CENACLUL LUMINĂ LINĂ – MĂRTURISIRE CURATĂ LA BOD- COLONIE

BOD! DIN NOU FRUMOS!
01 iulie 2012, în jud. Brașov 

    După concertul spectaculos de sâmbătă seara, Cenaclul Lumină Lină a plecat din nou la drum. De data aceasta, destinația a fost Bod-Colonie din județul Brașov. Părintele paroh Iulian David ne-a transmis încă de săptămâna trecută nerăbdarea și dorința acestuia de a ajunge, pentru prima dată, în parohia sfinției sale. Așadar, după Sfânta Liturghie, am pornit din nou, cu aceeași dorință de a dărui ceva frumos semenilor.

    Am remarcat de fiecare dată modul în care fiecare membru se pregătește pentru un nou concert, pentru un nou drum. Toți știu exact ce trebuie să facă, aparatura este încărcată rapid, nu există împotriviri, totul se face într-o liniște și o împăcare desăvârșite.

...am ajuns după două ore la Bod, unde am fost întâmpinați de o surpriză plăcută. Scena era amenajată în aer liber, lăsând vara să își deschidă larg porțile spre sufletele noastre. De remarcat este modul în care a fost pregătită scena, fiind împodobită cu drapelul tricolor. Cât de mândri am fi dacă tricolorul ar fi arborat mai des! Îți transmite o stare de siguranță, de „acasă”. Felicitări organizatorilor pentru că au luat în considerare și acest lucru!

      Concertul a avut un parcurs lin, cântecele au curs curat, oamenii au participat activ. Este interesant cum percep oamenii o manifestare de acest gen, deoarece, în general, parohiile de la sat nu au ocazia să participe prea des la asemenea concerte. Tocmai de aceea, misiunea Cenaclului și a Părintelui Cătălin își atinge scopul, de fiecare dată. În acest sens, Părintele paroh a interpretat o melodie intitulată „Cântecul misionarului”, pe care a dedicat-o Părintelui Cătălin.

     Domnul Vasile Mardare a susținut un recital în cadrul concertului, amintind ce înseamnă profesionalismul și dăruirea. Alături de cântecele patriotice, aș menționa „Lacrimi pentru tatăl meu”, o poveste pusă pe note despre relația părinți- copii, punctând momentul în care părinții încep să îmbătrânească, iar copiii devin conștienți de trecerea ireversibilă a timpului.

     Deși au fost spectatori pentru prima dată la un concert al Cenaclului, oamenii au reacționat firesc, răspunzând impulsului natural revărsat din însăși esența de român și creștin  ortodox.

     Părintele Cătălin a oferit o posibilă explicație pentru existența Cenaclului, afirmând că: „Timpul de azi e un timp mult mai dur decât înainte, oamenii nu mai au timp pentru frumos; de aceea, încercăm să oferim o alternativă, o modalitate de a-L primi pe Iisus Hristos în inimile voastre”. Și ca de obicei, a oferit, locuitorilor din Bod, o poezie scrisă de sfinția sa chiar în timpul concertului:

Dulce prietenie care-adună rod,

Dumnezeu să fie

Dorul de la BOD.

Lacrimă sfioasă, prinsă în năvod

Mai nimic nu doare

Când cântăm la BOD.

Sfântă remușcare, plină de soroc

Stai în fiecare

Într-un cer la BOD.

Dragoste minune, vă iubim cu foc,

Cât se poate spune

Într-o zi la BOD.

    Drumul de întoarcere este întotdeauna prilejul perfect de a analiza concertul, de a marca aspectele pozitive sau cele la care mai trebuie lucrat. Am ajuns acasă târziu în noapte. În fond, Cenaclul Lumină Lină, întâlnirile cu publicul, drumurile lungi, faptul că suntem împreună rămân clipele noastre de bucurie, stropii noștri de lumină...