Nu lepra e boala acestui mileniu,
îi spun unui prieten, şi îi dau argument:
priveşte spre lume şi vezi ce imperiu
de vorbe uscate se-îndrugă "decent".
Minciună pe faţă, minciună la spate,
teatru de lacrimi şi măşti de comerţ,
minciună de ziuă, minciună şi-n noapte,
minciună la bine, minciună la şperţ.
Oftează păunii că sunt în tranşee,
că viaţa le trece şi ei doar muncesc,
ce linii meschine, ce triste relee,
prin care se-ntinde suspin omenesc.
Dar, vai, fariseii, ei ştiu să se plângă
şi victimizarea le este consens,
ca lupii în haită ajung să se strângă
ca lupii în haită ajung să se strângă
prin jungla miloagă ce nu are sens.
Iar masca de astăzi o punem pe faţă,
aşa ca şi mirul la maslul de gând
şi ca dintr-o carte cu lungă prefaţă
cităm fariseic din tot ce e sfânt.
Minciună de pace, minciună simţită
minciuni spovedite, minciuni fără leac,
şi mime mieroase, şi mimă smerită
şi mime mieroase, şi mimă smerită
grimase de jale, grimase ce tac.
Minţim că e bine, minţim că se poate,
minţim sub mustaţă, minţim mai mereu,
minţim după barbă, minţim şi în rate,
şi chiar pe al nostru suprem Dumnezeu.
Minţim în iubire, promitem şi stele,
ghiralnde de critici, ca "buni parteneri",
şi clopotul sună, căci vin să se spele
în apa uitării, minţite tăceri...
