...REVIN ÎNTREBĂRILE ŞI RĂSPUNSURILE ESENŢIALE ALE VIEŢII DUMNEAVOASTRĂ!
DOR DE MAICA DOMNULUI
Dorul este un sentiment fierbinte, apare năpraznic, pune stăpânire pe inimă. Dorul nu înseamnă numai lipsa persoanei dragi și sentimentul acut al absenței acesteia, ci implică și o duioșie, o tandrețe ridicate la un nivel spiritual superior. Dor de Maica Domnului? Da, îndrăznesc să afirm. Dorul vine ca o urmare firească a comuniunii adânci pe care a simțit-o cineva cu Maica Domnului, când a alergat la picioarele ei, pentru ajutor, pentru alinare, pentru liniștire. Câtă blândețe revarsă privirea Maicii Domnului! În fața icoanei sale se deschid dimensiunile infinit de adânci ale esenței ființei noastre. Cel ce simte iubirea de mamă a Fecioarei Maria este transfigurat, se adâncește într-o acută sensibilitate. Dorul de Maica Domnului e o tensiune a ființei spirituale, o încercare permanentă de a te abandona în brațele sale de mamă. În dor, chiar și singurătatea este alinată de prezența Maicii Domnului, pentru că o căutăm în permanență, gândurile noastre tulburi se odihnesc sub ochii ei adânci ca cerul.
“Avem pe Maica Domnului, dacă este atât, e destul! Maica Domnului este o nouă lume!” Cuvintele acestea ale părintelui Arsenie Papacioc să ne fie îmbărbătare! Să o avem pe Maica Domnului permanent în cugetul și în sufletul nostru!
Alina
