CENACLUL FĂRĂ ODIHNĂ!

   PITEŞTIUL S-A ÎNSCRIS DEFINITIV PE HARTA MĂRTURISIRILOR CENACLULUI!

 Din dorinţa de a odihni pe marea majoritate a membrilor Cenaclului Lumină Lină, mai ales că marea majoritate vin după câteva drumuri epuizante şi în perspectiva unor concerte de mare anvergură în luna septembrie, am plecat la Piteşti practic de unul singursingur, fără marea majoritatea a membrilor cenaclului. Ştiam că va fi Părintele Marian şi cerusem organizatorilor să-mi confirme că "din partea locului" vom avea mai multe prezenţe, ostaşi hotărâţi să aducă un suflu nou în cetatea întâlnirilor noastre cu publicul românesc. 

Am ajuns la Piteşti plin de emoţie şi cu sfiala inerentă unui debut. Cenaclul Lumină Lină organiza din nou sub tutela Radio Trinitas şi în auspiciile minunate ale Adunării Oastei Domnului, un nou moment de simţire duhovnicească în acest frumos oraş al ţării. Când am ajuns Biserica Mavrodulu era deja plină plină. Am fost însă încă de la Valea Ursului, localitate situată la 15 kilometri de Piteşti şi întâmpinat chiar de Părintele Constantin Onu. Primesc îmbrăţişarea părintelui şi mă grăbesc spre ajunge la locul de întâlnire cu prietenii lui Hristos.

La biserică am găsit o atmosferă blândă. Mă întâmpina un sentiment de linişte desăvârşită. Părintele Marian Mărcuş mă aşteapta la rândul său cu zâmbetul pe buze, fiind realmente fericit că avem încă o dată bucuria de a cânta împreună. Îmi spune: "Suntem mai puţini astăzi. îmi lipseşte grupul de la Sibiu. Ne descurcăm noi! dar, spre ca pe viitor să fim numai împreună!"...

 Nici nu începem bine şi Părintele are fericita idee de a interpreta priceasna: „Mamă, şti oare datoria ta!” orga porneşte mai greu, dar vocea părintelui ne mobilizează din plin. Lumea preia imediat refrenul care răsună parcă din adâncurile iubirii de părinţi: Mamă nu uita, nu uita, datoria ta!” Părintele Marian adaugă la sfârşit că avem sacra datorie de a nu uita de mamele noastre, de aceste făpturi excepţionale care ne-au dăruit darul cel mare al vieţii, explicându-şi în acest fel atitudinea sa ca la fiecare concert să cânte pentru mame şi pentru Maica Domnului.

Vorbeşte apoi cald un credincios. Numele său este Moise Ioan. Se bucură că Mântuitorul Iisus Hristos ne dăruieşte acest prilej minunat de a fi cât mai des împreună, la rugăciune, la liturghie, la cântare. Vocea sa pare tremurândă, dar de fapt dincolo de aceste inflexiuni verbale se ascunde o trăire deosebită a credinţei ortodoxe.

Imediat avem parte de o surpriză cu totul şi cu totul aparte. Rămân impresionat de recitalul excepţional al Corului de surdo-muţi al parohiei care ne face cinstea de a interpreta în concertul nostru al unei pricesne mai puţin cunoscute „Te lăudăm pe tine Doamne”. Versurile aparţin inegalabilului poet Traian Dorz. Se recită poezia „Ziua scumpă, ziua sfântă”. Salutăm prezenţele locale atât de deosebite ca sensibilitate şi exprimare melodică. Oamenii aceştia cu handicap sunt de fapt nişte îngeri care vin să ne arată că nici o suferinţă nu este fără de leac acolo unde este Hristos şi Maica Domnului. Prezenţa lor este posibilă datorită Părintelui Cătălin Ţâru, care ne vorbeşte în continuare vorbeşte despre rolul deosebit al părinţilor duhovniceşti de a transmite cuvântul lui Dumnezeu către lume şi iată de a aduce în prim plan bucuria mărturisirii credinţei, în orice mod şi în orice fel. Părintele ne dă veste cea bună că sunt 24 de parohii în ţară care special întemeiate pentru astfel de oameni.

Părintele Marian propune să cânte toată lumea această frumoasă cântare „Ziua scumpă, ziua sfântă”. Lumea este parcă supusă unui dor de iubire absolută, altfel nu ar fi putea fi explicate lacrimile de pe faţa celor ce ne stau în faţă. La cântecul „Voi care trăiţi iubirea” se aud parcă îngerii cântând. Remarc în mulţime faţa luminate de emoţie a doamnei Gica Dobrin, soţia fostului mare fotbalist Nicolae Dobrin. Dânsa este legată foarte mult sufleteşte de cenaclul nostru şi de vocea Părintelui Marian Mărcuş şi de aceea a ţinut ca astăzi să fie alături de noi. Îi mulţumim.

Cântă apoi deosebit fratele Mărunţelu Constantin Inspector Eparhial la Arhiepiscopia Argeşului, un tânăr care se ocupă de destinul romilor şi care a reuşit să implementeze câteva parohii speciale care se ocupă de civilizarea şi educaţia religioasă a reprezentanţilor acestei etnii. Cu o voce  caldă şi blândă acesta interpretează priceasnă: „Încă mai poţi să vii la Domnul”

Între noi recunosc oameni de toate categoriile, de la intelectuali la oameni simplii din popor, dar şi monahii care se bucură de acest moment deosebit, poate puţin stingher pentru debutul nostru în Piteşti, dar în orice caz viu şi plin de iubire. Personal, îmi doream o astfel de atmosferă, un astfel de sobor, un asemenea prilej de a face împlinite pricesnele şi cântările noastre unor oameni dornici de frumos, de credinţă, de adevăr.

Le rostesc celor prezenţi un cuvânt în care mă arăt cuprins de un sentiment cu totul şi cu totul aparte de surprindere pentru atmosfera de la Piteşti. În general, atunci când merg în sudul Carpaţilor mă aştept ca lume asă fie mai puţin receptivă la capitolul pricesene.. Venirea noastră la Piteşti s-a transformat însă dintr-o adunare frăţească într-o stare de spirit înflăcărată şi dornică de reeditat. Momentul de plinire a acestui concert rămâne cântecul „Bolnav de iubire” pe care în duet cu Părintele Marian îl oferim piteştenilor ca o promisiune că vom reveni mereu aici, cu dragoste, cu pace şi cu multă lumină lină. Încheiem în triumf cu "Binecuvântare Ţie", iar apoi, la propunerea noastră toată biserica cântă "Tatăl Nostru", rugăciune cu care practic punem punct unui moment minunat, unic şi vrednic de amintire.

Mulţumim Piteşti! Mulţumim organizatorilor şi în mod cu totul şi cu totul special Părintelui Constantin Onu! 

 Ne aşteaptă mari concerte, pe care împreună cu "grupul de forţă" al cenaclului le vom săvârşi în septembrie şi în lunile următoare. Doamne Ajută! 

Părintele Cătălin