Purtarea propriei cruci
Citind cuvintele Mihaelei, mi-am pus intrebarea: cum imi port eu crucea, cu demnitate, cu smerenie, fără a cârti sau plângându-mă de fiecare dată când întâmpin o greutate? Toți cei care avem credință in Dumnezeu ar trebui sa fim veseli, cu inima deschisă, cu fața luminoasă, pentru că Îl avem în inimă și-n cuget pe Cel care ne-a creat. Și astfel nici ”povara” pe care o purtăm nu ar mai avea aceeași intensitate. Cât de greu este uneori să avem inima pură a pruncului nevinovat, care prin privirea sa inocentă și sinceră luminează întreaga ființă! Dar nu, nouă ne este teamă, ca printr-o astfel de atitudine să nu fim considerați oameni fără personalitate, oameni slabi! Haideți să încercăm să fim noi înșine, să redescoperim inima de copil care bate în fiecare dintre noi, să învățăm să iubim toate lucrurile mărunte dar atât de minunate pe care Însuși Dumnezeu le-a creat, pentru noi!
Adina Tomuța
