ATELIER DE CREAŢIE ÎN DIRECT,

NUMAI PE BLOGUL CENACLULUI LUMINĂ LINĂ

De azi înainte,
Dinu Criste pictează din Cluj...
Părintele Cătălin scrie din Sibiu...

Casă de sâmbătă seară

Casă liniştită, ochi în vis şi milă

Unde-ţi este chipul cel frumos stingher?

Un pastel de gânduri te-a făcut idilă

Biată amintire, uşă către cer.

Pictorul oftează, iar poetul plânge,

Şevalet de doruri, sentiment în vânt,

Ce destin molatic, când ceva se stinge,

Poate e iubirea, poate un cuvânt...

Şti, noi ducem astăzi nostalgii aprinse,

Ne e dor de tine, ne e dor mereu,

Rădăcina doare, avem crengi învinse,

Şi pe la tablouri plânge Dumnezeu.

Ne e dor de tata, ne e dor de mama,

Parcă sunteam pleavă risipită sfânt,

Aici, la oraşe este tristă rama

Care te cuprinde, în tablou de rând.

Casă de lumină, uliţă frumoasă,

Avem tăpli de ducă, prea puţine stânci,

Viaţa este scurtă, totul ne apasă,

Ne tărâm în gloduri şi împinşi pe brânci.

Facem compromisuri şi uităm uimirea

De a fi noi înşişi un pastel cu har,

Haideţi să refacem în sublim trăirea,

Când din cer coboară darul lângă dar.

Unde eşti iubire, unde eşti tu ţară?

Locul de căldură, templul de simţiri,

Stai rănită-n lacrimi, ai o stea amară

Şi un pictor harnic, te aduce-n firi.