"Eram copil.
Început de decembrie. Nu mai ştiu exact în ce an. Doar senzaţia că în curând se
apropie Crăciunul şi noi copiii suntem cei mai fericiţi oameni din lume. Un
ceai aburind într-o după-masă de duminică. Tocmai mă trezisem din somnul de
amiază şi aburul ceaiului părea un fel de vârtej spre lumea misterelor. O clipă
am crezut că toate din jurul meu sunt îngeri. M-au trezit vocile celor din
casă..."
ÎNTREGUL TEXT PE BLOGUL DE POEZIE
poeziicatalindumitrean.blogspot.com