joi, ianuarie 6

De Boboteaza Italia s-a schimbat la faţă!




   A nins uşor. Incredibil pentru aceste zile şi pentru aceste locuri. Cenuşiul amintirilor naționale a vrut parcă să-şi arate prezenţa şi în acest capăt de lume şi de continent. Cu toate acestea, întreaga Italie se află în sărăbătoare. Începând de ieri seară, până luni, oamenii au liber, majoritatea magazinelor fiind închise, instituțiile de asemenea, iar pe stradă nici țipenie de om. Nordul Italiei este religios și practicant, astfel că în zorii zilei bisericile au fost luate cu asalt de enoriași.
   De dimineață am dus și eu bucuria botezului în câteva case de români. Duhul Sfânt ne-a însuflețit pe toți ca să simțim bucuria praznicului bobotezii, ca pe o coborâre a milostivirii lui Dumnezeu pe pământ. Toți cei de aici, au trăit cu emoție ritualul acestui praznic, cu amintirea clipelor de acasă și din copilărie când totul era atât de cald, frumos și minunat.
   În rest, destulă amărăciune și aici. Vremurile nu sunt simple. Italienii, puțin convenționali în bine, dar asprii cu ei înșiși și parcă lipsiți de comuniunea specifică românului. Sunt inabordabili, dincolo de politețile obligatorii, mândrii, ascunși, speriați de nou și de oamenii străini. Din ceea ce îmi dau seama, după atâta experiență de viețuire italiană, este că aceștia niciodată nu se apropie de sufletul omului, doar numai atunci când au vreun interes. În rest, Doamne ferește să ai nevoie de dânșii. Ajutorul e condiționat de bani, de vanități și de ceea ce ar putea ei câștiga...
   Și totuși, aici în Padova bucuria rămâne la ea acasă, pentru că Sfântul Anton impune o altfel de condiție umană. Peste donjuanismul domnilor, peste mândria femeilor, peste ignoranța bambinilor,peste iluziile acestei lumi secularizate, peste servilitatea românilor care îi slujesc, San Antonio este garantul că totuși există comuniune dincolo de rase și prejudecăți sociale. Cu el am stat astăzi de vorbă, cu fericirea de a-l ști drept tutore de conștiință și de viață iubitoare. Și mă simt ca un copil care nu a descoperit încă fatalitățile lumii. Deși, le observ și le cred totuși schimbătoare. Prin bucurie, rugăciune li sfinți lumea cu siguranță că se va schimba în bine. Cu noi este Dumnezeu!