miercuri seara

Jurnalul unei noi zile, sau a serii cu stele curate

Zorii învierii. Îi văd şi astăzi. Curaţi, blânzi, blajini, ca şi suflet unui om ce iasă din plânset. În săptămâna mare doar luceferii frumoşi de iubire ajung să plângă cu splendoare. Şi lacrimile se scurg în potir de mirare şi suspin. Sunt lacrimi care din ghemul gândurilor picură spre Dumnezeu, de aceea cel ce plânge în acest zile este el însuşi picătură de har inocent.

X

Vă e teamă de dimineţi? Atunci luaţi apărarea fiecărei nopţi şi sărutaţi-o pe ochi. Ca un descântec, apoi strecuraţi o picătură de Aghiazmă Mare în colţul ochiului drept. Nu e superstiţie, e dreptul lui Dumnezeu de a se înşuruba în luceferii plinirii noastre. Mergeţi apoi la fereastră, deschideţi larg geamul şi închinaţi-vă cucernic către răsărit. Strigaţi către Maica Domnului să vă trimită un pumn de stele cu care să vă faceţi apoi patul luminos. Se spune că cel ce doarme pe un sirag de stele nu se va mai supăra niciodată pe nimeni. Iar în dimineţi va redeveni copil şi va avea drept soră de puritate blândeţea vorbelor de iubire…

X

Vorbiţi frumos! Ne trece timpul oameni buni! Vorbiţi-le tuturor frumos. Fiţi ca nişte flori de vişin ce aşteaptă să se scuture în poala copiilor cuminţi. Alegeţi jertfa vorbei frumoase. 

Mai bine să ne umilim în vorbe blânde şi să aşteptăm fructele bucuriei. Nu uitaţi că prin livezile simple ale vieţii Dumnezeu îşi scoate la plimbare îngerii de bucurie. Pe aceştia să îi luaţi de mână şi să le povestiţi gândurile florilor de primăvară. Nu vă fie teamă, florile însele vor vorbi prin voi.

X

La ora 18 primesc un telefon. Un român din america mă gratulează cu vorbe frumoase, calde şi pline de spirit. Mă pierd, sunt gata să îl opresc, dar prea frumos îmi vorbeşte. Ştie multe despre mine, despre activităţile mele, despre ceea ce încerc să presar pe pământ. Vocea pare a unui om trecut de vârsta a doua. Stabilim o întâlnire. În cele din urmă se prezintă: Sunt Nicolae Răceanu din S.U.A, poate ştiţi că am cântat muzică populară. Rămân surprins. Ce mică şi frumoasă e lumea!

X

 

Îmi scrieţi frumos pe email. Ce să vă dăruiesc. Nu am decât curajul cuvintelor care pornesc din ochii mei spre bunătatea voastră. Şi astfel constat că lumea e mult mai bună, mai cuviincioasă şi mai aproape de fiorul laptelui adolescentin. O rugăminte: Să nu îmbătrâniţi degeaba, nu vă amărâţi frumuseţea cu pietre de rai şi cu iluzii de iad. Fiecare extremă strică şi răneşte pe cei din jur. 

Fiţi echilibraţi în toate. În rugăciune, în duhovnicie, în lacrimi, în zâmbet!

X

La poarta raiului cântă acum îngerii împăcării. Aud de pe pământ liturghia veştilor bune, în care marea devine soare, clipa eternitate şi zâmbetul cheie de rai. Zâmbiţi, adică suciţi cheia. Pe muzică de îngeri nu poate fi fericire mai mare. Bine aţi venit în rai!  

X

În grădina soarelui răsare o floare a adormit obosită. Mă uit spre ea cu ochii copilului care crede încă în vise de bucurie. Închid fereastra şi mă îndrept spre somn. Pe pat am o mie de stele…

La revărsarea zorilor

 

Mai sus către viforul nopţii,

Miracolul-şi strigă perechea,

Un înger pe lacrima morţii,

Păşeşte şi arde tristeţea

Mormântul e gol şi albastru,

Doar candeli îi spulberă vina,

Fecioare cu mirul măiastru,

Presară fiorul şi tina.

Nu plângeţi! – se aude cuvântul,

E viu cel dorit din vechime,

Culegeţi mai alb legământul,

Că mâine vor fi doruri line.

Şi duceţi o veste sublimă,

Că cerul întreg va fi soare,

Primiţi doar iubirea divină

Acum când nădejdea suspină.

Şi râul de lacrimi să fie,

Al vostru vohod ce doreşte,

Lumină din pacea târzie,

Din care Hristos dăruieşte.

P.S: Citiţi ceva special şi pe blogul de poezii
poeziicatalindumitrean.blogspot.com