ÎNCĂ DOUĂ POEZII NOI PE BLOGUL CU POEME... ŞI UN MIC MESAJ DE LUAT ÎN SERIOS...
plus o poezie, aici ca deschidere pentru ceasul speranţei de bine...
Risipa florilor de mai
Mi-e dor de florile de mai,acele lacrimi risipite,prin ierni ascunse lângă rai,când sunt speranţe înmiite.
Şi ce sunt ele, flori de vis?Poate mai mult realitateîn lumea aceasta de abis,care de fapt nimic nu poate.
Eu le-am sădit ca un eroucu îngeri într-o toamnă plânsăşi nu am vrut nimic mai noudecât o patimă mai strânsă.
Un biet descânt de rai, ceva,să-mi spună viaţa că am stele,acele flori, ce vor cevasmerenie şi nu vâlcele.
Şi când le-am pus pe tâmpla mea,în noptea albă de simţire,un înger simplu ca o nea,mi-a profeţit desăvârşire.
El m-a legat de cer cu dor,scriindu-mi veşnic viitorul,cu florile ce-mi dau onoriubirea, pacea şi fiorul.
Iar peste toate, ce frumos,Măicuţa m-a luat de mânăşi în grădina de prinosmi-a dat să beau dintr-o fântână.
Spunându-mi limpede în grai,că florile sunt chiar aleea,pe care voi păşi în rai,când nu voi mai răbda tranşeea.
Şi ca un luptător de soi,ce-a dezertat din urâciuneeu voi sădi şi-n ceruri noisublime flori de-nţelepciune.
Vor fi doar flori de mai şi dor,din primăvara de lumină,în care rănile nu dor,şi bucuria e divină.
