Ziua apelor divine

SPECIAL

-------------

ZIUA APELOR DIVINE

6 IANUARIE 2011

MESAJUL DE BOBOTEAZĂ TRIMIS DIN ITALIA PENTRU TOŢI CEI BUNI

   Suntem contemporani cu forfota din jurul Iordanului. Mii de oameni vin la Ioan să se desprindă de ispite şi să-şi cureţe mizeriile sufleteşti. Şi Ioan îi primeşte pe toţi, odată cu asprime, odată cu blândeţe, odată cu amintirea profeţiilor mesianice, despre care, spune el, că în curând se vor împlini. De ce? Pentru că, "securea ajunsese la rădăcină". Răul "credincioşilor" iudei, devenise pentru Dumnezeu mai insuportabil decât neştiinţa păgânilor. Copiii răsfăţaţi ai "poporului ales" trăiau în ură, în făţărnicie, în minciună şi doar la suprafaţă şi de "ochii lumii", trăiau legea iubirii...

   Atunci Ioan începe să înnece păcatul cu apă, precum odinioară făcuse şi Dumnezeu cu poporul războinic egiptean la trecerea lor prin Marea Roşie. Şi acest botez prefigurează, marele botez al Domnului, "câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi şi-mbrăcat!", botezul prin care cu toţii devenim membrii ai Bisericii.

   Întemeietorul acestui botez însă nu este Ioan, ci însuşi Domnul Hristos, care atingând cu picioarele apele Iordanului consacră în sfineţenie veşnică apele pământului. De aceea, plecând de la Iordan, suindu-se pe Cruce, murind şi înviind pentru întreaga omenire, Iisus Hristos instituie legea cea nouă, în care fiecare preot care este hirotonit cu darul şi pecetea Duhului Sfânt, primeşte această putere, ca în zi de Bobotează să sfinţească apele pământului şi să contribuie la desăvârşirea creaţiei.

   Prezenţa Sfintei Treimi la Iordan, este semnul că întregul cer participă în zi de Bobotează la sfinţirea apelor. Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh într-o împreună lucrare, prin mâna preotului întreit afundată în apă, atunci când se rosteşte formula baptismală de invocare a harului divin, conlucrează cu umanitatea la planul de resfinţire a lumii.

   Botezându-ne, cu aghiazmă mare, păcatele noastre sunt înnecate de lucrarea concretă a harului dumnezeiesc. Iată de ce, astăzi, este ziua eliberării de păcate, a ispăşirii păcatelor şi a începutului de mântuire!

   Timp de opt zile aghiasma mare se poate consuma, pe nemâncate, iar apoi în orice zi a anului, dar numai după un canon conferit de părintele duhovnic.

Bucurie, pace şi împăcare tuturor!

Amintiri de iubire

Tu, lacrimă de pace, odor de la Iordan,

atâta amintire aduci în sărbătoare

când îngerii iubirii îţi cântă din altar

că este ziua păcii şi nici un dor nu moare.

Ţi-aduci aminte milă, cum deveneai un leac

pe suflete stinghere cernite cu ruşine,

şi apele iertării te-au adăpat în veac,

ştiind că la izvoare chiar însuşi Domnul vine.

Ţi-aduci aminte pace, cum mulţi se războiau

încredinaţaţi  că legea e bună pentru sânge,

şi în cuvânt de ură cu toţi te răstigneau,

ei nu vedeau că Domnul, în dăruire plânge.

Ţi-aduci aminte şoaptă, cum te făceai destin,

din evanghelii scrise în noaptea de iubire,

prin catacombe vitregi, dar în fior senin

şi Domnul îţi da suflet, putere şi smerire.

Ţi-aduci aminte Doamne, cum a venit Ioan,

cu mâna tremurândă să-şi spună umilinţa

şi de atunci încoace nimic nu mai e-n van

în fiecare vorbă ce-şi tremură căinţa.

Mi-aduc aminte Doamne, cum rob am fost şi eu

visam lumina lină să-mi fie alinare,

iar astăzi de departe, doar eu şi Tu, mereu,

ne coborâm în lacrimi de doruri şi-mpăcare...

  

Din Cervarese Santa Croce Italia, contemporan cu duhul ţării mele şi cu toate lacrimile cerului...

Părintele Cătălin