugăm, cum să ne ferim de păcate. Nu vi se pare că este o adevărată inflaţie a unor astfel de vorbe?

-          În mod normal ca să scrii despre bucurie trebuie să fi tu un om bucuros. Dar, în viaţa noastră capul de afiş e ţinut de paradoxuri. Tot mai mulţi oameni invadează internetul, am mai spus parcă şi siteurile religioase, pentru a vorbi despre lumea pe care ei nu o au.

-          Despre Dumnezeu?

-          Da, mulţi perorează despre Hristos, dar la proba practică a unei ispite ei nu îl au în mod concret. Eu însumi am simţit uneori acest lucru. Şi atunci mi-a fost foarte greu ca să tac. Vorbeam, dar era mai bună tăcerea.

-          La fel şi despre bucurie. Scriem multe dar o trăim prea puţin.

-          Da, şi şti de ce, pentru că ea s-a amestecat foarte mult cu păcatul. Şi atunci evităm să ne mai căutăm prilejuri de bucurie. Nu care cumva să dăm de dracul în ele. Şi astfel am ajuns fie nişte taciturni, fie nişte extremişti ai bucuriei.

-          Adică…

-          Îmi vine în minte o vorbă a lui Chesterton, care zice că bucuria e raţiunea existenţei noastre. Deci, ea nu aparţie diavolului. Eu cred că Dumnezeu e un Dumnezeu vesel. Nu mi-l pot închipui pe Dumnezeu în ceruri pururi mâhnit în permanenţă. Chiar dacă El, văzând faptele noastre, mai şi suspină din când în când...

-          Un Dumnezeu mâhnit ar fi unul imperfect...

-          Evident, ori în Dumnezeu sunt numai stări de excelenţă. În Dumnezeu ca persoană şi nu ca esenţă, cum spun asiaticii. EL este un Dumnezeu reuşit, adică perfect. La fel şi Bergson, pe care l-am admirat mult în adolescenţă, ne spune că „bucuria este semnul că viaţa a reuşit”. Câtă profunzime! Iar în „Camera lui Iacob”, Virginia Woolf spune atât de clar ca să „să ne bucurăm de ceea ce ne putem bucura acum”. Un alt timp, deşi posibil, nu ne aparţine. Ceea ce avem este clipa de acum. Secunda aceasta în care eu vorbesc cu tine, iar alţii vor citi cuvântul nostru. Degeaba faci planuri pentru mâine şi tu eşti o leşie astăzi... Asta e alinare mentală. Azi ne bucurăm! Azi iubim!

-          Sfinţii Părinţi ne îndemnau mereu la bucurie.

-          Păi numai aşa se împlineşte creştinismul. Să îţi spun ceva foarte clar. Degeaba ne tot minţim, degeaba tot facem caz de lacrimile căinţei, căci nu există iubire fără bucurie... Plângi o dată şi bine pentru păcate şi gata... Bucură-te însă de ceea ce este frumos!... Vrei să şti ce spunea Sfântul Ioan Gură de Aur. Citez: „Iubirea este bucuria de a face altora bucurie”. Auzi! Lasă canoanele, tipicul, moralismul, fă-i celuilalt bucurie, dacă tot crezi că îl iubeşti. Altfel…

-          Altfel ce părinte?

-          Altfel nu are nimic rost. Patapievici scria printr-o carte că „Numai bucuria e minunea minunilor şi coroana iubirii”... Aşa zicea el... Şi tare bine zicea... Îi văd pe cei care se iubesc. Sunt uneori foarte trişti şi parcă nu îi înţeleg. Parcă ai spune că totuşi nu se iubesc. Se tem foarte mult. Au vanităţi acustice şi curaj puţin. Se feresc de oprobiul lumii. În iubire, parcă o dau mai mult „pe încercate”...  Nu ştiu deci dacă aşa ceva se poate numi dragoste. Eu am serioase rezerve să spun că e vorba de iubire...

-          Sfinţii ştiu aceste lucru.

-          Ei trăiesc în alt eon iubirea. Dar aceasta nu-l împiedică pe Sfântui Ioan Hrisostomul să se uite în ochii unui tânăr şi să-i spună: „Pe cel ce se bucură în Domnul, nici un necaz nu-l va scoate din bucuria lui”. Şi când o ai nu mai poţi renunţa la ea. Nici la iubire dacă e în bucurie. Dumas zicea că „bucuria e ciudată uneori, te înăbuşă, ca durerea”.

-          Tristeţea?

