MESAJ PENTRU PRIETENII PĂRINTELUI:
"Vă aştept mâine seară, ora 18 la Cenaclul Lumină
POEMELE DE SÂMBĂTĂ SEARA
Un gând pentru creştini
Creştinismul înseamnă un loc de iubire. Le mulţumesc celor care mâine vor fi mâine în biserici sau lângă mine la Pelişor şi nu vor uita de Sfânta Liturghie, plecând spre destinaţii nefireşti...
Pace tuturor!
Efervescenţa vârstei mă face să fiu sigur
Că sunt o stea de lacrimi cu şapte colţi de dor
Nu mă supune noaptea şi sunt milos desigur
Când vine dimineaţa şi cerul pare zbor.
Poftesc renumerarea de pace şi mistere
Îmi place să fiu singur cu cei ce ard în vis
Nu mă opreşte timpul şi patima nu-mi cere
Să îmi petrec speranţa în gânduri şi abis.
Şi chiar azi dimineaţă, pe când făceam un calcul
Să mă topesc în mila calendului de ger
Eu am simţit acelaşi ipocrizit tentacul
Ce vine de la lume, ce vine fără cer.
Mi-am zis cu îndârjire, la ce folos minunea
Ca să jucăm teatru cu Dumnezeu prin măşti
La praznice de lacrimi să ne jertfim genunea
De fapt, să fim nebunii, habotniciţi prin găşti.
De ce poftesc creştinii evlavia bolnavă
Hristos nu-i înţelege pe cei fără contur
Ce schimbă pe odăjdii, sudoarea lor întreagă
Şi-ntre prăpăsti crunte se duc ca şi un fur.
Admit că suntem cronici şi că avem pendule
În care bate timpul cu diplome de duh
Dar chiar aşa să fie, iluziile credule
Şă ardem noi iubirea, pe cel mai aspru rug.
Of biată turmă mică, cum ţi-ai pierdut menirea
Trăieşti la suprafaţă un creştinism de post
Te poartă vrăjmăşia unde nu e smerirea
În locuri fără nume, în locuri fără rost.
Plecaţi, iubiţii noştri, plecaţi fără iubire
Poftiţi la resemnare, ridiculi şi divini
Poetul vă petrece prin via resemnare
Voi, ultimii romantici, care aţi fost senini.
Păcat de soarta voastră, păcat că pierdeţi leacul
Eraţi aşa aproape de cerul plin de cer
Dar v-aţi făcut iluzii ca să străpungeţi veacul
Şi de acum încolo nimic nu vă mai cer.
Pledoarie pentru zâmbet
Să ne rugăm pentru cei trişti
să facem chetă pentru zâmbet
să fim sublimi cu cei învinşi
să nu mai fie dor şi plânset.
Să ne rugăm pentru cei orbi
Să reaprindem răsăritul
Să nu mai fim în gânduri robi
Şi să zâmbim cu ineditul
Să punem rostul în Hristos
Să declanşăm o nouă viaţă
Să fim un zâmbet preafrumos
Să scoatem sufletul din ceaţă
Să punem lacăt pe trecut
Să punem credit pentru mâine
Să fie zâmbet desfăcut
Să fie dragostea în pîine
Să fie început duios
Să cânte îngeri la ferestre
Să fie zâmet luminos
Să fie pacea sfântă zestre
Să fim cuminţi, să fim în cer
Să fim şi zâmbet şi simţire
Să fie Dumnezeu mister
Să fim noi înşine iubire.
