COMUNICAT

ADIO PÂNĂ ÎN 17 AUGUST!

În primul rând vreau să vă mulţumesc din suflet celor care des şi frumos trimiteţi pe ardesa mea de email cuvinte blânde, calde şi de apreciere. Mereu citesc expresii gen: "cu drag", "cu bucurie", "cu multă consideraţie". Mă simt copleşit, mă simt onorat, mai ales că orice efort e firesc să fie sancţionat pozitiv de oameni, într-o lume în care se petrec atâtea anomalii existenţiale, în care prietenii se uită între ei şi în care interesul personal ne face să ne simţim bine unii lângă alţii doar atunci când avem interes.
Starea dumneavoastră şi a mea de spirit n-aş vrea să fie însă euforică. Încerc să-mi potolesc entuziasmele şi să evit confuziile sufleteşti, să nu declanşez sentimente mai mult umane decât duhovniceşti. Internetul nu este totuşi un loc al mărturisirilor adânci. Spovedania sub epitrafir e mai presus de orice. Felul meu "prea deschis" nu aş dori să fie smintitoare, mai ales că "demonul bănuielii" poate aduce persoane nevinovate în situaţia de a specula, de a cerceta, de a se grăbi cu judecăţi sumare vis a vis de adâncurile sufletului meu. La fel şi dumneavoastră "provocaţi" de cuvintele mele duioase puteţi fi sau "foarte apropiaţi" de mine sau "foarte depărtaţi". Acum sau în viitor. Ei bine, tocmai de aceea,în numele Maicii Domnului, pentru că este post, am să vă cer timp de o săptpâmână o asceză.
Eu nu o să postez pe blog nimic până în 17 August! V-aş ruga şi pe dumneavoastră acelaşi lucru!
E o decizie grea, dar necesară, ca un catarsis de conştiinţă, în care încerc să-mi astâmpăr entuziasmele.
În trecut am avut mult de suferit din pricina dialogului meu "prea uman" de la televiziune. Am ajuns în situaţia în care unii mă elogiau şi alţii făceau scenarii absurde vis a vis de "admiratorii" mei. Am suferit şi a trebuit să suprim definitiv orice ieşire publică televizată. Orice cântec, orice afirmaţie,  pentru că orice dialog era interpretat, cercetat, pus în tipare. Mi se reproşa de colegi că trebuie să fiu mai sobru, mai atent, că nu aşa "de cald" se vorbeşte cu lumea, că vezi Doamne sunt cohorte de "admiratori şi admiratoare" la uşa sufletului meu. Cohorte nu au fost, dar emisiunile au murit şi mărturisirea s-a dus "pe apa Sâmbetei". A decedat un bastion puternic al ortodoxiei, datorită unor "egoisme" şi "invidii de breaslă". Presimt că şi acum diavolul vrea să facă la fel. Pentru mine e o suferinţă, deoarece televiziunea era un spaţiu în care mă acomodasem deosebit de bine.  N-aş vrea cu internetul să fie tot la fel.  ACEEAŞI POVESTE, PERSONAJE SCHIMBATE, MAI ALESC CĂ LA TOŢI ŢIN LA FEL!
Îmi doresc smerenie, îmi doresc echilibru. Dacă un singur suflet se sminteşte din cauza generozităţii dialogului nostru nu e bine. Şi tocmai de aceea, îmi doresc să echilibrez pe fiecare din cei încercaţi.
Sunt părinte spiritual! Sunt o carte deschisă, dar numai într-o societate a oamenilor echilibraţi, oneşti şi limitaţi la propria măsură. Ori în ziua de azi primează dezechilibrele şi dezordinile sufleteşti, iar nu dialogul firesc.
În 17 August voi reveni şi voi vedea dacă nu m-aţi uitat!
Până atunci pace, putere de muncă şi flacără de conştiinţă!
Rămâneţi la rugăciune! E post şi sunt multe sminteli! După post va fi altceva!
Rugaţi-vă şi pentru mine cel păcătos!
CU BUCURIE ŞI DOR!
Părintele Cătălin