MARAMUREŞUL, CENACLUL ŞI BUCURIA VĂ SALUTĂ!

MÂNSĂTIREA PERI-SĂPÂNŢA

   Timpul nostru e plin şi fuge repede. Un Maramureş mai mult ploios ne-a primit cu ospitalitatea proverbială, caldă şi specifică românilor. Nu am reuşit să scriem prea mult, dar în curând veţi avea imagini şi informaţii.
  Am fost întâmpinaţi la Bârsana şi Săpânţa cu mult drag. Părintele Vasile Dunca a fost ca un înger pentru noi. Grijuliu, atent să nu ne lipsească nimic, ne-a primit cu eleganţă şi profundă bucurie. Am cântat pe microbuz, ne-am simţit bine, o atmosferă deschisă şi cuminte. Am resimţit însă şi lipsa celor rămaşi acasă. Era firesc să fie aşa.
   Cristian şi Ionică ne-au trimis un mesaj sensibil care ne-a înlăcrimat. La fel şi Claudia, Monica şi toţi ceilalţi care au simţit să posteze pe site un cuvânt de comuniune. Colegialitatea se resimte şi vă mulţumim frumos.
Am văzut o splendoare de mânăstire, cea de la Peri Săpânţa. Acolo era şi Icoana Maicii Domnului Îndrumătoarea. Ce semn profund... Hm... Cât de mult ne arată Măicuţa că numai ea poate tutela acest cenaclu şi să hotărască ce e bine şi ce e greu în el. Am rămas surprinşi. Dar, ce să ne mai mirăm... Niciodată nu e după cum credem noi că poate fi.

ÎNCHISOAREA SIGHET

INTERIORUL CRUD AL ÎNCHISORII

   Am fost şi la închisoarea din Sighet, unde am trăit pentru o oră drama penitenciarelor comuniste. O lecţie de istorie vie şi o legătură  directă cu sufletul unor mari mărturisitori. Mucenicii de la Sighet. Acei sfinţi despre care lumea nu ştie mai nimic. Adică, aproape nimic. Prea egoistă, prea ocupată doar de satisfacerea propriilor năzuinţe, lumea românească a uitat de cei ce şi-au dat viaţa în lanţuri pentru neamul românesc. Adică pentru mine, pentru tine, cel ce citeşti aceste rânduri şi pentru atâţia alţii. Dar, ce ne pasă. Uneori ne interesează doar ca nouă să ne fie bine şi suferim când altora le merge bine. Egoism? Nici măcar atât. Viaţă pierdută. Viaţă ignorantă şi fără Dumnezeu...

TINERETUL DIN BOTIZA

BISERICA UNDE AM CÂNTAT

  Am cântat la Botiza. Pace, simplitate, frumos şi bucuria de a asculta un grup de credincioase locale îmbrăcate în portul tradiţional maramureşean. Apoi întoarcerea la Săpânţa. Din nou atmosferă de cântec şi bună dispoziţie pe autocar. Cristina, Adina şi Cosmina la mare înălţime. Nu au tăcut nici o secundă. Ne-au provocat la vibraţie şi trăire patriotică. Ştefan a fost extrem de volubil şi atât de plăcut în racordarea sa la grupul cenaclului. Ionuţ a cântat non-stop, iar Mihai a continuat să "servească" la chitară cu nonşalanţă şi şarm vegetarian. Adrian a condus maşina cu dăruirea omului care "tace şi face" multe pentru acest cenaclu.
În sfârşit am ajuns sfârşit la Săpânţa unde m-a aşteptat un mare român şi un fidel mărturisitor al altarului ortodox: Părintele Iustin Leon Luţai. Cu el stau acum alături şi facem planuri pentru alte turnee minunate ale Cenaclului Lumină  Lină !
Mâine  încă o zi. Şi apoi venim acasă. Ca de fiecare dată. Acasă ...
Părintele Cătălin