SCRISOARE CU MODEM DE ÎMPRUMUT...
Rămân sub
impresia superbă a concertului de la Iaşi, care a venit într-un moment de
triumf al concertelor noastre. A fost gala noastră de suflet, de calitate şi de
frumos. Da, la Iaşi a fost într-adevăr o gală. Cu oameni deosebiţi în sală,cu
organizare fără reproş, cu atmosferă românească plină de adevăr.
Iaşiul ne-a
primit cu emoţie încă de vineri seara. Am fost cazaţi în condiţii frumoase şi
am resimţit pe deplin ospitalitatea gazdelor. Vă aduceţi aminte cât de greu am
plecat la drum, cu două zile înainte neavând certitudinea unor mijloace de
transport. Dar prietenii cenaclului au sărit în ajutor şi astfel am plecat
într-o călătorie misionară plină de frumos. Atmosfera sa fost caldă şi pe
microbuz şi în intimitatea relaţiilor noastre de grup. Colegii din cenaclu s-au
susţinut reciproc în realizarea unui concert major.
Am reţinut bunul simţ al colegului Dan Podoleanu, curajul tot mai mare pe care îl are Andrei Lazăr, armonia grupului de fete. De fapt fetele noastre încep să se „simtă” tot mai mult în concerte, să se ajute, să se sprijine reciproc. Nu mai sunt probleme nici în afara concertului. Poate doar unele mici fluctuaţii de punctualitate la orarul de organizare a grupului, poate şi unele mici judecăţi de valoare nejustificate.
În rest, slavă Domnului în mare totul e bine. Nu mai sunt „bisericuţe” şi membrii cenaclului au ajuns să aibă putere a-ţi spune sincer în faţă minusurile şi plusurile din program. E marele câştig al nostru, după frământări, după ce am căutat să construim o echipă unită şi fără interese veleitariste.
Am reţinut bunul simţ al colegului Dan Podoleanu, curajul tot mai mare pe care îl are Andrei Lazăr, armonia grupului de fete. De fapt fetele noastre încep să se „simtă” tot mai mult în concerte, să se ajute, să se sprijine reciproc. Nu mai sunt probleme nici în afara concertului. Poate doar unele mici fluctuaţii de punctualitate la orarul de organizare a grupului, poate şi unele mici judecăţi de valoare nejustificate.
În rest, slavă Domnului în mare totul e bine. Nu mai sunt „bisericuţe” şi membrii cenaclului au ajuns să aibă putere a-ţi spune sincer în faţă minusurile şi plusurile din program. E marele câştig al nostru, după frământări, după ce am căutat să construim o echipă unită şi fără interese veleitariste.
Oamenii de la
Iaşi au fost frumoşi. Doamnele din asociaţie ne-au omenit cu tot ce e mai bun.
Domnul Chivulescu, de la Radio Trinitas, ne-a oferit o sonorizare deosebită.
Iar ai noştri, Părintele Mărcuş, Augrustin Alexandru şi toţi ceilalţi au fost
în mare formă.
Acum îmi este cel mai greu. Iaşiul a trecut şi ne e dor deja de el. Cine ştie, poate o să fim rechemaţi. În orice caz, aşa ne-au promis cu mare entuziasm toţi cei ce ne-au mulţumit la sfârşitul concertului pentru acea seară minunată. Mâine cântăm la Păuca. Din nou la treabă. Aşa suntem noi. Neobosiţi şi plini de curaj. Mergem la hramul bisericii din localitate şi vrem să fin din nou plini de har. Vă mulţumesc celor ce mi-aţi scris. Mai scrieţi şi nu uitaţi să ajutaţi cât mai concret Cenaclul Lumină Lină. În primul rând prin iubirea constantă şi mărturisită frumos. Noapte bună!
Părintele Cătălin