-          E alienare. E în divorţ continuu cu iubirea. Cum să iubeşti şi să fi trist? Fructul iubirii e bucuria. Când iubeşti arzi, eşti fierbinte, ai o stare de spirit nestăpânită, nu ai odihnă, fugi, alergi, cânţi, vrei să epatezi, să îţi arăţi calităţile, să convingi pe cel de lângă tine că ai resurse inepuizabile. Când eşti trist nu mai poţi face nimic. Eşti paralizat, un fel de mort care mai mişcă. Te uiţi pe geam cum plouă şi spui că şi natura e rea. Cel ce iubeşte e vesel şi atunci când vine ploaia. El se gândeşte doar la soarele de mâine şi la nopţile în care inima sa va veghea pentru pacea celui iubit. Dar numai şi numai în zâmbet. 

Seară de poezie și cântec patriotic în memoria poetului Radu Gyr

Foto-reportaj 25-26 mai 2012: Cenaclul Lumină Lină prezent la Festivalul Internaţional Militar „Fundata 1916"

Cenaclul Lumină Lină a fost invitat de către Pr. Paroh Vicențiu Bășa la Festivalul Internaţional Militar „Fundata 1916", cel mai important eveniment de reconstituire istorică din România pentru Primul Război Mondial. Au fost puse în scenă primele nopţi ale participării României în război, când trupele române au trecut Carpaţii pentru a intra în Transilvania. Circa 100 de persoane au oferit vizitatorilor o lecţie „vie" de istorie.

Cenaclul Lumină Lină a ajuns vineri, 25 mai 2012, în jurul orei 18:00 la Fundata, unde a fost întâmpinat  cu multă căldură de Pr. Vicențiu Bășa care ne-a prezentat un scurt istoric al localității.

Vineri seara a avut loc o manifestare culturală dedicată invitațiilor prezenți la acest festival, la care a fost invitat actorul Radu Gheorghe. care l-a interpretat pe Niccolo Paganini. Momentul patritoic al acestei seri a fost reprezentat de Cenaclul Lumină Lină care a reușit să starnească aplauzele tuturora, chiar dacă majoritatea spectatorilor nu erau vorbitori de limba română.

Sâmbătă a avut loc reconstituirea istorică a evenimentului din 1916 la care au participat asociaţii de specialitate din România, Cehia, Bulgaria şi Austria. Fiecare grup participant a avut propriul cort şi a prezentat istoria şi tradiţiile unităţii pe care o reprezintă. Drapelul naţional sau de unitate a fost prezent în faţa fiecărui cort, iar vizitatorii au asistat la demonstraţii de instrucţie şi tactică, în conformitate cu regulamentele epocii. Festivalul face parte dintr-un proiect de promovare a localităţii, proiect finanţat cu fonduri europene. 

NOU! Lansare de carte! DUMINICĂ ORA 11!

IUBITORII POEZIILOR PĂRINTELUI CĂTĂLIN SUNT AŞTEPTAŢI LA LANSAREA DE CARTE:

Motiv sporit de bucurie,duminică 27 mai 2012 odată cu sărbătorirea Hramului “Sf.Ioan Rusul” al bisericii Spitalului T.B.C., Părintele Cătălin vă oferă o nouă apariţie editorială, cartea de poezii: Cântec din puţinul lumii , apărută la editura PSIHOMEDIA.
Vă aşteptăm să prelungiți tandrețea prezentului în eternitatea visării, prin acest nou volum de poezii! 

                                              

    "... Pe aceeaşi lume, pe aceeaşi cale,
             Mergem către mâine,fie ce o fi,
             Cine suntem oare, dragoste sau jale,
             Cine poate spune, cine poate şti?"

CENACLUL LUMINĂ LINĂ PLEACĂ 

VINERI LA FUNDATA- BRAŞOV

                                                                                                                                                                             La învitaţia Parohiei Fundata-Braşov, vineri la ora 12 plecăm spre Cheile Grădiştei, spre a ajunge în aceste locuri minunate şi pline de duh românesc. 

Sâmbătă vom susţine un concert special în memoria soldaţilor care în primul război mondial şi al doilea 

război mondial au căzut pentru onoarea şi unitatea neamului românesc!

Cenaclul Lumină Lină este aşadar din nou la datorie! Prin acest concert vom încerca să mărturisim dragostea noastră pentru neamul românesc şi sfânta noastră biserică!

                           

VENIŢI ÎN RAI, OAMENI BUNI!
                                            Părintele Cătălin

  Despre oamenii buni e mai bine ca să nu prea spui niciun cuvânt. Odată că nu le stă în fire să accepte nişte laude, iar mai apoi este foarte greu să spui totul. Rişti să fii superficial sau să îi superi cu neadevăruri. Să nu poţi să le „citeşti” foarte bine starea de spirit în care se găsesc şi în care îşi trăiesc drumul spre cer.

