UN PROFESOR UNIVERSITAR DE FILOLOGIE APRECIAZĂ POEZIA PĂRINTELUI CĂTĂLIN!
Ultimul volum de poezii al părintelui Cătălin Dumitrean (Noapte de lumină) are aceeași configurație arborescentă la nivelul stărilor poetice (vizibilă și în celelalte cărți), izvorâtă din extraordinara ușurință și capacitate de versificare a tânărului poet. Se disting totuși, câeva obsesii poetice, câteva structuri ale meditației – născută preponderent într-un anotimp al rodului, toamna – ”toamna care-aduce plinul”, se spune undeva - cum sunt: retorica eului însingurat, poezia creștină, poezia deplinătății și textele programatice, cu rang de artă poetică, bunăoară: Elegia scrisului meu (”eu, trubadur și plin de dor”), Crez de lacrimă (”prin versuri clopote aud”), Elegie și filosofie (”sunt un cuvânt de pace și iubiri”), Recurs la creație ș.a.
