Poveste de toamnă
Oftatul domol al toamnei picură liniște în sufletele noastre. Într-o revărsare de șoapte, toamna își începe eterna poveste, povestea începutului și a sfârșitului. Văd pe stradă, în fiecare zi, oameni cu capul aplecat, triști pentru că vara a trecut așa repede și a venit toamna. Dintr-un oarecare motiv obscur, toamna este asociată cu deprimarea, amărăciunea, angoasa. Dar frumusețea?, îndrăznesc să vă întreb. Nu mai există frumusețe în jurul nostru sau, pur și simplu, refuzăm să o mai vedem, ne acoperim ochii, ne izolăm, până la primăvară, într-un spațiu închis, cald, sigur, reconfortant? Alegem să păzim ruinele verii în locul adâncirii în splendoarea toamnei?
Îndrăznesc să afirm că Dumnezeu e peste tot și în toate, atât în verdele pur al ierbii, vara, cât și în galbenul blând al frunzelor, toamna. Dumnezeu e în fiecare șoaptă a vântului, în fiecare strop de ploaie. Da, Dumnezeu e în sufletul nostru și atunci fiecare nor de ploaie devine un zâmbet pe obrazul cerului. Dumnezeu ne vrea fericiți, vrea să zâmbim, să ne bucurăm de Cer, de Pământ, de primăvară, de toamnă...Pentru a ne da puterea de a zâmbi, natura explodează, toamna, sub voința Sa, într-o frenezie de culori.
Dragi prieteni, haideți să uităm, pentru o clipă, toate grijile, necazurile, apăsările! Haideți să deschidem ochii, să ne lăsăm invadați de parfumul toamnei și de frumusețea acestor zile!Vă îndemn, ieșiți din casă, Dumnezeu vă zâmbește din fiecare rază de soare! Bucurați-vă de blândețea toamnei!
Deschide-ți ochii inimii, uită-te în jur, apoi în tine. Dumnezeu e peste tot, chiar și într-o simplă emoție de toamnă!
de Alina DobrinVeşnică amintire
Ieri, credincioşii şi preoţii care l-au iubit şi îndrăgit pe Părintele Liviu, s-au adunat la Biserica Sf.Ioan Iacob de pe Strada Dealului, să-l conducă pe acest blând om, pe ultimul drum.
Toţi au vărsat lacrimi de durere profundă şi au promis că nu-l vor uita niciodată şi-l vor păstra viu în rugăciunile lor.
Dumnezeu să-l odihnească în pace!Claudia Nemeş
