Părintele Cătălin a întâlnit un mare român Domnul Director Nelu Botezan
Apoi domnul Botezan mi-a arătat două poezii scrise special pentru dânsul în biroul său: “Le-a scris pe loc. Aici. Mă pregăteam să mă duc la sărbătoarea fiilor satului. Fantastic în câteva minute a scris ceva grandios. A ajutat zeci de oameni să se facă bine, transplanturi etc. Iar pe el s-a tot amânat. Diabetul a evoluat şi el nu se trata.În ultima clipă l-au dus la spital…” În lacrimi domnul Botezan mi-a citit peste zece poezii scrise de Păunescu împotriva regimului communist şi apărute la Oradea chiar atunci. Apoi mi-a recitat un excellent poem despre Sălişte: “La scris la cererea mea. Eu i-am dat idea şi titlul poeziei. M-a sunat la telelfon, eu eram la doctorul Suciu. Îl rugasem să o scrie în câteva zile. Într-o oră m-a sunat şi mi-a recitat la telefon. A fost extrordinar. Cu acea ocazie a fost numit, tot la propunerea meau cetăţean de onoare al localităţii Sălişte.”
Am mai povestit depsre familia poetului. L-am sunat pe Andrei. L-am sunat pe Hruşcă în
Un dar dumnezeiesc
(poezie dedicată domnului Nelu Botezan)
În vatra bucurie de lumină,
Într-un pridvor de ţară şi Carpaţi,
Trebăluieşte ca o stea divină,
Un harnic om pe nume Botezan.
Şi m-a primit în locul său de trudă,
Acolo unde viaţa are sens,
Când ne luptăm cu existenţa crudă,
Şi vrem să dăm virtuţii un consens.
Şi Nelu Botezan mi-a dat o carte,
Scrisă de cel mai sfânt dintre poeţi,
Şi parcă chiar din cer venit-a parte,
Prin versuri despre alte dimineţi.
De Păunescu am vorbit o oră,
Prin lacrimi am citit gânduri cereşti,
În care Dumnezeu părea c-adoră,
Odinioară neamul românesc.
Şi cum prezentul ne răneşte firea,
Prin vitregii sădite între fraţi,
Noi ne-am gândit să ne unim iubirea,
Aici în mărginimea de Carpaţi.
Să ostenim prin întâlniri de suflet,
Ca un cenaclu ce aprinde dor,
Şi să lăsam în oameni şi în cuget,
Supremul drept la viaţă şi fior.
Rămâi cu bine prieten de speranţă,
Din senectutea ta să curgă har,
Şi să reverşi aceieaşi cutezanţă,
Când Dumnezeu te va primi în dar.
PĂRINTELE NICOLAE CĂTANĂ DIN BUIA NE SCRIE CU IUBIRE...
Duminica 10 aprilie 2011 a fost pentru mine şi pentru credincioşii din Buia o zi specială, o zi în care ne-aţi făcut părinte să vibrăm de dragoste de Dumnezeu şi de neam, ne-ati facut să simţim cum harul lui Dumnezeu se coboară peste noi. Da, au fost emoţii şi lacrimi, dar lacrimi de bucurie sfantă, pentru că în această zi ne-aţi dăruit lumina lui Hristos.
Ne-aţi făcut să simţim lumina cea dătătoare de viaţă şi ziditoare de suflet a lui Hristos. Ne-aţi pregătit duhovniceşte ca peste puţin timp să ne putem bucura de lumina Învierii lui Hristos.
Această rugăminte i-am adresat-o şi noi Domnului cu credinţă, cu nădejde, cu dragoste şi suntem convinşi că Hristos şi-a făcut sălaş în inimile noastre.
Vă mulţumim părinte, mulţumim Cenaclului Lumină Lină pentru această înălţătoare zi, în care ne-aţi făcut să simţim că cerul s-a coborât pe pământ. Vă facem invitaţia de a mai veni în mijlocul credincioşilor noştri şi vă facem îndemnul de a continua cu şi mai multă râvnă lucrarea de răspândire a luminii lui Hristos în sufletele oamenilor.
Fie ca lumina Învierii lui Hristos pe care o aşteptăm cu toţii să strălucească de-a pururi în sufletele noastre, iar Hristos să vă ocrotească, să vă binecuvinteze cu pace, cu sănătate şi spor duhovnicesc.
Tuturor, Sărbători fericite!