Nu te-am uitat nicio clipă, Basarabie, pământ românesc, și îți simțim ochii îndreptați cu dor spre țara noastră! De aceea, te-am cântat, ți-am plâns înstrăinarea, împreună cu frații de peste Prut, într-o conferință care a avut menirea de a ne ține amintirea trează, peste timp.
Fiorul național nu cunoaște granițe impuse de decizii politice absurde. Se propagă din inimă în inimă, pentru că inima nu o poți închide între granițe. Frații rămân frați, românii sunt un singur popor. Până în Ardeal se aude suspinul de durere al Basarabiei, iar Părintele Cătălin transmite emoția Țării Mamă pentru Basarabia.
Un grup de români de peste Prut își afirmă cu tărie identitatea, iar în fața lacrimilor lor, publicul rămâne într-o așteptare mută. Cât va mai dura oare așteptarea noastră, a tuturor? Când ne vom striga dorul?
Cenaclul Lumină Lină își continuă misiunea național- creștină. Prin cântec, transmit toată dragostea românilor și amintesc că o lacrimă amară se prelinge de două secole pe obrazul României Mari.
O pagină vie de istorie scrisă de românii din Basarabia. Emoția a atins cote înalte.
Nu putem zâmbi fără voi, fericirea nu ne poate fi deplină, avem o singură năzuință scumpă. Aici veți fi întotdeauna acasă! Cenaclul Lumină Lină vă mulțumește!
