Casa bunicilor, oază de linişte

Câteva zile petrecute în satul buinicilor, în casa de la ţară, m-au ajutat să uit pentru câteva zile de agitaţia oraşului, să scap de poluarea aerului, de grijile cotidiene...  acest loc care ne  aduce aminte şi în care simţim cât de liniştită este viaţa trăită în modestie.

Aerul curat,

râul limpede şi liniştit,

cântecul păsărilor,

fântâna cu apă rece,

florile frumos aşezate în glastră,

iubirea şi grija bunicilor, mâinile lor crăpate de munca pământului şi îngijirea animalelor, soba cu lemne, mămaliga cu lapte.... sunt câteva din lucrurile care ne-au mai rămas ca mărturii ale vremurilor liniştite de odinioară, trăite simplu, în modestie, fără prea multe dorinţe, de bunicii şi străbunicii noştri.

    Luxul, aparatura modernă, tehnologia avansată a zilelor noastre, discotecile..., sunt lucruri care duc la autodistrugerea noastră (ducem lipsă de mişcare, îmbolnăvindu-ne mult mai repede, vrem case tot mai luxoase concurând şi invidiind pe cei din jur, nu mai avem timp să le oferim copiilor noştri educaţia şi iubirea de care au nevoie....şi câte şi mai câte....).

 

 

Să ne rugăm Bunului Dumnezeu să ne ajute să ne păstrăm simplitatea, sufletul curat, să iubim sincer, mulţumindu-ne cu ce avem!

SĂ NU UITĂM de bunicii noştri, să le aducem bucurie căutându-i, ei nu ne cer nimic altceva, sufletul lor curat vrea doar să se bucure de prezenţa noastră!

                                                                                                                                            Claudia Nemeş