MARAMUREŞUL, CENACLUL ŞI BUCURIA VĂ SALUTĂ!

MÂNSĂTIREA PERI-SĂPÂNŢA

   Timpul nostru e plin şi fuge repede. Un Maramureş mai mult ploios ne-a primit cu ospitalitatea proverbială, caldă şi specifică românilor. Nu am reuşit să scriem prea mult, dar în curând veţi avea imagini şi informaţii.
  Am fost întâmpinaţi la Bârsana şi Săpânţa cu mult drag. Părintele Vasile Dunca a fost ca un înger pentru noi. Grijuliu, atent să nu ne lipsească nimic, ne-a primit cu eleganţă şi profundă bucurie. Am cântat pe microbuz, ne-am simţit bine, o atmosferă deschisă şi cuminte. Am resimţit însă şi lipsa celor rămaşi acasă. Era firesc să fie aşa.
   Cristian şi Ionică ne-au trimis un mesaj sensibil care ne-a înlăcrimat. La fel şi Claudia, Monica şi toţi ceilalţi care au simţit să posteze pe site un cuvânt de comuniune. Colegialitatea se resimte şi vă mulţumim frumos.
Am văzut o splendoare de mânăstire, cea de la Peri Săpânţa. Acolo era şi Icoana Maicii Domnului Îndrumătoarea. Ce semn profund... Hm... Cât de mult ne arată Măicuţa că numai ea poate tutela acest cenaclu şi să hotărască ce e bine şi ce e greu în el. Am rămas surprinşi. Dar, ce să ne mai mirăm... Niciodată nu e după cum credem noi că poate fi.

ÎNCHISOAREA SIGHET

INTERIORUL CRUD AL ÎNCHISORII

   Am fost şi la închisoarea din Sighet, unde am trăit pentru o oră drama penitenciarelor comuniste. O lecţie de istorie vie şi o legătură  directă cu sufletul unor mari mărturisitori. Mucenicii de la Sighet. Acei sfinţi despre care lumea nu ştie mai nimic. Adică, aproape nimic. Prea egoistă, prea ocupată doar de satisfacerea propriilor năzuinţe, lumea românească a uitat de cei ce şi-au dat viaţa în lanţuri pentru neamul românesc. Adică pentru mine, pentru tine, cel ce citeşti aceste rânduri şi pentru atâţia alţii. Dar, ce ne pasă. Uneori ne interesează doar ca nouă să ne fie bine şi suferim când altora le merge bine. Egoism? Nici măcar atât. Viaţă pierdută. Viaţă ignorantă şi fără Dumnezeu...

TINERETUL DIN BOTIZA

BISERICA UNDE AM CÂNTAT

  Am cântat la Botiza. Pace, simplitate, frumos şi bucuria de a asculta un grup de credincioase locale îmbrăcate în portul tradiţional maramureşean. Apoi întoarcerea la Săpânţa. Din nou atmosferă de cântec şi bună dispoziţie pe autocar. Cristina, Adina şi Cosmina la mare înălţime. Nu au tăcut nici o secundă. Ne-au provocat la vibraţie şi trăire patriotică. Ştefan a fost extrem de volubil şi atât de plăcut în racordarea sa la grupul cenaclului. Ionuţ a cântat non-stop, iar Mihai a continuat să "servească" la chitară cu nonşalanţă şi şarm vegetarian. Adrian a condus maşina cu dăruirea omului care "tace şi face" multe pentru acest cenaclu.
În sfârşit am ajuns sfârşit la Săpânţa unde m-a aşteptat un mare român şi un fidel mărturisitor al altarului ortodox: Părintele Iustin Leon Luţai. Cu el stau acum alături şi facem planuri pentru alte turnee minunate ale Cenaclului Lumină  Lină !
Mâine  încă o zi. Şi apoi venim acasă. Ca de fiecare dată. Acasă ...
Părintele Cătălin 

MARAMUREŞ PLAI CU DOR!