  Oamenii buni sunt aproape absenţi din orice lucru vanitos. Par la vedere orgolioşi, dar în adâncul lor mustesc a umilinţă. Sunt frumoşi aşa cum sunt. Sunt plini de gânduri şi parcă niciodată mulţumiţi cu ceea ce li se oferă. Vor mereu perfecţiunea şi niciodată nu se mulţumesc cu jumătăţi de măsură. Sunt talentaţi în mai toate lucrurile vieţii. Ştiu să vorbească frumos, ştiu să tacă, ştiu să te facă să te simţi minunat, ştiu să râdă senin, ştiu să plângă din greu. Ştiu să rabde, ştiu să ierte, ştiu să fie dăruiţi. Ei, oamenii buni.

  Uneori par nostalgici. Nu ştiu ce ar putea să-şi amintească, dar mai de fiecare dată par ei înşişi o istorie plină de dramatism şi de jale. Îi văd cântând la necaz şi zâmbind în suferinţă. Îi simt bucurându-se de binele celorlalţi şi întristându-se de necazul lor. Îi întâlnesc la tot pasul. Uneori plini de viaţă, alteori absenţi din viaţă. Calzi, prietenoşi, supăraţi din nimicuri, dornici de ceva mai mult, strigându-l din inimă Pe Dumnezeu. Ei, oamenii buni.

NUMAI TU!

Nopţile tac limpezi, câtă nostalgie,

Bradul şi stejarul stau la foc de dor,

Cât o să mai plângem, ce o să mai fie,

Numai Tu ştii, Doamne, acest sfânt fior.

Un copil aşteaptă, mama nu mai vine,

Tatăl e în ceruri, pe pământ e dor,

Cât o să mai plângă, când îi va fi bine,

Numai Tu ştii, Doamne, acest trist fior.

Ceasuri de vecie, gândurile line,

Nu mai spunem mâine, nu mai spunem dor,

Cine să mai plângă, cine oare, cine,

Numai Tu ştii, Doamne, bietul meu fior.

Foto-reportaj: 20.05.2012 - Concert de senzaţie în localitatea Ruşi!

Minunea de la Ruşi

Ruşi: 20 mai 2012; Durata concertului: două ore; Spectatori: sala plină, preoţi, autorităţi locale, tineri, adulţi, copii; Atmosfera: Extraordinară; Echipa Cenaclului: Părintele Cătălin, Ştefan, Mihai, Cristi, Ionică, Ovidiu, Alexandru (Glasul Treimii), Adina, Angela, Cosmina, Mihaela, Ioana, Magda, Dana şi Emilian.

Vremea a ţinut de data aceasta cu noi, a fost soare şi cald, nu a mai plouat ca atunci când am fos la Mateiaş. Satul, înconjurat de dealurile verzi ce se scăldau sub razele blânde ale soarelui, parcă ne aştepta cu sufletul deschis, cald şi primitor. Cu mic, cu mare, îmbrăcaţi în haine de sărbătoare, oamenii au început să se strângă încă de la ora 15 la Căminul Cultural. Părintele paroh ne-a întâmpinat cu bucrurie şi cu căldură încât am simţit că suntem de-ai casei, că am mai fost aici, deşi e prima dată când venim. Oamenii au fost primitori, deşi nu ştiau cine este Cenaclul Lumină Lină şi care este menirea sa, de ce a venit la ei în sat. 

 Ei bine, Cenaclul a venit să le dăruiască lumină, bucurie, pace şi dragoste în suflete unor oameni în satul cărora nu se prea întâmplă multe lucruri, cum se întâmplă la noi, în Sibiu, manifestări culturale, religioase, conferinţe şi altele. Iar noi, la rândul nostru, am primit de la ei, pe lângă ospitalitate, zâmbete, multe zâmbete, pline de dragoste, dar şi lacrimi, însă nu lacrimi de tristeţe, ci lacrimi de bucurie.

Deschiderea concertului a fost făcută de către Părintele Paroh, care le-a urat bun venit tuturor celor prezenţi şi le-a mulţumit atât Cenaclului cât şi autorităţilor locale pentru implicare.

Dragoste pentru Maica Domnului

Prima parte a concertului a fost dedicată pricesnelor, acesta debutând cu priceasna Preasfântă Maică, iar în semn de respect şi dragoste faţă de Maica Domnului, oamenii s-au ridicat de pe scaune, cântând şi ei. Niciodată nu este prea mult să dăruieşti ceva, le spunea Părintele Cătălin celor prezenţi. Poate că Cenaclul nu le-a oferit ceva material celor prezenţi, însă le-a oferit ceva care contează mai mult decât lucrul material, le-a oferit ceva spiritual, astfel că s-a creat o comuniune, deşi nu ne cunoşteam între noi, fiecare dintre noi ne-am deschis sufletul către Dumnezeu şi către celălalt şi ne-am oferit dragoste, zâmbete, bucurie, lucruri ce contează mai mult decât lucrul material. 

