SIBIU, BISERICA SF.IOAN IACOB ROMÂNUL, ORA 18
Tu ştii că poezia ta e dramă
şi-o însoţesc misterele de sânge
că cei mai mulţi o socotesc o mană
un fel de împăcare care plânge.
Şi de ai vrea să scrii filozofie
să simţi uimit splendorile măririi
creştinii tăi vor încerca să fie
superbii din angoasele iubirii.
Prin matemtici de ţi-ai duce rostul
şi-n ecuaţii vei găsi destinul
necunoscute îţi vor cere costul
din cifre care caută divinul.
Teologia e şi ea o boală
că cei mai mulţi o văd doar în extreme
licenţiaţi şagunieni de şcoală
în care neputinţa însă geme.
Dar pentru tine nu e sănătate
filocalii de-ai scrie din lumină
vor fi destui să-ţi ceară dări şi rate
pentru ce spui cu dragoste senină.
Aşa că treci verbal la poezie
din viaţă către moarte şi spre taină
şi lasă întrebarea să le fie
celor naivi un fel de altă mană.
Şi fă din poezie dalta lină
cu care sfredeleşti între himere
o trudă caldă, care îţi animă
posibila virtute de tăcere...