CENACLUL DIN NOU ÎN TURNEU!

Prieteni dragi, noi plecăm la drum!

Sunteţi lângă noi?

   E prea mult spus? În turneu? Poate doar pentru cei care, încă nu cunosc splendoarea dăruirii, a jertfei de sine, a acestui organism spiritual care s-a format l-a o strigare şi dintr-un suflet divin.
Cenaclul merge în Maramureş!
Cenaclul Lumină Lină există!
Singurul cenaclu din România format din oameni care nu au nici un alt interes decât acela de a cânta, de a dărui, de a vorbi despre Dumnezeu.

Casa memorială G.Cobuc

   Acest cenaclu a pornit de la Dumnezeu şi a rămas cu oamenii care au căutat în el ceva sfânt, curat şi minunat. În cenaclu Duhul Sfânt a chemat pe mulţi oameni talentaţi, dar au rămas doar cei care şi-au dorit să găsească în el o parte din paradis, un loc de puritate sufletească şi nici o altă plăcere măruntă. Oamenii cu coloană vertebrală pe care Dumnezeu îi iubeşte pentru atitudinea lor.
   Mergem la Năsăud în satul George Coşbuc. Mâine la ora 15 vizităm casa natală a marelui poet naţoinal.
    Apoi la ora 18 vom fi la Mânăstirea Bârsana. iar la ora 20 vom cânta primele cântece în Săpânţa.
   Sâmbătă vor fi concerte la Sighet şi Botiza. Duminică, la Bârsana şi Onceşti. Oamenii ne aşteaptă cu drag şi presimţim un mare turneu. Un eveniment superb, binevenit într-o perioadă în care mulţi îşi puneau probelma continuităţii şi supravieţuirii cenaclului. Dar, acest cenaclu există datorită unor oameni minunaţi, datorită iubirii unui om care crede în destinul naţional al acestui grup, datorită vouă celor  care  acum, citiţi liniştiţi, vreţi să ne daţi o veste( şi să nu tăceţi ca cei ce nu sunt convinşi 100% de un adevăr) şi datorită celor care vor rămâne de-a pururea în amintirea pământului românesc. Cine nu ne cunoaşte forţa o va vedea şi mai bine de acum înainte. Suntem puternici, frumoşi şi minunaţi!
                    Cenaclul Lumină Lină există!
Anul cenaclului de abia acum începe cu adevărat!
La treabă!
Părintele Cătălin


Prietenii cenaclului pot să ne trimită mesaje oneste de încurajare pe adresa:
dumitreancatalin@yahoo.com

De la cădere, la simbol şi primii masoni (I)

Într-o frumoasă rugăciune liturgică adresată Maicii Domnului omul îi cere Născătoarei de Dumnezeu să îi alunge patru păcate majore: 1. Deznădăjduirea

2. Uitarea

3. Necunoştinţa, şi

4. Nepurtarea de grijă.

În fapt ordinea ar putea fi invers, dacă ne gândim că „nepurtarea de grijă” a fost cauza principală a căderii protopărinţilor noştri în păcatul strămoşesc. Aşa s-a ajuns la o amnezie cruntă, prin care omul nu-şi mai aduce aminte de paradis. Sfinţii Părinţi numesc „uitarea” un păcat grav, anticameră a deznădăjduirii totale, adică a biruinţei diavolului în lume.

Izgonirea lui Adam din Rai

În universul primar al raiului, în starea neconvenţională de dinainte de cădere, Dumnezeu vorbea liber cu omul. Îl însoţea la fiecare pas şi îi oferea capacitatea unei împreună creaţii în actul de „punere de nume” a făpturilor văzute. Iubirea dumnezeiască copleşea făptură umană, fără a-i răsfrânge libertăţile. Omul nu se simţea nici dator să iubească şi nici obligat să inteprindă un lucru spre a-i bineplăcea lui Dumnezeu. Era pur şi simplu parte integrantă a iubirii divine, partener egal cu persoanele divine.

