Ce să vă mai spun, din câte observi în timpul unei zile, într-o ţară străină şi destul de interesantă ca Italia. Sincer, ar fi multe de spus din punct de vedere turistic. Văd zilnic parcuri frumoase cu statui, vestigii profunde ale istoriei antice, fântâni de pace şi adolescenţi care încă mai cred în bucurie şi o viaţă frumoasă. Mă tem însă că sunt destui cititori interesaţi să afle altceva ceva de la mine, într-un secol în care se cam ştie totul, inclusiv din punct de vedere turistic.
De dimineaţă am avut o nouă rundă de dialoguri cu Sfântul Anton. Ca de obicei, emoţii, discuţii cu călugării franciscani, întrebări despre modul lor şi al nostru de viaţă. Îi văd stăpâniţi, extraordinari de înţelegători cu lumea străină, fără acel fior apocaliptic al monahilor estici. Politeţea mi se pare un mod de viaţă absolut necesar iluminării credinţei noastre. Politeţea nu ţine de superioritate ci de smerenie. Intransigenţii şi intransigentele de la noi au în totdeauna atuul canoanelor, al legilor, al "bunului simţ", dorind ordinea cu orice preţ şi de dorinţa de a urechea pe cei care trebuie să-şi ţină "gura închisă" în faţa "autorităţii" de vârstă, de condiţie socială şi de deşteptăciune. La noi mai nimeni nu are ce comenta... Deci, să te ferească sfântul să intri în conflict cu astfel de persoane "evlavioase". Eşti condamnat pe viaţă...
În Italia, la San Antonio se practică dialogul frumos, calm, elegant, se explică în linişte dacă greşeşti undeva, nu se iau măsuri pe la spate, astfel ca fiecare credincios să se simtă liber şi important. Poate că, tocmai de aceea mă simt aici în largul meu, inima-mi bate în acorduri line iar sufletul îmi pare din ce în ce mai tânăr. Vă mai spun ceva. În Italia am început să zâmbesc foarte mult. Sunt paşnic şi înţelegător cu toţi. Nu sunt minţit de colaboratorii direcţi cum flaşnetează pe acasă cei care vor să mă facă să cred că ei sunt altfel decât sunt, în schimbul unui oarecare favor.
Vă arăt şi câteva fotografii făcute chiar acum trei ore la Vicenza. Sunt clipe de pace, de dor şi de bucurie.
Vă trimit tot ce e mai frumos în gândul meu!
Aştept în continuuare să îmi mai scrieţi pe email.
Părintele