Cenaclul le-a oferit hrană spirituală prin pricesnele cântate de Părintele Cătălin, Alexandru de la Glasul Treimii şi fetele noastre, Adina, Angela şi Cosmina. Cristina a lipsit ieri, dar sunt sigură că a fost cu gandul la noi, aşa cum şi noi astăzi suntem cu gândul la ea şi îi urăm, pe această cale, un sincer şi călduros “La mulţi ani!!” şi fie ca sfânta al cărei nume îl porţi, Sf. Împărăteasă Elena, să te ocortească mereu şi să îţi poarte de grijă.

Primul concert la Ruşi

Acesta a fost primul concert pe care Cenaclul l-a susţinut la Ruşi, la invitaţia Părintelui Paroh, care a mulţumit tuturor celor prezenţi, dar şi celor care s-au implicat în organizarea şi desfăşurarea acestui spectacol. Sala a fost plină, deşi oamenii nu ştiau despre ce e vorba, totuşi au venit, poate din curiozitate sau poate cine ştie. 

Cert este că au venit şi nu le-a părut rău, s-au simţit extraordinar alături de Cenaclu şi asta s-a văzut pe chipurile lor, care au fost zâmbitoare pe tot parcursul concertului.

Lume, lume-nşelătoare 

Cenaclul le-a transmis celor prezenţi un mesaj frumos şi realist, redat prin versurile cântecului Lume, lume-nşelătoare. Într-adevăr, lumea în care trăim ne face să uităm de scopul existenţei noastre pe acest pământ şi ne arată o faţă frumoasă, dar care ascunde multe. De multe ori ne punem încrederea în lume, dar lumea e înşelătoare şi ne vinde iluzii, în loc să ne punem nădejdea în Dumnezeu şi în voia sa. Cum spun şi cuvintele din Inţelepciunea lui Isus Sirah "Nu deschide inima ta oricui si nu astepta sa dobandesti bunavointa lui" (8,19).

Poezie pentru Ruşi

Înaintea cântecelor patriotice, Părintele Cătălin a citit o poezie pe care a scris-o special pentru comunitatea din Ruşi.

Să ne ducem pe la Ruşi,

Şi să spunem româneşte,

Că am fost pe inimi puşi,

Să ne plângem omeneşte.

Şi să spunem: Dragi creştini,

Toate au un rost pe lume,

Iată v-am adus lumini,

Line, ca să vă îndrume.

Să fim calzi, să ne iubim,

Proclamând un cald renume:

Cei mai buni români sunt ruşi,

Ruşii, sat român din lume.

Şi aşa  rotiţi în dor,

Lângă Slimnicul de pace,

Să aprindem un fior,

Dacă amintirea tace.

Să le spunem celor buni,

Ruşii au credinţă blândă,

Dacă şi cei morţi le spun:

Voi aveţi o ginte sfântă.

Că nu sunteţi neam sărac,

Într-un deal cosit de jale,

Ci aveţi un sânge dac

Presărat pe-a ţării cale

De aceea să cântaţi,

Pentru Dumnezeu şi minte,

Şi să spuneţi celor dragi:

Ruşii sunt un sat fierbinte.

Şi aşa va fi mereu,

Şi aşa va fi lumină,

Ruşii, sat din Dumnezeu,

Ruşii lacrimă divină.

Nu uita că eşti român

Partea cântărilor patriotice a fost deshisă de cântecul Nu uita că eşti român, un cântec care i-a emoţionat pe cei prezenţi, am văzut în ochii lor lacrimi, şi tare curioasă sunt oare ce era în sufletul lor în acel moment. Probabil bucuria şi mândria de a fi român i-a făcut pe unii oameni să plângă. Ca şi la Mateiaş, cântarea Treceţi batalioane române Carpaţii a ridicat sala în picioare. Un cântec plin de patriotism care a aprins în sufletele celor prezenţi dragostea de ţară şi respectul faţă de cei care s-au jertfit pentru libertatea pământului ardelenesc. Cum spunea şi Părintele Cătălin, spiritul românesc a fost trezit de acest cântec.

Fluierul a răsunat şi în sufletul publicului

Cristian şi Ionică au interpretat Hristos a înviat şi Noi suntem români la fluier şi tamburină, făcându-i pe oameni să cânte versurile alături de ei.

Unitatea şi dragostea le lipseşte românilor

Un cântec patriotic cu un mesaj profund este Capul lui Mihai Viteazu, un cântec care vorbeşte despre ce le lipseşte românilor, cum spunea Părintele Cătălin. Dragostea şi unitatea le lipseşte românilor, două lucruri care i-ar apropia mai mult şi cu ajutorul cărora am putea fi mai puternici şi am putea răzbi mai mult în valurile viaţă. Nu străinii l-au omorât pe Viteazul, ci noi, cum spun şi versurile unde au fost românii, când a fost tăiat Viteazul?

