marți, octombrie 18

Părintele Cătălin

Echipa permanentă a Cenaclului Lumină Lină, compusă din Victor Stoica, Ştefan Ion, Mihai Minea, Alina, Mihaela, Monica, Claudia, Cristian, Cristi Curta şi Cristina, Adina, Cosmina, Mihai Doda, Nelu, Dan, este convocată marţi seara, ora 19, la Biserica Sf. Ioan Iacob Românul pentru o şedinţă tehnică. Problematica discuţiei:
Blogul cenaclului, programul concertelor şi implicaţia efectivă a membrilor cenaclului.
Vă rugăm pe cei ce citiţi acest anunţ, anunţaţi şi pe cale telefonică această chemare ( sunaţi pe membrii cenaclului în eventualitatea că nu au citit anunţul de pe blog).
Prezenţa obligatorie! 
 Părintele Cătălin Dumitrean

Truda ochilor de voi
Azi noapte fugeam spre Sibiu. Veneam din Mateiaş. Ochii îmi cădeau obosiţi în palme. Mă gândeam că trebuie să ajung acasă, să scriu despre concertul acesta, că lumea de abia aşteaptă să vadă fotografii, să citească cronică şi să îmi scrie email-uri "sancţionând" dăruirea cenaclului. Volanul părea o roată, o rostogolire a istoriei, în care de atâta vreme eroii pun pasiune pentru binele celor mulţi. Drumul mi se părea lung, lung , foarte lung. Mateias, Dacia, Jibert, Făgăraş, Voila, Sâmbăta, Porumbacu, Avrig...
Îmi repetam în gând că trebuie să ajung în pace. Că există nişte oameni buni care abia aşteaptă să vadă binele acestui cenaclu. Să ne citească. Să ne scrie...
Târziu, după miezul nopţii am ajuns acasă. Eu şi echipa cenaclului. Mai ales cei care au trudit la realizarea acestui concert. Boxe descărcate, ochii pe ceas, întrebări de genul oare cât mai am de dormit până mâine, când mă trezesc să merg la servici, recapitularea în minte a concertului, a fost sau nu a fost bine etc. Am ajuns în cele din urmă acasă...
Mâinile îmi tremurau de oboseală. Respiram anevoie şi păream un biet fulg de nea pe o pajişte albă.
Am vrut să vă scriu... Avem impresia că nu dormiţi de dorul nostru. Am vrut să citiţi. Am vrut să îmi scrieţi imediat un email că sunteţi fericiţi că cenaclul a mai avut un concert minunat...
Am vrut...
Ce vis
Eu şi visele mele copilăreşti.
Iar voi, voi mereu cu realismul vostru...
Am vrut deci să scriu...
Dar, nu am mai avut cu ce...
Am adormit.
Vă rog să mă iertaţi!
Părintele Cătălin

Ascultaţi mai jos înregistrarea concertului de la Mateiaş. 
dumitreancatalin@yahoo.com

P.S. Cenaclul Lumină Lină a primit cu bucurie cuvintele postate direct pe blog vizavi de concertul de la Mateiaş. Vă mulţumim din suflet. Aşa e firesc să faceţi şi să facem mereu. Să nu vă pierdeţi niciodată entuziasmul!





                                  DRAGOSTEA  DE  DUMNEZEU  IZVORUL A  TOT BINELE


      A iubi pe Dumnezeu înseamnă a fi prieten cu binele şi cu fericirea, atât în viaţa aceasta, cât şi în cea veşnică.Iubirea noastră, ca să fie curată, trebuie să izvorască din Izvorul a tot binele, Dumnezeu. Sfânta Scriptură nu ne cere să ne lepădăm cu totul de dragostea pământească, dar ne cere ca această dragoste să fie botezată cu dar dumnezeiesc, să aibă drept ţintă mărirea lui Dumnezeu. Dragostea care se încrede şi se bizuie numai pe om, este amăgitoare şi ca umbra trecătoare.Agonisiţi-vă dragostea de Dumnezeu şi toate bunătăţile se vor adăuga vouă.
                                                                                             
                                                                                                                  cules de Monica Armenciu





ȘOAPTA UNEI FRUNZE


 Mor frunzele. În roșu, în auriu, în rugină, în amintire… Azi am realizat că a venit vremea lor. Nu mai este timp. Crâmpeie de vis spulberate în vânt, frunzele își zbuciumă existența în încercarea disperată de a atinge molatic cerul. Praf de apus aruncat dușmănește pe foc. În toamna aceasta straniu de bogată în frunze moarte, atâtea culori și gânduri s-au scurs prin ochii noștri... Picături de floarea-soarelui arse de nostalgie colorează trist podul de ceață. Sufletul e o frunză aurie. Îl ținem strâns legat de trup, credem că ne aparține, uneori chiar uităm că suspină pe ramură. Până într-o zi...într-o zi când vine vremea frunzei aurii să își ia zborul. Șoptiți-i de acum să zboare spre cer, dați-i avânt spre Dumnezeu, nu o lăsați să se aștearnă pe pământul rece! O sa scriu pe fiecare frunză că iubirea lui Dumnezeu e primăvara eternă, floarea de cireș a sufletelor noastre.

de Alina Dobrin



.