la ora 22.30 am postat pe blogul de poezie trei poeme noiBUCUREŞTIUL DESCOPERĂ CENACLUL!
RECITAL CERESC ÎN FAŢA UNOR OAMENI MINUNAŢI!
A fost voia Maicii Domnului şi nimic mai mult! "O minune" - cum sublinia entuziast Părintele paroh Adrian. Am ajuns la Bucureşti ca prin vis, fără a premedita prea mult concertul. Publicul a fost luat prin surprindere, i-ar la sfârşit am primit sute şi sute de elogii, care au însă un singur numitor comun: Maica Domnului! Biserica Mihai Voda a fost neincapatoare in Duminica Sutasului. Sute de credinciosi din capitala au venit sa asculte recitalul minunat de pricesne inchinate Maicii Domnului. Cenaclul a stralucit si a inaltat cantece pline de dor in fata Icoanei Facatoare De Minuni a Maicii Domnului Indrumatorea.
PUBLIC NUMEROS, ATMOSFERĂ RAR ÎNTÂLNITĂ
Parintele Adrian a rostit înainte de recitalul nostru o predica arzatoare despre dragoste, neam si credinta. Urmeaza apoi o introducere emotionanta a Parintelui Catalin si a Cenaclului. Melodiile închinate Născătoarei de Dumnezeu încep să curgă ca mierea pe sufletele frumoase ale bucureştenilor. Se lasă liniştea, curg lacrimi, publicul cântă la unison alături de noi. Este ceva incredibil. Maica Domnului ne-a răsplătit fidelitatea faţă de ea, chemându-ne în acest loc deosebit şi unic!
Parintele Adrian, parohul bisericii Mihai Voda, in predica. Cuvantul parintelui linisteste, deschide ochi si constiinte.
LA MIJLOCUL FOTOREPORTAJULUI VĂ SCRIU instant O POEZIE... o dedic Maicii Domnului, Bisericii Mihai Vodă şi special Părintelui Adrian...Dacă citeşte cineva din Bucureşti vă rog să o listaţi şi să o duceţi din partea mea părintelui...
ESTE ORA 23.05. acum am terminat de scris...
FLOARE DE MARE..
Şi-am izbucnit în lacrimi, ca să te văd mai bine,
Narcotizat de doruri şi înfundat în mal,
Iar ochii tăi Măicuţă păreau un val ce vine,
Din depărtări uitate, sau dintr-un vechi coral.
Eram în naufragiu, pierdusem conştiinţa,
Vaporul meu hipnotic m-a aruncat în larg,
Mi s-a făcut de frică, nu mai găseam credinţa,
Se prăbuşise cinic şi ultimul catarg.
Ce noapte, ce stupoare, ce tragică furtună,
Cu toţii, marinarii, s-au înecat stingheri,
Şi m-am ţinut de-o vâslă, ca de un colţ de lună,
De braţul tău Măicuţă, de lacrimi, de tăceri.
Aşa m-ai scos din valuri, aşa mi-ai dat speranţa,
Să simt nisipul moale de pace şi de har,
Şi de atunci Fecioară, mi-e sfântă cutezanţa,
Plutesc pe marea vieţii şi sunt eu însumi dar.
Şi izbucnesc în lacrimi, te văd acum mai bine,
Căci după orice ploaie, aşa e dat solar,
Să-mi simt destinul simplu, pe nesfârşituri line,
Până ce după moarte voi deveni coral.
Icoana Maicii Domnului Indrumatoarea vegheaza cu bunatate si iubire nemarginita asupra credinciosilor.
Parintele Catalin le vorbeste credinciosilor, care ii sorb cuvintele. Nimeni nu pleaca, desi este extrem de cald si ora mesei se apropie. Rabdarea este la ea acasa. Momeentul este fascinant, părintele are puterea să seducă sute de oameni şi să le spună că fără de Maica Domnului nu vom putea face nimic. Urmează cântecul "O Măicuţă Sfântă!
Toate privirile sunt atintite asupra Cenaclului. La sfârşit curg invitaţiile de viitor pentru concertele noastre. Părintele promite revederea şi aici şi în oricare alt loc: "Vom reveni! Venim cu o formulă de cenaclu tânără la suflet, ascultătoare şi blândă! Trei trăsături garantate pentru a fi cinstitor al Maicii Domnului!"
Se canta intens, se canta din inima: Am venit maicuta, Vino in rai, Preasfanta Maica si Fecioara. Adevarate hituri ale Cenaclului, imnurile inchinate maicii Domnului lasa publicul cu ochii inlacrimati. Toţi membrii cenaclului au emoţie,dar bucuria acestei zile unice ne dă aripi şi astfel intrăm definitiv în sufletele bucureştenilor...
La sfârşit Parintele Catalin a stat de vorbă cu toţi credincioşii, a impărţit autografe pe volumele de poezie si pe CD-urile cu cantecele Cenaclului.