Părintele Petru a cântat Tatăl nostru

Un moment frumos şi emoţionant a fost când Părintele Petru a cântat Tatăl nostru, cântec care a sunat aşa de frumos încât am avut impresia că nu mai sunt în Căminul Cultural, ci în Biserică, la Sfânta Liturghie, alături de ceilalţi oameni, că ne rugăm cu toţi şi că Rugăciunea Domnească se înlţă spre Dumnezeu într-un singur glas.

Rugă pentru părinţi

Un alt moment frumos a fost când Părintele Cătălin a cântat poezia Rugă pentru părinţi, poezie scrisă de poetul Adrian Păunescu şi pusă pe muzică de către Ştefan Hruşcă, poezie ca o rugăciune către Dumnezeu pentru cei care ne-au adus pe lume şi care s-au îngrijit şi încă se mai îngrijesc de noi, chiar şi numai prin rugăciune.

Momentul de final al concertului a fost dedicat Maicii Domnului, Adina, Angela şi Cosmina interpretând priceasna O, Maica jertfei, după care Mihaela a citit  poezia "Din veşnicie" scrisă de Părintele Cătălin, poezie închinată Maicii Domnului. Concertul s-a încheiat cu priceasna O, Măicuţă sfântă, o priceasnă pe care de câte ori o aud parcă simt că Maica Domnului este în mijlocul nostru şi ne ascultă rugăciunea cu faţa luminată şi ochii plini de bucurie.

Moaştele de la Biserica Sfântul Ioan Iacob Românul în mijlocul localnicilor din Ruşi

Moaştele de la Biserica Sfântul Ioan Iacob Românul s-au aflat în mijlocul localnicilor din Ruşi, după încheierea concertului oamenii având bucuria de a se închina şi de a se ruga sfinţilor.

Magda Muntean

Foto-reportaj: 13.05.2012 - CENACLUL LUMINĂ LINĂ ÎN CONCERT LA MATEIAȘ-RUPEA

Emoţie, bucurie, dragoste şi speranţă

Mateiaş: 13 Mai 2012; Ora 16.15, Durata concertului: două ore şi jumătate; Spectatori: sala căminului plină, preoţi, credincioşi, bătrâni, copii; Atmosfera: Excepţională;Echipa Cenaclului: Părintele Cătălin; Părintele Gheorghiţă, Ştefan; Mihai, Glasul Treimii (Alexandru şi Augustin), Cristian şi Ionică, Adina, Angela, Cosmina, Cristina, Mihaela, Magda, Alina, Ovidiu, Ioana, Liliana, Nicu. 

Aceste patru sentimente le-am simţit la Mateiaş. În ciuda vremii de afară, a ploii care ne-a însoţit trei ore de mers cu maşina, iată-ne ajunşi la Mateiaş. Părintele paroh ne-a întâmpinat în faţa căminului cultural, cu o bucurie ce i se citea pe chip, bucurie născută în urma revederii cu Părintele Cătălin şi membrii Cenaclului Lumină Lină. Deşi ne aflam într-un sat în care populaţia predominantă o reprezintă ungurimea, iar stopii de ploaie cădeau necontenit din cer, băncile pregătite au fost pline, vreo 100 de oamenii au aşteptat cu entuziasm concertul Cenaclului Lumină Lină.

Toaca ne-a croit drumul spre sufletele comunităţii din Mateiaş

Sunetul de toacă a fost cel care a deschis concertul. Sebi, un copil de vreo 12-13 ani, a bătut toaca, făcând ca sunetul acesteia să răsune în sală ca şi cum sătenii au fost chemaţi să meargă la Biserică, dar de data aceasta au fost chemaţi să meargă la Cenaclul Lumină Lină, la Cenaclul care le-a umplut inimile de bucurie. Chiar dacă vremea era mohorâtă, membrii Cenaclului le-au adus căldura sufletească prin mesajul de dragoste transmis prin pricesne şi cântări patriotice, o dragoste faţă de Maica Domnului, faţă de neamul românesc care a fost greu încercat de-a lungul istoriei sale. Un alt moment frumos a fost interpretarea poeziei “Credinţa eroilor”, de către un alt copil al satului, Gama Mihail Alexandru, poezie care aduce un elogiu credinţei eroilor români.