Căderea, rod al amăgirii de sine, aduce o disfuncţiune în însăşi mintea omului. Alungat din rai, rătăcind prin lume şi gol de orice iubire, omul nu-şi mai vede propriul Creator. Şi, aş putea spune că nu-şi mai înţelege dragostea. Cataracta sufletească, palpabilă la nivelul fiecărui simţ, consecinţă a pierderii harului, e mascată cu „hainele de piele”. Se simte aşadar, ca o primă consecinţă a amneziei, naşterea sentimentului de ruşine. Oamenii se descoperă goi şi se ruşinează unul de altul. Ceea ce până mai ieri părea firesc, din clipa căderii înseamnă ruşine. Deci, ca o primă concluzie, iubirea nu mai e iubire în înţelesul său paradisiac, ci amnezie şi ruşine. Prenumele ei înseamnă păcat. Fiecare iubire v-a trebui să suporte „hainele de piele” ale păcatului. Iar păcatul înseamnă panică, frică, mutilare a fiinţei şi temere de iad. Toate iubirile care se nasc de acum între oameni stau sub incidenţa neîmplinirii, par iluzorice, momentane şi sunt etichetate ca sortite căderii. Cuvintele declarative de iubire, emotivitatea însăşi, îmbrăţişările, săruturile, strângerile de mână, chiar şi zămislirea unui prunc poartă de acum în ele o teamă, o umbră, o frică de nedesăvârşire.

O versiune a Turnului Babel

Căderea va naşte şi "intermediari" între Dumnezeu şi om. Un astfel de intermediar este simbolul, un fel de releu care are datoria de a restabili comunicarea dintre cer şi pământ şi de a limita efectele amneziei umane. În rai însă simbolurile nu existau. Nu era nevoie de ele, atâta vreme cât Dumnezeu se afla în legătură directă şi nemijlocită cu omul. Astfel, apar tot felul de morfologii, tipuri simbolice, care încearcă să restabilească legătura cu „zeul pierdut” . Iar simbolurile nasc religii. Religiile aduc în lumină o nouă castă de intermediari, în persoana sacerdotului, adică oamenii care preiau administrarea simbolurilor şi deci a presupusei legături cu divinitatea. Dar, acesta este şi momentul în care diavolul se introduce în simbol, spre a şi-l asuma şi a-i denatura sensul.

În acest sens „Turnul Babel”, văzut iniţial ca un simbol-scară spre Dumnezeu, e procesat de diavol, care denaturează înflăcărarea temerară a oamenilor, într-o revoltă de cucerire a cerului.Ceea ce ar fi putut fi o tare de graţie, o încercare să recunoaştem foarte naivă de a „te sui” la Dumnezeu, se transformă într-o infatuare plină de vanităţi. Oamenii de la Turnul Babel sunt primii masoni, care vor să construiască o stare de perfecţiune umană, ignorând participarea lui Dumnezeu. Nu e de mirare, că peste mii de ani alţi masoni vor încerca creaţia unei lumi perfecte prin acelaşi deziderat care-l exclude pe Dumnezeu. Adică, un fel de „prin noi înşine”, ambiţie umană, profund şi temeinic inspirată de diavol.

Din momentul acesta puterea  simbolurilor se bizuie pe distanţare. Simbolul deşi nu este rupt 100%  ontologic de divinitate, este acaparat de diavol. Triburile lumii, despărţite ontic după episodul turnului babilonic, inspirate de diavol îşi nasc tot felul de idoli, prin care atenţia religioasă este intenţionat distorsionată spre presupuşi zei, aducând confuzie şi cădere în necunoscut.

