Încă o zi de lumină!

Iubiţii mei!

Sunt mult mai bine. Italia m-a ajutat să trec frumos peste problemele de sănătate avute în ultimul timp şi să să mă gândesc că va fi din nou un an bun. Sunt optimist. Atmosfera primăvăratică de aici, ferirea de problemele organizatorice pe care le-am avut acasă, m-au adus în starea de a spera într-un nou început de viaţă. Mă simt încă tânăr şi dornic de a stimula entuziasmele colective. Vreau să reaprind flacăra credinţei în societate, dar nu după reţete bolnave, şocant tradiţionaliste, ci după ceea ce Maica Domnului m-a inspirat să fac pentru poporul meu.

Le mulţumesc tuturor celor care mi-au scris. Sunt oameni de calitate, de condiţie intelectuală şi de surpriză naţională, din Cluj, Arad, Galaţi, Bucureşti, Baia Mare etc. Pe alţii mai am răbdarea să-i aştept şi să le înţeleg neputinţele. Dar, pentru toţi bate aceeaşi inimă. Un lucru probabil că nu îl înţeleg cei de lângă mine( dumneavostră în email-uri aţi dat câteva nume concrete de foşti şi actuali colaboratori care pe undeva mă înşală şi pe care să nu credeţi că eu nu îi ştiu, chiar dacă mă prefac că nu le cunosc opţiunile lor morale). Unii mai sunt aproape, alţii tot mai departe... dar de fapt durerea este a lor şi nu a mea. Mulţi, nu vor să investească în harul meu... "Cineva" se opune şi îi speculează în slăbiciuni... Ştiu totul despre ceea ce cred, însă, doar timpul le va demonstra că am puterea de la Dumnezeu, de a mobiliza masele şi că voi reuşi să fac prin Cenaclul Lumină Lină ceva deosebit. Sau, hai să admitem că această formulă a cenaclului este poate efemeră, dar chiar dacă va fi aşa, până la urmă eu voi găsi un alt mijloc de trezi energiile potenţiale ale creştinilor noştrii. De oprit nu mă opresc. Nu pot...

   Ştiţi unde este însă este de fapt durerea. Că mulţi se vor trezi, destul de târziu şi îşi vor da seama că în loc să cureţe chiliile mânăstirilor ( din aşa-zisa dăruire...) mai bine ar fi fost, ca mireni, să se alăture trup şi suflet proiectelor noastre. Păcat că, viaţa le trece în "isihie" şi îşi ratează misiunea adevărată a acţiunii creştine. Nu mă gândesc însă cu pasiune la ei. Mă rog pentru revenirea lor şi pentru faptul de a nu-şi mai face mereu prozeliţi. A fi creştin, însă, nu înseamnă numai a posti şi a te ruga cu pasiune. Astăzi nu este timp de contemplaţie extremă, de rugăciuni lacrimogene, de isihie în propria carapace. Azi avem nevoie de luptă, de a ieşi la misiune, de a readuna oatea creştină. Avem nevoie de programe şi de fapt noi. Să facem ceva deosebit. Să-i punem pe creştinii ortodocşi la treabă, să se trezească din orgolii şi egoisme ieftine. Să sprijine adevăraţii duhovnici şi nu iluziile tranzitive. Să fie vii!

Cenaclul Lumină Lină are la rândul său nevoie de sponsori concreţi. Vrem să definitivăm programe şi să meregem cu ajutoare şi concerte în multe parohii sărace. Dar, numai dacă vom avea cu ce. Ce spuneţi?

Din Italia, dela Sfântul Anton, dintr-o inimă aprinsă, vă declar că nu am odihnă, că mă gândesc la ţară, că doresc să tulbur conştiinţa românească prin ridicarea fraţilor mei de mărturisire la un nou imbold de viaţă duhovnicescă.

Harul Bobotezii să vă dea multă lumină şi pace eliberatoare de rău.

Sfânta treime să vă descătuşeze energiile potenţiale şi să vă schimbe gândirea.

Să deveniţi creştin practicanţi, gata de a vă dărui prin minuni aproapelui!

Vă binecuvintez!

Vă sunt alături de departe fizic, dar rămân initm cu har în inima voastră!

Astăzi am simţit că Sfântul Anton vă este mai aproape decât puteţi voi înţelege. De aceea, m-a chemat la Padova, spre a mi se încredinţa fiorul sănătăţii biologice şi duhovniceşti. Puterile mele încep să crească. Mă simt nou, altul, mai decis, ami aprins de ideal creştin şi dornic de fapte spirituale adevărate. Vă chem şi pe voi alături. Aprindeţi Lumina Lina!

Cei vechi, cei noi, cei dintotdeauna!

Părintele 


Ultimă oră:

Am scris pe blogul de poezie un poem de praznic înmiresmat