Cuvântul plin de dragoste al Părintelui Cătălin

Părintele Cătălin a adresat publicului un cuvânt plin de dragoste, de bucurie, spus din suflet “Suntem aici pentru că vă iubim, suntem aici pentru că ne-a fost dor de dumneaoastră şi suntem aici pentru ca să vă oferim în timpul acestui concert, un program de cântece minunate, pricesne şi cântece patriotice, care se constituie într-un program special, de suflet, într-o comunitate care are nevoie de această hrană sufletească. Insistăm pentru că insistaţi şi dumneavoastră şi pentru că există dragostea noastră de pământ românesc, dragostea noastră de sfânta noastră Biserică şi iată că un grup aşa cum este grupul nostru, Lumină Lină, născut pentru a merge din comunitatea în comunitate, să oferim ceva oamenilor lipisţi de multe bucurii. Astăzi este prezent la Mateiaş cu toată bucuria. Vă mulţumim frumos.”

                                           Pricesnele au încălzit sufletele spectatorilor

Prima parte a concertului a fost dedicată pricesnelor, prima priceasnă fiind “Iisuse, veşnic călător”, interpretată de Angela şi acompaniată de Cosmina, Adina şi Cristina, priceasnă care a avut menirea să risipească emoţiile tuturor, după cum spunea Părintele Cătălin. O prezenţă plăcută în acest concert a fost cea a doi membrii ai Grupului “Glasul Treimii”, grup care s-a alăturat la Cenaclului, Alexandru şi Augustin interpretând “Rău mă dor ochii, mă dor” şi “Du-te dor”, două cântece de dor prin care membrii Cenaclului şi-au mărturisit dorul pentru Mateiaş, după cum spunea Părintele Cătălin.

Părintele Gheorghe s-a alăturat, în acest concert, Cenaclului

Cenaclul a avut deosebita bucurie de a-l avea alături pe Părintele Gheorghe din Viscri, un prieten al acestuia, care a primit Cenaclul în urmă cu un an şi ceva la dânsul în comunitate, în preajma sărbătorilor de iarnă, cum spunea Părintele Cătălin. Părintele Gheorghe a interpretat priceasna “Primăvară dulce”, priceasnă care vorbeşte despre Învierea Mântuitorului şi care parcă a adus căldura primăverii în sufletele oamenilor, deşi afară ploua, dar această ploaie, spunea Părintele Cătălin, “se lasă binevenită în gândirea noastră şi în accepţiunea noastră de oameni ai acestui pământ, că avem nevoie şi de ploi.”

“Să-i cântăm Maicii Domnului din inima noastră” (Părintele Cătălin)

Părintele a interpretat un cântec pe care l-a scris şi pe care l-a pus pe muzică, despre care spune că “mi-a venit din cer, spun eu, pentru că ceea ce e bun vine de la Dumnezeu, ce-i mai puţin bun poate vine de la noi şi s-a născut cântecul pe care sper să-l învăţăm cu toţii şi să-l avem mai departe ca pe un dar închinat Maicii Domnului”, “Cuvine-se, Lacrimă Sfântă”, cântec ce s-a înalţat precum o rugă la Maica Domnului.

“...port în duh o lacrimă duioasă când mă reîntorc la voi, la Mateiaş..”(Părintele Cătălin)

Un moment emoţionant şi în acelaşi timp surpriză, a fost acela în care părintele a recitat o poezie scrisă în timp ce mergeam spre Mateiaş, poezie creată special pentru această comunitate. O poezie plină de emoţie, plină de dragostea Părintelui ce se revarsă pentru această comunitate, care a primit Cenaclul cu aceeaşi dragoste. Mai jos, puteţi citi din poezia recitată cu atâta dragoste şi căldură, de părintele Cătălin.

Şi România a rămas frumoasă,

Oriunde mergi, în sat sau la oraş,

Dar port în duh o lacrimă duioasă,

Când mă reîntorc la voi, la Mateiaş.

Şi cei mai dragi cu doruri mă aşteaptă,

Promisul meu de după Bun rămas,

Cuvântul dor să îl transpun în faptă,

Şi să revin mereu la Mateiaş.

Şi aş cânta cu voi până la moarte,

Cum au cântat soldaţii în Făgăraş,

Când au întors a ţării ruptă parte,

Că fraţi erau cu cei din Mateiaş.

Mă simt firesc şi bine, ca acasă,

Căci timpul nu mai are niciun ceas,

De parcă Raiul s-a lăsat pe masă,

Într-un ulcior de lut din Mateiaş.

Să mă lăsaţi, vă rog, să-mi cânt durerea,

Daţi-mi şi voi un picur de curaj,

Că prea destui mi-ar fi dorit tăcerea,

Să nu ajung la cei din Mateiaş.

Dar am venit şi mi-am găsit iubirea,

Picur cu picur într-un dulce vas,

Lângă poporul ce a păstrat simţirea,

Creştină, de români, la Mateiaş.

