JOIA MEA CEA MARE!

Vă cer iertare tuturor!

Vă cer iertare şi celor care veţi uita imediat că v-am cerut iertare!

Vă cer iertare şi celor care aveţi „principii” ca să nu iertaţi!

Vă cer iertare şi celor care nu aţi avut curajul să veniţi să vă cereţi iertare, deşi ştiţi că aţi produs o supărare unui om!

Am trăit încă o seară de mare emoţie spirituală. Aşa cum o simt eu, aşa cu m-am obişnuit să o cunosc, să o înţeleg. Poate altfel decât voi, dar nu pentru că sunt mai virtuos, ci pentru că fiecare om e unic în felul său. Viaţa mea e o suită de contrarii, dar nu din pricina haosului meu interior, ci din pricina felului în care lumea se străduieşte să mă niveleze la felul prorpriu de a gândi.

   Am spus-o întotdeauna. Eu altfel percep ortodoxia. O înţeleg aşa cum o înţelegeam de mic copil când stăteam în biserică şi nu ştiam că există reguli stricte, frustrări între credincioşi sau sacerdoţi, orgolii, tentaţii de a ne acuza lipsa de sfinţenie.

   Când am început să vorbesc lumii mi-am atras primul blestem. Adică, nesocotinţa unora de a mă înţelege că tot ceea ce fac este din suflet. Sau înţelegerea până la un punct. Apoi diavolul le-a dat în minte că eu aş vorbi din mândrie, din vanitate, din carierism. A fost începutul propriei Golgote. De atunci de câte ori vorbesc, cânt, mă rog mi-e teamă că totul se va întoarce împotriva mea. Că din nou pretenţiile unora, vicleniile lor sufleteşti, lipsurile lor mă vor face responsabil pe mine. Că nu sunt sfântul lor posibil.

   Da fraţilor! Pentru că este Joia Mare vă anunţ: Nu sunt sfântul vostru! Sunt omul de lângă voi! Omul pe care poate uneori grăbiţi de a fi ca lumea voi l-aţi uitat, l-aţi desconsiderat, l-aţi trimis în iad, la penitenţă, la lipsa voastră de măsură, la imaginaţia sentimentelor voastre, l-aţi umilit, l-aţi răstălmăcit! Sunt omul care îl iubeşte pe Iisus Hristos la fel cum îl iubea la 3, la 7 şi la 20 de ani. Sunt omul care nu se leapădă de credinţă şi care îl simte firesc pe Hristos! Sunt omul care vă roagă acum să nu îi mai faceţi coşciuge premonitorii şi haine zeloase de credinţă. Sunt un om pur şi simplu. Sunt un om fericit pentru că încă trăiesc! Sunt omul care vă iubeşte aşa cum sunteţi. Chiar dacă nu sunteţi sfinţi!..  

 Străin la cruce

Eram ca un străin la cruce,

Vedeam mulţimea, Răstignitu-L,

Şi ura care trist conduce,

Spre întuneric răsăritul.

Am vrut să întru în vorbire,

Cu cei care strigau de moarte,

Dar mi-a fost frică de rănire,

Şi iarăşi am simţit că-i noapte.

Nu-L cunoşteam pe cel cu vina,

Era probabil sol de sânge,

Pe faţă i se arse tina,

Şi-am început din nou a plânge.

Îmi văd şi astăzi laşitatea,

Că nu am fost liant de pace,

Mi-am lepădat seninătatea,

Şi de atunci curajul zace.

Te-am judecat Iisuse darnic,

Vedeam doar relele din alţii,

Azi mă căiesc şi plâng amarnic,

Fără cuvânt şi peroraţii.

Şi dacă simt căinţa blândă,

E semn că am primit iertarea,

Şi iată ce frumos se cântă,

De lângă cruce împăcarea.

AMINTIRI DE LA ULTIMUL TURNEU AL CENACLULUI!

SĂ VORBEASCĂ FAPTELE NOASTRE!
CENACLUL LUMINĂ LINĂ VĂ SPUNE:

HRISTOS A ÎNVIAT!


TOHANU... SIBIU BISERICA T.B.C ŞI DEALULUI...

    

HOMOROD...                                        GLIMBOACA
 

SIBIU STR. ÎNFRĂŢIRII...                  ROD...

  COPŞA MICĂ...

                                 SIBIU DIMA...

VEŞTEM  ....                                              POIANA SIBIULUI....

BUIA                                     AVRIG