Maica Domnului, Steaua vieţii!

Maica Domnului, bucuria sufletului nostru, ne privește cu drag din Ceruri, ne ascultă rugăciunile, ne șterge lacrimile, ne apără și ne călăuzește. Iubirea ei atotputernică ne este pavăză și ajutor. Cât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât ni L-a dăruit pe Însuși Fiul Său să ne fie salvator, și pe Fecioara Maria, drept mamă bună! Nu cred că există vreun om care să nu fi simțit dragostea de mamă a Maicii Domnului, chiar dacă a chemat-o doar într-un moment dificil al vieții sale. Însăși rostirea numelui său este tămăduire sufletului obosit și îndurerat.

Sf. Ioan Gură de Aur predica fraţilor săi, călugări, astfel despre Maica Domnului: 

·   O, tu, care-ţi dai seama că rătăceşti în mijlocul furtunilor şi al valurilor acestei lumi, ţine-ţi privirea aţintită către această stea, pentru a nu pieri în uragan.

·         Dacă se dezlănţuie vânturile ispitelor, dacă te loveşti de stâncile durerilor, priveşte steaua, cheamă pe Maica Domnului.

·         Dacă eşti purtat de valurile trufiei, ale ambiţiei, ale vorbirii de rău, ale invidiei, priveşte steaua, cheamă pe Maica Domnului.

·         Dacă mânia sau zgârcenia asaltează barca fragilă a sufletului tău, ridică-ţi ochii spre Maica Domnului.

·         Dacă simţi povara păcatelor tale grele, dacă te ruşinezi de urâţenia sufletului tău, dacă te temi de judecata lui Dumnezeu şi începi a cădea în abisul întristării şi al deznădăjduirii, gândeşte-te la Maica Domnului.

·         În pericole, în strâmtorări, în îndoială, gândeşte-te la Maica Domnului.

·         Să nu fie niciodată Maica Domnului departe de buzele tale, să nu fie niciodată departe de inima ta şi pentru ca Ea să-ţi împlinească rugăciunile nu uita să urmezi pilda vieţii sale:

Ø Urmând-o pe Ea, nu te rătăceşti;

Ø Rugând-o pe Ea, nu te pierzi, Gândindu-te la Ea, nu greşeşti;

Ø Sprijinindu-te de Ea, nu cazi;

Ø Sub scutul Ei, nu te oboseşti;

Ø Dacă Ea, te ajută, vei ajunge la limanul mântuirii.


de Alina Dobrin

Să o cinstim pe Maica Domnului

Bucură-te, odihnă şi bucurie tainică a robilor celor blânzi şi primitori!

        Sunt atâtea lucruri frumose de spus despre Maica Domnului, dar, astăzi fiind sărbătoarea Acoperământului Maicii Domnului, o să vă scriu doar câteva cuvinte, despre această sărbătoare.

 

        În zilele împăratului Leon cel Înţelept (886-912), în Constantinopol, spre Duminică, făcându-se priveghere de toată noaptea în cinstita biserică Vlaherne, întru slava Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, la întaia zi a lunii octombrie şi de faţă stând mulţimea norodului, fiind ca la patru ceasuri din noapte, Sfântul Andrei, împreună cu ucenicul său, fericitul Epifanie, şi-au ridicat ochii în sus şi au văzut pe Împărăteasa cerului, pe Acoperitoarea a toată lumea, pe Preasfânta Fecioară Născătoare de Dumnezeu, stând în văzduh şi rugându-se. Şi era ea strălucind de lumină ca soarele şi acoperind poporul cu cinstitul ei omofor, împreună cu oşti cereşti şi cu mulţime de Sfinţi, care în haine albe şi în cucernicie stăteau împrejurul ei, dintre care doi erau mai aleşi: Sfântul Ioan Înaintemergătorul şi Sfântul Evanghelist Ioan. Pe aceasta văzând-o, Sfântul Andrei a zis către ucenicul său, fericitul Epifanie: "Oare vezi, frate, pe Împărăteasa şi doamna tuturor, care se roagă pentru toată lumea?" Iar el a zis: "O văd, sfinte părinte, şi mă înspăimântez, că o văd acoperind pe oamenii ce sunt sunt în biserică, cu cinstitul ei omofor, ce străluceşte mai mult decât soarele." 

    Şi s-au auzit graiurile cele cu umilinţă ale rugăciunii ei către iubitul ei Fiu şi Dumnezeul nostru Iisus Hristos:     

“Împărate ceresc, primeşte pe tot omul ce se roagă ţie şi cheamă  numele meu întru ajutor, ca să nu plece nimeni de la faţa mea neajutat şi neascultat.“ 
    

                         O, Maică Fecioară Marie

                                                            Fă iarăşi în lume să vie

                                                            Iubirea, nădejdea, credinţa,

                                                            Şi-n toate spre bine, voinţa.

          

Bucură-te, bucuria nostră; acoperă-ne pe noi de tot răul cu cinstitul tău Acoperământ!

                          

                                                                                                                    Cules de Claudia Nemeş