Cântecele patriotice au ridicat sala în picioare

După finalul primei părţi a concertului, parte dedicată pricesnelor, a urmat partea cântărilor patriotice. Debutul acestei părţi a fost făcut prin cântecele “Trăiască, să trăiască” şi “Transilvanie frumoasă, cântări care au transmis publicului vibraţia patriotismului Cenaclului.

Cristina a interpretat cântecul “Jurământ pentru Ardeal” scris de Adrian Păunescu, cântec care, spunea Părintele Cătălin, este ca o rugăminte către Dumnezeu. Cântecul a ajuns în sufletele celor prezenţi, aceştia trăind referenul cântării, spunând şi ei parcă din adâncul inimii “jurăm, jurăm pentru Ardeal”.

Punctul culminant al serii a fost momentul în care Cenaclul a ridicat sala în picioare când a interpretat cântecul plin de patriotism “Treceţi batalioane române Carpaţii”. A fost un moment unic, oamenii au simţit cu câtă emoţie şi cu câtă dragoste de patrie cântă Cenaclul încât nu au putut rămâne indiferenţi în faţa acestui cântec astfel că s-au ridicat în picioare şi s-au alăturat şi ei. Publicul a rămas în picioare şi la cântarea “Doamne, ocroteşte-i pe români”, cântare care se înalţă precum o rugăciune către Dumnezeu.

“Lacrimi în alb şi negru”

Înainte de ultimele cântece, Mihaela a citit poezia “Lacrimi în alb şi negru”, scrisă de Părintele Cătălin “cu trei ani în urmă, când am constatat ceva incredibil pentru România[...]că imediat mi-am descărcat sufeltul pe hârtie şi am scris o poezie, pe care unii din prietenii mei din Maramureş, membru al Cenaclului Lumină Lină, a pus-o imediat pe muzică.”

Lansarea CD-ului “Doamne, ocroteşte-i pe români” şi a revistei Cenalcului Lumină Lină

“Cu deosebită bucurie vreau să vă spun că a rânduit Dumnezeu astăzi la Mateiaş să aducem pentru prima dată şi să lansăm CD-ul care ieri (12 mai) a ieşit de sub tipar. Se intulează “Doamne, ocroteşte-i pe români”, vol. 3, din cliclul cântecelor Cenaclului Lumină Lină”. (Părintelui Cătălin)

Mateiaşul a fost gazda lansării celui de-al treilea volum de cântece ale Cenaclul Lumină Lină. Cu ocazia acestui concert a fost lansat CD-ul “Doamne, ocroteşte-i pe români”, CD care conţine cântece patriotice. De asemenea a fost lansată şi o revistă a Cenaclului, în care sunt versurile cântărilor patriotice, poze cu membrii acestuia realizate în cadrul unor concerte de prin ţară şi câteva cuvinte despre aceste concerte.

“Arde o lumină lină în noi, ca o lacrimă divină, în noi”

Concertul s-a încheiat cu Imnul Cenaclului, “Arde o lumină lină în noi”. Sperăm ca această lumină lină să ardă în noi în continuare pentru a aprinde şi mai tare dragostea de Dumnezeu, de Maica Domnului, de ţară, de oameni, pentru ca Cenaclul să îşi ducă misiunea religios-cultural-patriotică în acele comunităţi unde se ajunge greu, unde nu sunt prea multe bucurii, cum spunea Părintele Cătălin.

Înainte ca Cenaclul să plece, Părintele Protopop Sucaciu Matei, Protopop al Protopoiatului Rupea, a adresat câteva cuvinte “Deoarece suntem încă sub impresia Sfintelor Sărbători, vă salut pe toţi şi vă spun Hristos a înviat! Ne bucurăm din tot sufletul că suntem în mijlocul dvs., ne bucurăm din tot sufletul că-l avem în mijlocul nostru pe Părintele Cătălin. Mărturisesc că pe părinte îl cunosc de aproape 30 de ani şi, dacă l-am îndrăgit, l-am îndrăgit fiindcă l-am simţit autentic. Mă bucur din tot sufletul că după 30 de ani, iată, la fel îl simţim pe Părintele, autentic, cu o inimă bună, cu o inimă curată. De aceea îl îndrăgim şi sunt convins că şi dvs. l-aţi pus la suflet. Doamne, ocroteşte-i pe români. Ocroteşte-l, Doamne, şi pe Părinte ca să mai vină în mijlocul nostru împreună cu echipa dumnealui să ne facă bucurii, să ne facă bucurii multe. 

