ULTIMĂ ORĂ: CENACLUL LUMINĂ LINĂ A AJUNS CU BINE LA ŞIRIOARA, DUPĂ UN POPAS MINUNAT LA MÂNĂSTIREA NICULA!

BISTRIŢA, NICULA, ŞIRIOARA ŞI FLACĂRA NOASTRĂ!

   Cenaclul Lumină Lină a pornit sâmbătă la amiază într-o nouă călătorie temerară, având drept scop un mic turneu de două concerte în judeţul Bistriţa-Năsăud. Drumul a fost ca de obicei frumos, încărcat de emoţie şi de gânduri frumoase. Atmosfera pe microbuzul, condus cu mare dibăcie de domnul Vasile, a fost una frăţească şi plină de spirit. 

În calitate de conducător al Cenaclului Lumină Lină, am luat hotărârea să facem un popas de suflet la Mânăstirea Nicula. Surpriza a fost generală şi primită cu mare entuziasm, astfel că de la Turda, pe toată distanţa până la mănăstire, în microbuz s-au intonat cele mai cunoscute pricesne închinate Maicii Domnului.

 La ora 15.30 am ajuns la Nicula. Pentru marea majoritate a fot o experienţă inedită, eu însumi fiind pentru prima dată prezent în această celebră mănăstire. 

Am rămas fără cuvinte la vederea bisericuţei de lemn şi gândurile ni s-au lipit de inimă, ca într-o zi de veşnicie, zi în care totul înseamnă pace, iubire şi sublim.

   În biserică ne-a întâmpinat şi Icoana Făcătoare de Minuni a Maicii Domnului. Ştiam că este minunată, dar la vederea ei faţă către faţă, nu ne-am mai putut ţine nici măcar echilibrul fizic şi am îngenuncheat cu toţii instantaneu. 

Ce a urmat e greu de redat în cuvinte. Am simţit că Duhul însuşi se roagă în noi cu suspine negrăite, că totul e tăcere, minune şi bucurie. Ne-am despărţit apoi cu greu de Icoană şi de Mănăstire şi am promis Măicuţei că ori de câte ori vom trece cu cenaclul prin această zonă vom reveni lângă ea.

    Şirioara ne-a primit la ora 17 plină de candoare şi de vibraţie. Părintele Radu şi doamna preoteasă, care abia a născut un prunc minunat, ne-au primit cu mare cinste. Credincioşi, apropiaţi de părintele ne-au făcut onorurile de gazde şi ne-au omenit cum se cuvine. În cinstea lor, la casa parohială am improvizat un mic concert, cu cele mai populare cântece ale cenaclului nostru, iar la ora 19.15 am fost prezenţi în biserica satului unde am făcut o repetiţie generală.

   Membrii cenaclului au fost cu toţii degajaţi, veseli şi dornici de mărturisire. Am simţit aceasta şi la Ştefan, şi la Andrei, şi la toţi ceilalţi. Ştefan a coordonat cu multă dibăcie lucrările de organizare a sonorizării, iar chitara lui Mihai a sunat mai bine ca niciodată. Fetele s-au pus pe cântec, până când o mămăruţă pe jumătate moartă, poposind pe mâna uneia din colegele noastre, a fost efectiv resuscitată, până şi-a luat zborul spre libertate. A fost un semn discret al dumnezeirii că cerul ne este aproape, că Maica Domnului ocroteşte acest cenaclu, că toţi cei frumoşi sunt mereu şi mereu împreună.

E noapte la Şirioara, e pace şi o lumină lină veghează peste osteneala noastră. 

Mâine ne aşteaptă două concerte şi două noi prilejuri de a face ceva pentru credinţa noastră şi pentru neamul nostru românesc.

Noapte bună şi pace celor ce ne citesc.

Pe mâine!

Părintele Cătălin