Va urma    

P.S. După căderea lui Adam din Rai, pierderea icoanei este o a doua mare şi importantă cădere, cu consecinţe grave la nivelul mânuirii oamenilor. De acea, vă reamintim dragi cititori că scopul acestor articole nu este altul decât acela de a recupera şi înţelege în toată splendoarea sa teologia iconică. Astfel, vă rog frumos să iertaţi eventualele părţi confuze ale demersului nostru şi să le consideraţi ca fiind o nepricepere a autorului şi nimic altceva.

TURNEU ÎN MARAMUREŞ!

CENACLUL PLEACĂ VINERI ÎN ŢARA DACILOR LIBERI!

BOTIZA

Cenaclul Lumină Lină redeschide seria marilor concerte şi porneşte vineri spre Maramureşul neîntinat. Este al doilea drum spre Ţara Oaşului, după ce în decembrie 2010 am ţinut un concert minunat la Săpânţa. 
În program avem trei concerte. Astfel:
31 Martei ora 17 Botiza
1 Aprilie Bârsana- Valea Muntelui ora 12
1 Aprilie ora 15 - Onceşti
Cenaclul va fi găzduit în vestita localitate Săpânţa şi va avea în program un moment de vizită şi cântec la Cimitirul Vesel -sâmbătă ora 11, iar de la ora 13 membrii cenaclului însoţiţi de Părintele Vasile Dunca vor vizita Penitenciarul istoric din Sighet.


Concertele în desfăşurarea lor vor avea trei părţi:
-Pricesene închinate Maicii Domnului
- Prezenţe locale
- Cântece Patriotice


Cenaclul Lumină Lină a primit astăzi o invitaţie deosebită, ca imediat după Sfintele Pşti să concerteze în Alba Iulia- Oraşul Marii Uniri, în Bucureşti, Ploieşti şi în Craiova. Vom reveni cu amănunte.
Deasemenea sunt deja în prgram concerte în Judeţul Prahova, la Chişinău şi Braşov.

Foto-reportaj: 26.03.2012-Concertul Cenaclului Lumină Lină la Biserica Sf. Nicolae din Cisnădie

Cenaclul Lumină Lină, a fost prezent astăzi la Cisnădie, de această dată gazda fiind Biserica Sf Nicolae. Deși sosiți pentru prima dată în această locație, am fost primiți cu multă căldură atât de către părintele Laurențiu Broscățean cât și de inimile generoase ale oamenilor din Cisnădie. 

În prima parte, Cenaclul Lumină Lină a interpretat câteva pricesne care ne-au încălzit inimile, ne-au adus mai aproape de Maica Domnului si de Mântuitorul, Care S-a jertfit pentru fiecare dintre noi. ”O, tu cel ce trezești cocoșii”, ”O, Măicuță Sfântă”, ”Ce frumoasă ești Măicuță”, sunt doar câteva din pricesnele care au răsunat în această seară a bucuriei, a prieteniei.

A urmat apoi corul Bisericii Sf. Nicolae, pregătit de Părintele Laurențiu și de d-na preoteasă, care ne-a surprins realmente. Cântecele închinate Sfintelor Patimi ale Mântuitorului, au fost interpretate de tinerii acestei biserici cu multă responsabilitate și sensibilitate. 

Ca o completare, corul Bisericii Sf Treime, a interpretat cu profesionalism câteva pricesne binevenite în această perioadă a postului. Surpriza acestui cor a fost insă interpretarea poeziei Părintelui Cătălin  „Nicicând nu ai fost mai frumoasă”, care a vibrat fiecare colțișor al sufletelor noastre.

A fost așadar o seară a prieteniei, o seară cu folos duhovnicesc, așa cum a subliniat și Părintele  Petru în scurtul său cuvânt de învățătură.

Vom reveni cu drag printre acești prieteni minunați! Și aceasta chiar foarte curând, pentru că în prima sâmbătă după Sfintele Paști, vom fi din nou prezenți în Casa de Cultură a orașului Cisnădie!