Auzindu-l pe Părintele cântând despre pensia de un leu, mărturisesc că m-au cuprins lacrimile şi mi-am adus aminte de citatul din Sfânta Scriptură, când Sf. Ap. Pavel spunea ucenicilor săi: “când sunt slab atunci sunt tare”. Slabi suntem, fiindcă mulţi ne umilesc, mulţi îşi bat joc de noi. Ispita parcă şi oamenii răi vor să ne copleşească, dar primim tărie. De ce? Fiindcă atunci când suntem slabi alergăm mai mult la Biserică, alergăm mai mult la rugăciune. Primim tărie de la astfel de oameni, astfel de oameni care ne ridică moralul şi ne redau ceea ce vor să ne fure alţii, nădejdea, nădejdea că putem să ne revenim. Spunea un mare patriot al zonei noastre “că brazii se frâng dar nu se îndoiesc”. Cu siguranţă nu ne vom îndoi nici noi în faţa celor care ne doresc răul. Mai bine ne frângem, dar nu ne îndoim, nu ne pierdem nădejdea şi împreună, preoţi şi credincioşi, vom reuşi să facem o ţară demnă şi mândră ca soarele sfânt de pe cer cum frumos şi bine şi-o doreau înaintaşii noştri. Îl salutăm pe părintele dvs. paroh pentru faptul că a organizat o astfel de întâlnire, ne dorim ca preoţi ca dumnealui să fie în fiecare parohie ca astfel împreună să creştem, preoţi şi credincioşi şi zona noastră dragă.”

De asemenea, Părintele Paroh a adresat câteva cuvinte celor prezenţi:”Doresc în primul rând să mulţumesc Părintelui că aici este a doua oară, la noi în sat. A venit a doua oară ca să ne încânte din nou, să ne umple sufletul, după cum spune şi Mântuitorul, cu Apa cea Vie ca să nu mai însetăm. Părinte, Dumnezeu să vă ajute şi mesajul care ni l-aţi transmis aici, şi care cred că oamenii l-au receptat aşa cum trebuie şi aşa cum l-am simţit şi eu, să-l duceţi la fiecare biserică, măcar din Mitropolia Ardealului. Şi, nu pot ca să nu trec cu vederea, să le mulţumesc preoţilor care au venit aici.”

Un concert plin de emoţie, de dragoste, de speranţă, de căldură, de lacrimi de bucurie, lacrimi care au curs pe unele feţe ale celor prezenţi la concert. Sentimente care se regăsesc în toate concertele Cenaclului datorită forţei şi pasiunii membrilor pentru ceea ce fac, pentru ceea ce mărturisesc. Un concert emoţionant care a adus bucurie şi zâmbete pe feţele tuturor, un tânăr spunându-mi că a fost impresionat de toate cântările, dar mai ales cele patriotice, pe când o doamnă mi-a spus că i-a plăcut foarte mult şi că aşteaptă să mai venim la Mateiaş.

Magda Muntean

CRONICA DE DUPĂ CRONICĂ!


Ajungând aseară acasă scriam:
"Le va fi foarte greu celor ce nu au fost astăzi la Mateiaş să înţeleagă ceea ce s-a petrecut acolo. Va fi şi mai greu să se scrie cronica acestui concert şi să redăm în cuvinte atmosfera realmente excepţională a spectacolului nostru. Am ajuns acasă plini de sublim.Ploaia, drumul greu, oboseala, problemele noastre din ultima vreme nici nu au mai contat. A rămas doar dăruirea unor oameni cu adevărat minunaţi. Grupul nostru a fost unit şi am simţit un adevărat comportament creştinesc, atât în timpul concertului cât şi în afara lui. Apoi, bucuria de a fi perfectate concerte în alte localităţi. Să vorbim cu inimă şi de efortul minunat al părintelui paroh, de dăruirea sa, de dragostea ce ne-o poartă permanent, de căldura preoţilor care au venit ca să ne vadă şi să ne cheme şi în parohiile lor. S-a cântat permanent cu sala. Am fost spontani, inventivi şi plini de resurse. Cu toţii! Ce să mai spunem? Ce am mai putea să adăugăm? Poate doar concertele viitoare vor confirma pe deplin faptul că la Mateiaş a fost proba noastră de maturitate. Felicit întregul efectiv al cenaclului, organizatorii, spectatorii care s-au comportat minunat şi aşteptăm revederea. Doamne ocroteşte-i pe români!" Părintele Cătălin Dumitrean

AVEM UN CENACLU UNIC ŞI FRUMOS!
Astăzi, luni 14 Mai îmi menţin cu toată tăria cuvântului cele scrise la venirea de la Mateiaş şi felicit pe autoarea acestui reportaj. Ca şi pe toţi cei care au scris, scriu şi vor mai scrie despre cenaclul nostru.
Mâine seară sper să găsiţi programul complet al concertelor noastre până în 15 Iulie. Vă aşteaptă frumoase surprize!