Nu ne aşteptam ca tocmai la Viscri, într-un sat simplu şi modest la prima vedere, să fim întâmpinaţi de atâţia copii minunaţi, zeci şi zeci, cu vârste fragede şi sentimente depline. Concertul nostru a fost realmente unul atipic. De la bun început, i-am simţit pe toţi cei prezenţi, dornici de o seară minunată şi de un program pe măsură, iar când am cântat colinda de început, Deschide uşa creştine, sala a luat foc realmente. Din toate piepturile se cânta cu frenezie şi fior duhovnicesc. Apoi, ca într-o revărsare de candoare, au urmat alte câtece şi colinde calde, însoţite de aplauze entuziaste. Părintele Petru a avut o iniţiativă excelentă şi a chemat copiii la baza scenei ca să le povestească prin vorbe calde cum s-a născut Iisus în iesle. A fost un moment inspirt, o pagină misionară de mare tandreţe, unică şi plină de bucurie. Inspirat de pronie, Părintele Cătălin a cerut copiilor să aibă curaj şi să vină şi ei pe scenă, pentru a rosti poezii despre Naşterea Domnului. Ca la un semnal mulţi copii au răspuns prezent şi s-a creat astfel o serbare spontană şi incredibilă. Părintele Gheorghiţă, gazda noastră minunată, era în culmea fericirii, parcă nevenindu-i să creadă că acest sat mic, are copii atât de extraordinari.
La Viscri am fost în lumea purităţii. Am plecat plini de energie, de parcă noi înşişi n-am mai putea îmbătrâni niciodată. Afară ne aştepta un decor hibernal mirific. Tot satul părea un pastel de alb şi argint. Case acoperite de zăpadă, stele înlăcrimate pe cer şi o mare, o foarte mare speranţa. Am simţit că vine noaptea iubirii...
