M-a sunat Părintele. A spus doar atât: "Te rog să scrii pe blog că sunt mereu aproape de cei ce ne citesc zilnic. Aş dori să se mai lase postate aceste înregistrări de la Ernea. Dacă cineva doreşte să scrie să o facă, dar numai sub cele două casete audio cu cenaclul în concert. A fost prea frumos... Mulţumesc pentru cuvintele ce s-au scris despre concertul nostru. Poate că e rost de mai bine. Poate că cei ce ne ascultă vor să facem mai mult. Mă frământ să găsesc soluţii pentru viitor... Dar, să nu cumva să se oprească postarea pe blog. Membrii cenaclului sunt datori să asculte de impulsul meu spiritual şi să scrie mereu, zilnic dacă se poate. Chiar marginalii la acest concert, pot să o facă şi cei ce ne citesc şi nu fac parte din cenaclu. Au dreptul la opinie şi la un gând creştinesc...
Să trimită doar un email pe adresa oficială a cenaclului. Merită să avem cuvintele lor. Cel mai rău doare în această lume lipsa de reacţie la frumos. Suntem reacţionari la rău, la gafe sociale, la minciună, la sperjur... De ce nu să nu ritmăm dialogul despre ceea ce e frumos, că şi aşa e puţin. Nu vă doare sufletul? Reacţionaţi, vorbiţi, cântaţi, scrieţi ceva de conştiinţă. Dacă mai aveţi soare în inimă. Să nu ne absoarbă amnezia acestei toamne fără suflet de ploaie şi perspectivele iernii. Mi-e teamă de oamenii de zăpadă. Ştiţi de ce...."
Părintele era răguşit. Avea şi de ce... S-a scuzat şi a închis. Sper că am redat întocmai dorinţa sfinţiei sale. Aşadar, haideţi să mai audiem o dată concertul. Noapte bună!
Victor
