bucurie-servici-cenaclu, etc.
A fost o zi lungă. După o noapte grea totul pare acum infinit şi deosebit. M-am reîntors acolo, am fost la biserică cu peste 150 de prieteni dragi, în locul unde am simţit că e nevoie de mine. Parcă-i văd ochii doamnei Aneta cum mă privea din spatele bisericii cu bucurie şi căldură. Cum aş putea să nu fiu fericit, numai văzând o asemenea simţire?
Aseară am cercetat blogul cu concertul de pe Dima. Mi-am dat seama că a fost o reuştă. Leonard mi-a confirmat la prima oră: "Nu ştiu ce o să zică lumea. Acum se ştie că noi sântem mai cu gura mare, dar să ştiţi că a fost un concert reuşit. Ne-am gândit la dumneavoastră, la felul în care puneţi atâta suflet cu noi... Părintele Liviu Anghel de pe Dima a prezentat cu mare dragoste concertu. Cristina a strâns fetele în jurul ideiI că Trebuie să ne dăruim pentru Maica Domnului tot ce avem mai bun din noi. Ştiam că ne priveşte lumea, dar ne intersa mai ales ce veţi zice sfinţia voastră. A cântat minunat Mihai cu Maria. Fetele toate, Adina, Cosmina au recitat magistral..."
Am văzut pozele şi m-am bucurat. La amiază, doamna Goţia mi-a spus: "Maslul de pe Dealului a început târziu. Ne-a durut inima că nu am putut ajunge mai mulţi la concert. Stim cât de mult suferiţi când cei dragi vă lasă intentionat deoaparte din varii motive. Noi ştim ce înseamnă ascultarea, dar am fi făcut-o cu drag... Nu a fost posibil. Să nu puneţi la inimă nimic."... Mihai şi Claudia m-au sunat şi ei. Mihai mi-a spus: " Am fost pe Dima! A fost deosebit, totul... Am făcut ceva fotografii... Noi ne urmăm păstorul mereu, oriunde şi oricând!"
M-am bucurat. Sunt fericit de toţi cei ce mi-aţi scris. Să nu vă gândiţi că dacă nu ajungeţi la cenaclu eu nu vă înţeleg motivele. Dar, încă visez la o turmă şi un păstor. Mă bucur că sunteţi bine, că îmi scrieţi din inimă. Îmi lipsesc cei pe care nu i-am văzut de mult. Nu am nimic cu ei. Poate e doar o obsesie a mea să îi recuperez şi ei chiar se străduiesc să nu mi-o împlinească. La urma urmei ce poţi face. Intransigenţele sunt apetitul iadului. Sau poate pur şi simplu e dreptul lor de a crede în perfecţiuni morale. Cenaclul e prea puţin pentru unii, dar el rămâne un soare infinit pentru atâta popor...Îi înţeleg până la urmă şi pe ei. Creştinismul adevărat e greu de practicat. Dar, timpul nu e scurs...
Am fost la servici.Muncă multă... Delegaţie de la Bucureşti. Mâine am zi grea.. Vrem să mută Antena Trinitas la Păltiniş. Am scris ceva pe blog. Vă ofer detalii. Din acest loc vă trimit informaţii. Seara deschide laptopul şi mă uit să văd cine mi-a scris. Mă întristez când văd că lumea nu s-a schimbat, surâd când văd email-uri de la cei dragi. Sunt ca un copil...
Unii poate nu mă înţeleg... De ce atâtea email-uri, de ce ne tot cere părintele socializare.Ce vrea părintele prin ele? Fraţii mei, eu nu vă cer să socializaţi cu mine. Nici pomeneală. Uitaţi aşa ceva. Vă cer însă să vă schimbaţi viaţa. Păi dacă cu mine refuzaţi să vorbiţi, care vă sunt duhovnic, la care faceţi ore de anticameră pentru 5 minute de live, înseamnă că e grav de tot când nu îmi scrieţi. S-a schimbat lumea. V-am spus de atâtea ori să lăsaţi emoţiile la o parte. Noi aici nu facem încărcături senitimentale, suntem pur şi simplu creştini, suntem pur şi simplu oameni... În ziua când nu veţi mai pune sentimentele în pagină îmi veţi scrie zilnic din tot sufletul...
În rest, sunt bine!
Constat că sunt iubit, când mă comport aşa cum simt eu. De aceea nu ţin cont de sfaturi... Aşa am supravieţuit peste 12 ani în Sibiu în mijlocul unor bombardamente infinite. Mă şi mir că mai am sănătate. Inima mi-e bolnavă, dar mai ţine... cel puţin aşa zic medicii...
Constat că sunt iubit, când mă comport aşa cum simt eu. De aceea nu ţin cont de sfaturi... Aşa am supravieţuit peste 12 ani în Sibiu în mijlocul unor bombardamente infinite. Mă şi mir că mai am sănătate. Inima mi-e bolnavă, dar mai ţine... cel puţin aşa zic medicii...
Vă doresc pace acolo unde ştiţi bine că vă lipseşte!
Vă aştept la biserică, la slujbe, la cenaclu, la o viaţă nouă!
Ceea ce vă ofer acum este dragostea lui Hristos şi nimic altceva...
Părintele Cătălin
P.S. O RUGĂMINTE: MERGEŢI ŞI PE BLOGUL DE POEZIE...NU MAI AM REACŢII DESPRE POEZII ŞI ÎMI VINE GREU SĂ MAI SCRIU..NU EXAGEREZ...
AŞ FI MULT MAI ÎNCREZĂTOR DACĂ FACEŢI CEVA. VĂ ROG SĂ VĂ AFIŞAŢI PROFILUL ŞI FOTOGRAFIA PE BLOGUL DE POEZIE...DACĂ VĂ ASCUNDEŢI ÎNSEAMNĂ CĂ NU E CORECT... DECI, DE MÂINE LA TREABĂ...SĂ VĂD CINE NU ARE EZITĂRI...O SĂ MĂ UIT LA VOI CU DRAG în fiecare ZI!...VREŢI?
