La praznicul Sfântului Mucenic Ştefan
Ref: Şi dacă lacrime vor fi
şi sânge blând de dăruire
Tu vino sfinte să ne fi
o nouă şansă de iubire
Cântă astăzi cerul, ce frumos se-aude
şi o voce caldă plânge la refren
Este mucenicul ultimei cunune
El Ştefan întâiul iubitor de cer
Nu se mai aude decât împăcare
heruvimi aşează laptele de dor
Tatăl lin rosteşte vorbe de iertare
Fiul le aduce şi mai mult fior
Duhul se preface în lumină lină
şi coboară harnic pe pământ uşor
Căci e sărbătoare albă şi divină
Pomenirea morţii de oftat şi dor
Ca o anamneză sfântul se smereşte
Şi către Treime spune un cuvânt:
Mulţumesc iubire sfântă ce primeşte
şi a mea jertfire ca un crezământ
- Preocupat prea mult cu bucuria celor vii, am uitat prea mult de cei ce nu mai sunt între noi, martirii din 1989. Sfântul Mucenic Ştefan însă, m-a trezit în această după amiază din reverie şi, de îndată, am început să mă simt parcă stingher, nesimţitor, dator eternităţii şi celor care au făurit istorie.
- Ce slabi suntem noi ca oameni. Ne preocupăm obsedant de mult doar de viciile noastre. De fapt, am înţeles ceva din tot circul pro şi anti-putere politică de la televizor. Nu ne frământă spolierea idealurilor naţionale, ci faptul că unii au îndrăznit să ne ia banii de vicii. Dincolo de sărăcia cruntă şi nedreaptă a pensionarilor şi oamenilor muncii, este de fapt o înverşunare a propriilor noastre patimi care sunt puse şi mai mult în criză, cu cât nu mai sunt bani de băutură, de ţigări, de cafea, de excursii, de mondenităţi păcătoase. Şi acele glasuri se lamentează de fapt cel mai tare. Mă dezgustă imaginea momentană a acestui popor.
- Îi văd pe oameni chiar şi în biserică neliniştiţi, frământaţi de nimicuri, atenţi la amănunte de doi bani, nestăpâniţi la slujbe, gata mai mult de a pleca de la slujbe cât mai repede. Stau perplex şi mă întreb: Da, unde vă tot grăbiţi după nici o oră de liturghie. obosiţi la o predică pe care şi aşa nu o puneţi la inimă dar staţi "smeriţi" ore în şir in faţa diavolului, a telvizorului, a unei sticle de vin sau pe internet... Şi viaţa trece. De fapt pentru ce oare trăim? Pentru ce ne tot agităm atât, oare numai ca să avem o haină mai bună, o masă mai bogată, o maşină mai scumpă. Ce destin de muşuroi! Of, popor român, cât de departe eşti de tine însuţi şi de cei au încercat să facă ceva pentru onoarea ta.
- Plânge cu decembrie. Calendarul în decembrie e roşu. Ce-aţi făcut buni creştini anul acesta pentru eroii din 1989? I-aţi pus pe pomelnic, că la Cimitirul Ghencea e coadă la pomenire... Unde sunt lumânările aprinse în numele lor? V-aţi închinat măcar o dată cu gândul la ei? Îi merităm noi oare?
- Mucenicul Ştefan a fost prima cunună pusă pe Crucea Mântuitorului. O cunună fără spini. De atunci creştinismul înseamnă numai cunună şi jertfă. Tot ce e mai mult este insignifiant şi în eroare. Dacă nu veţi învăţa lecţia sacrificiului, nu veţi intra în împărăţie. Creştinismul nu e nici măcar filantropie, un bănuţ sau un zâmbet de circumstanţă în faţa celui amărât. E totul sau nimic. Asta nu înţelegeţi mulţi, din cei ce vreţi să limitaţi dăruirea în numele demnităţii voastre. Şi de aceea iubirea voastră e ca jerfa lui Cain, scrupuloasă, mofturoasă şi planificată.
- Când stai în iubire nu te mai întrebi niciodată până unde o poţi împlini, nu îţi mai pui problema dacă merită sau nu sacrificiul tău. Dăruieşti cu ochii închişi, fie ce-o fi. Sunt cei mai minunaţi creştini de pe pământ aceia care zic mereu aceste cuvinte: Fi-e ce-o fi! Sfântul Ştefan a murit spunând acelaşi cuvinte. Şi s-a numit cunună de biruinţă.
- Frumoşi sunt martirii. Albi la faţă şi acoperiţi de sânge. de aceea cerul înseamnă un amestec alb, albastru şi roşu. Sunt culorile iubirii, peste care vine un val de galben aprins, adică strălucirea iubirii treimice.
- Până mâine faceţi o promisiune mică de dăruire. Schimbaţi ceva, un strop din viaţa voastră şi de mâine lăsaţi bucuria să triumfe. Veţi fi liberi. liberi şi frumoşi. Ca şi cei care au strigat în decembrie 1989: Libertate, căci cu noi este Dumnezeu!
Părintele Cătălin
P.S. Ca de obicei am scris o poezie în blogul cu poeme. Vă rog să o citiţi.
