miercuri, iulie 20

DIALOG ÎNTRE ÎNGERII BĂTRÂNI


DIALOG ÎNTRE ÎNGERII BĂTRÂNI




Vă redăm în rândurile de mai jos o minunată lecţie de smerenie autentică, dragoste adevărată şi o mare nădejde în mila şi bunătatea lui Dumnezeu.
Dialogul a fost realizat la Techirghiol în 1996 între Părintele Arsenie Papacioc şi Părintele Teofil Părîianu.


Pr. Teofil: Aveţi încredinţarea că veţi fi la bine în veşnicie?
Pr. Arsenie: N-aş putea să spun aşa ceva, preacuvioase! Vă rog să mă credeţi că zic şi eu: sunt singurul care nu mă mântuiesc!

Pr. Teofil: Credeţi lucrul acesta?
Pr. Arsenie: Da, dar sunt într-o mare nădejde!
Pr. Teofil: Dacă sunteţi în nădejde în nădejde, atunci de ce vă exprimaţi astfel?
Pr. Arsenie: Gândul la iad şi nădejdea la Dumnezeu! Pentru că nu ne mântuiesc în nici un chip faptele noastre fără harul lui Dumnezeu.
Pr. Teofil: Bine, dar Dumnezeu nu poate să nu vrea!
Pr. Arsenie: Da, dar nu pot să-i pun condiţii!
Pr. Teofil: Păi fără să-i punem condiţii, Dumnezeu fiind iubire...
Pr. Arsenie: Preacuvioase, pe undeva, ca să fiu sincer în faţa unui duhovnic, spun: am să mă mântuiesc că am suferit...
Pr. Teofil: Eu personal vă spun drept, am siguranţa că mă duc la bine, dar nu pentru faptele mele!
Pr. Arsenie: Eu nădăjduiesc numai!
Pr. Teofil: Bine, eu pot să spun că am siguranţa că dacă nădăjduiesc...
Pr. Arsenie: Asta nu-i poziţie ortodoxă!
Pr. Teofil: Poate nu-s ortodox?
Pr. Arsenie: Adevărul e că nu ne mântuiesc cu nici un chip numai faptele noastre fără mila lui Dumnezeu.

    Pr. Teofil: Ştiţi ce am să-i spun lui Dumnezeu când am să mă duc în faţa lui: Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieşte-mă pe mine păcătosul! N-am să-i spun altceva!

Pr. Arsenie: Eu mi-am făcut o cruce la Mânăstirea Zamfira, că Părintele Gavril Stoica mi-e duhovnic şi am scris aşa pe Cruce: Iisuse, Iisuse, Iisuse iartă-mă!                                                              Pr. Teofil: Nu pot să-mi închipui că dacă trăiesc cu Dumnezeu în toată viaţa aceasta, să-mi zică vreodată: Nu te vreau!                        Pr. Arsenie: Ne iubeşte aşa de mult şi asta îmi dă nădejde!                Pr. Teofil: Părinte, dacă contăm pe mila lui Dumnezeu nu avem de ce să avem ezitări!                                                                                     Pr. Arsenie: Nu vreau să contăm doar pe mila lui Dumnezeu fără să ţinem cont şi de viaţa şi de faptele noatre. Un proces mântuitor implică nu numai harul lui Dumnezeu, ci şi faptele tale. Măcar să te găsească pe drum. Lupta e să fiu Părinte, dacă contăm pe mila lui Dumnezeu nu avem de ce să avem ezitări!                                          Pr. Teofil: Nu-mi fac probleme pentru ca am încredere în bunătatea lui Dumnezeu!                                                                                      Pr. Arsenie: Îmi fac probleme, însă nădăjduiesc şi eu!                       Pr. Teofil: Dumnezeu fiind Tatăl nostru, când spui asta e ceva extraordinar!                                                                                               Pr. Arsenie: Da, dar nu pot să spun că am siguranţa mântuirii!          Pr. Teofil: Dar de ce să nu puteţi spune?                                            Pr. Arsenie: Dacă la moarte îmi va îngădui Dumnezeu, aş spune lucrul acesta: Doamne îţi mulţumesc că mor călugăr! Dar am gândul că faptele mele mă duc în iad. Dacă vrea Dumnezeu să mă mântuiască, poate să o facă! Însă nu pot şti sigur că mă iartă.           Pr. Teofil: Dar eu sunt sigur că ne iartă!                                             Pr. Arsenie: Şi eu am nădejde la Dumnezeu! Chiar El I-a spus Sfântului Siluan: Ţine-ţi mintea în iad şi nu deznădăjdui!             Lumea nu ştie cât de mult ne iubeşte Dumnezeu, cât de ''împătimit în Iubire" este Dumnezeu pentru noi!                                                       Pr. Teofil: Vedeţi ce frumos spuneţi!?