of-ul blând al nopţii

Naşterea noastră, Ghetsimani...
Scriu...obosit de drum...contemporan cu Ghetismanii de unde a început totul... Ce anume a început? Of, dar de ce vă întrebaţi? Acolo a fost prima lecţie de iubire adevărată. În jertfă...îm miezul de pâine devenit "trup", în pocalul de vin lăsat la Cină şi ajuns "sânge"... În acele mâini împreunate ce ne răbdau pe noi... Plângeţi! Vă rog plângeţi! Acum îmi doresc să plângeţi, chiar dacă mâine vă voi cere să zâmbiţi... Mi-e dor de lacrimi! mi-e dor de ochii care mai au lacrimi! Mi-e dor de voi, de cer, de tot ce a fost şi de aceea o să vă scriu o poezie frumoasă! Ştiu că e frumoasă! ca o floare ce poartă numele cerului. Mi-e somn şi crucea îmi pare pernă. Somn uşor! Mâine(azi) dimineaţă însă nu uitaţi să zâmbiţiNu mă întrebaţi de ce!

Ghetsimani

Apus în cuvinte de pace,

Mirosul de iarbă e dulce,

Trifoiul uşor se desface,

Şi-n el e ascunsă o cruce.

Pe dealuri stă vinul de mâine,

Iar grâul oftează în vatră,

În suflet se coace o pâine,

Şi dragostea plânge pe piatră.

Se strânge în palme lumina,

Şi-apoi se transformă în sânge,

E seara când ardem cununa,

E ceasul când lacrima plânge.

INTRAŢI ŞI PE BLOGUL MEU DE POEZIE!

PĂRINTELE CĂTĂLIN