sâmbătă, iunie 18

Cenaclul

SCRISOARE CĂTRE MUŢI, ORBI ŞI SURZI...
Ce să scriu în această seară pe blogul cenaclului? Concertele au trecut, e pauză prelungă şi multe semne de întrebare. Cel mai greu e în această noapte când nu ştiu despre ce v-ar mai putea trezi interesul. Deci, ce să scriu?... Despre glorie, despre vanităţile celor mulţi, despre iubirea care doar îşi semnează teoretic prezenţa pe globul pământesc, despre falimentul oamenilor simplii, despre criza noastră de fiecare zi?Ce să scriu după o zi grea?
Ce să scriu în miez de noapte?Ce să fac ca să schimb oamenii care nu se pot schimba niciodată?Ce să fac ca să renunţ la iluziile mele entuziaste?Ce să fac ca să trăiesc şi eu o zi în care nimeni să nu se mai plângă de nimic, de răni etc.?Ce să fac ca să-i determin pe oameni să se apuce de viaţă, de luptă, de mântuire, să renunţe la patimi,sau la a-şi construi viaţa pe socoteala "marilor înţelepţi"fără a ţine cont şi de talantul lor, sau să-i conving să devină mai simplii, prietenoşi şi buni?De ce e totul atâta de complicat?Ce ziceţi prieteni? Ce să fac...?
Scriu...scriu...scriu şi lăcrimez...Mă gândesc că totuşi, totuşi, totuşi, Dumnezeu e altfel decât îl ştim noi?
                     Nu îmi lua lumina



O, nemărginire, nu îmi lua lumina,
Du-mă într-un munte, pune-mă pe rug,
Lasă-mi doar o minte să îmi spună vina,
Dar de lângă Tine eu nu vreau să fug.

E atâta vreme de răspuns la toate,
Ştiu, avem probleme, suntem un noroi,
Dar de ce pedeapsă, totuşi nu se poate,
Să devin o piatră, şi un plâns în doi.

Tu şi eu cu Tine, Eu şi Tu alături,
Pe o cruce caldă, sânge şi pământ,
Cum să crezi în vorbe, cum să mă înlături,
Nu ştii că de-o viaţă eu sunt un frământ?

Mi-ai adus o floare şi un rai de milă,
 Îţi duc dorul zilnic, Îţi spun tot ce vrei,
Dar nu-îmi da dispreţul, sau o altă silă,
Eu nu cred în cinici, asprii dumnezei.

Ce fior mă strânge, ce fior de jale,
Parcă sunt eu însumi un ciumat bolnav!
Totuşi am un suflet, totuşi am o cale,
De ce spunem lumii că e totul grav?

Eu cunosc iubirea ca o împăcare,
Frate lângă frate, nu la poli opuşi,
Vreau de-aceea Doamne, dor în fiecare,
Să simţim speranţa că revin cei duşi!