Plec după Moş Crăciun...
-Vă dau o veste. La noapte plec după Moş Crăciun. Vine cineva cum mine. Dacă nu, oricum plec singur. Credeţi sau nu credeţi, eu tot îl voi aduce la voi pe Moş Crăciun. Noapte bună...pentru voi, drum bun...pentru mine... Doamne ajută!-
La noapte trebuie să plec
Ca să-l găsesc pe Moş Crăciun
şi să salvez de la înec
Laponia celor străbuni
Mi-a spus nepotul ca un flux
că nu există Moş Crăciun
Şi i-am răspuns ca un reflux
că el trăieşte şi e bun
Cică, la şcoală i s-a spus
la ora de religii, sec
ca Moşul este veşnic dus
şi s-a sfârşit într-un înec
Ca-n Atlantida de iubiri
un val de ape a venit
ca să sucombe în delir
Şi mitul vechi să ia sfârşit
Of profesoară, fără gând
frustrată parcă de simţiri
cum poţi lovi pe cei de rând
orotdoxindu-te-n trăiri
Teologie de doi bani
întunecată în asfalt
mai bine taci trei mii de ani
decât să dai acest asalt
Mirabil, mi-a venit să strig
la cei ce fac din vise clei
şi nu ajunge că e frig
mai vrem jertfire şi de miei
Nici lacrimi parcă nu mai am
Nici argumente nu adun
Căci Moşul e ucis pe ram
În bradul simplu de Crăciun
Şi iată ce destin ciudat
ce nici ateii nu l-au vrut
Că Moş Crăciun să fie dat
afară, ca un împrumut
E fatalmente un abuz
că vin mogulii din regii
dogmatici, intonând refuz
şi judecăţi mânăstirii
Şi uite-aşa e tot mai greu
să regăsim ce e uşor
Adică, chiar pe Dumnezeu
în Moşul tainic cu fior
probabil, că suntem nebuni
că altă vorbă nu găsesc
copii să îi vrem mai buni
fără firescul omenesc
şi noi le luăm ce-aveau mai lin
legenda blândă de mister
în care se simţea divin
şi atingându-se de cer
Şi totuşi, am un dor smerit
şi orice-ar fi cu drag vă spun
deşi nu sunt desăvârşit
Eu tot mai cred în Moş Crăciun!
La noapte plec şi voi veni
Cu Moş Crăciunul din poveşti
şi an de an vom reveni
să fim lumină la fereşti...
