CONCERT MÂINE LA REŞIŢA!

UN GRUP AL CENACLULUI LUMINĂ LINĂ VA FI PREZENT MÂINE LA REŞIŢA!

"Aceasta parcă nu e ţara noastră!"

*dialog liber cu Părintele Cătălin*

*comentaţi şi voi pe:

catalindumitrean@yahoo.com*

de VICTOR STOICA

"Sunt un adevărat şofer de tir care merge înainte, cu cearcăne la ochi pe drumurile ţării, dar mâine, din păcate, nu voi fi la Reşiţa" Cu acest cuvinte m-a întâmpinat Părintele Cătălin când m-a chemat ieri la sine şi mi-a spus: "Ne aşteaptă oamenii credincioşi ai Reşiţei. Avem un concert apărut peste noapte. Mi-e imposibil însă să mai ajung, trebuie să stau măcar o duminică cu creştinii mei din Sibiu şi să pregătesc concertul de luni seara de pe Strada Dealului. Îi iei însă pe Mihai, pe cine mai poţi, va fi Părintele Marian Mărcuş cu câţiva solişti buni din zona sa şi veţi duce Cenaclul la Reşiţa. Înregistraţi însă concertul să îl putem difuza pe Radio Trinitas. Duminică dimineaţa la ora 7 punct, vă puneţi în mişcare şi plecaţi în Banat. Sonorizarea va fi pusă la dispoziţie de gazde. Să faci şi o cronică a adunării pentru blog şi Doamne ajută!"

Ca de obicei cuvântul mobilizator al Părintelui Cătălin nu lăsa drept de apel. Îi simţeam regretul că nu poate pleca din nou alături de cei ce îl aşteaptă, dar şi dorinţa de a rămâne puţin acasă. Mai ales că luni pe Strada Dealului se pregăteşte un nou concert de muzică patriotică, pentru care colegii noştri din cenaclu au trudit azi la amiază, repetând câteva cântece noi şi mai vechi.

În faţă avem însă dorinţa de a ne face de folos celor ce ne aşteaptă. "Să fim misionari"- şi aud mereu acest cuvânt al părintelui, spus parcă obsesiv pentru neputinţele noastre.

L-am mai întrebat pe părintele, cu decenţa necesară unui ucenic: "Părinte, dar de ce se mişcă oamenii aşa de greu, de ce nu vin mai mulţi semeni care să se pună la dispoziţia unui preot care fac ceva inedit şi bun?"

Părintele mi-a răspuns calm, privindu-mă direct în ochi:

"Victor, e o stare de spirit obosită. Civilizaţia ne-a dat peste cap. Suntem în somnolenţă justificată de propriile interese. Slujim la doi domni măi, nu suntem oamenii lui Dumnezeu! Ne ascundem după sofisme. Sibiul e greu de stârnit. Eu am mai făcut asta o dată şi totul s-a întors contra mea. De ce să vină ei la chemarea mea când mai bine stau relaxaţi prin oraş, pe la mânăstiri, prin concedii, prin tabere. Relaxare, relaxare, relaxare...Unii se jură că sunt creştini, dar au îmbătrânit deja. După 35 de ani forţa misionară scade. Foştii ascorişti din cei 20 de ani de A.S.C.O.R. unde sunt? Cât au mâncat din palma duhovnicilor, nu puteai să-i mai opreşti erau tot pe la Părintele Teofil, pe la Techirgiol! Ce au învăţat ei din atâtea predici? Acum când  ţara asta se rupe în două, când secuii pregăstesc sciziunea, când ne-am vândut masonilor. Da, noi suntem gata predaţi cu totul politic Europei care este formula masonică 100%, adică creaţia diavolului. Unde e Rommânia Mare? Unde e Basarabia? Cum să mă plimb eu fericit pe centru când ţara aceasta e în parastas? Chiar am renunţat cu totul la idealurile înaintaşilor nostri? Sunt eu oare deprimat şi neconform cu prezentul? Sau ceva s-a stricat în sufletul românului? Cu ce mă încălzeşte că avem restaurante şi circ? Suntem orbi. Ce fac tinerii? Au fost în tabere cu asociaţiile ortodoxe, au visat la o "sfântă Românie" şi acum "s-au integrat". Vezi aceasta e problema noastră, prea mult ne integrăm.
 Nu mai vin la biserică că se supără soţul, nu mai merg la o acţiune creştină că mai bine ies la o terasă cu prietenii. Am murit Victor ca stare de spirit şi trăim doar din zâvâcniri. Uneori aşa mă simt de penibil să le tot cer oamenilor un lucru şi ei să nu accepte provocarea. Să nu-ţi închipui că acest cenaclu e "buricul pământului". Dar eu îl fac să lumineze, pentru că eu ard. Ţara aceasta nu e România care o cunosc eu. Biserica aceasta parcă nu e familia pe care am visat-o! Şi e numai vina noastră! De acea scriu, cânt, mă rog, mă împart, mă despart, mă sufoc în ţara mea, mă eliberez în conştiinţa mea, ard şi luminez. Pentru că vreau ca şi alţii să ardă!

Părintele s-a oprit. A ridicat ochii şi a privit pierdut parcă spre cer. Nu ştiu la ce se mai gândea, dar îl vedeam motivat pentru un lucru bun şi firesc, acela de a face ceva pentru neam. Abia am avut timp să pornesc reportofonul şi să înregistrez această pledoarie de lumină a Părintelui Cătălin. Mi-am dat seamă încă o dată ce înseamnă de fapt cenaclul Lumină Lină! Un semn al cerului, că încă ar mai fi ceva de spus...

Nu uitați, luni seara de la ora 18 în curtea bisericii de pe Strada Dealului recital extraordinar

CENACLUL LUMINĂ LINĂ! 

Mai multe informații puțin mai jos!!!
ULTIMĂ ORĂ!!!
PE BLOGUL DE POEZIE PĂRINTELE CĂTĂLIN ANIVERSEAZĂ ASTĂZI CEVA...
INTRAŢI,VEDEŢI DESPRE CE ESTE VORBA ŞI TRIMITEŢI UN MESAJ